News

Copii sub bombele lui Putin, la Lisiciansk. Mașa, 9 ani: „Nu mi-e frică, sunt sora mai mare, așa că nu mi-e frică”

Nu toți copiii din Ucraina au reușit să fie evacuați din zonele de conflict, iar acum, când forțele Rusiei atacă dezlănțuit în Donbas, viețile micuților sunt în fiecare minut în pericol.
03.05.2022 | 08:03
Copii sub bombele lui Putin la Lisiciansk Masa 9 ani Nu mie frica sunt sora mai mare asa ca nu mie frica
Copii sub bombele lui Putin, la Lisiciansk. Mașa, 9 ani: „Nu mi-e frică, sunt sora mai mare, așa că nu mi-e frică”
ADVERTISEMENT

Pe măsură ce forțele ruse avansează în Donbas, un singur drum a mai rămas deschis pentru ucraineni pentru a ajunge la Lisiciansk, un oraș agricol, în prezent asediat, de lângă Severodonețk. Lisiciansk e unul dintre multele orașe strategice, acum ținta trupelor lui Putin, care încearcă să îi încercuiască pe ucraineni.

„Nu mi-e frică, sunt sora mai mare, așa că nu mi-e frică”

Majoritatea civililor au plecat deja din Lisiciansk și din Severodonețk. Dar nu toți. O echipă BBC care făcea un reportaj la spitalul din Lisiciansk, printre medici și răniți, a descoperit o familie de patru persoane, care mergea pe lângă spital, după ce ieșise din pivnița în care se adăpostesc, pentru a se aproviziona.

ADVERTISEMENT

Nu avem unde să mergem altundeva. Nu avem rude în alte locuri. În plus, ai nevoie de bani pentru a locui altundeva și într-o lună am rămâne fără nimic”, spune Anastasia Leontiova, în timp ce-l ține de mână pe băiețelul ei de patru ani. Mașa, o fetiță strălucitoare de nouă ani, spune că se simte bine, deși tresare când o explozie puternică bubuie în oraș. „Nu mi-e frică. Pentru că sunt sora mai mare, așa că nu mi-e frică”, spune mândră fetița.

Sunt 17 civili, printre care câțiva copii, care locuiesc în pivnița unei clădiri administrative. Tocmai li s-a tăiat apa, dar încă au curent electric.

ADVERTISEMENT

Prea bătrâni pentru a mai fugi de război

Un cuplu în vârstă locuiește tot în același subsol. Lubova Gubin are 69 de ani, iar soțul ei Alexei are 73 de ani. Stau pe paturile lor dintr-o cameră minusculă și ascultă știrile la radio. Și discută aprins despre ce ar trebui să facă. Ea a fost femeied e serviciu la o grădiniță, iar el șofer de camion. Cei doi bătrâni au locuit în Lisiciansk viața.

Vom rămâne aici. Am trăit aici toată viața”, spune Alexei, foarte hotărât. „Ei bine, el decide”, spune Lubova. „I-am spus soției mele că poate pleca cu copiii”, adaugă Alexei. Dar femeia nu vrea. „Soțul meu este bolnav. Îl dor picioarele. Nu poate merge. Așa că vom rămâne. Dar mi-e frică. Războiul ăsta nu ar fi trebuit să se întâmple”, mai spune Lubova, înainte de a izbucni în plâns.

ADVERTISEMENT

Este îngrozitor. Îmi este foarte frică. Mi-e frică în fiecare noapte. Nu știu dacă vom supraviețui acestui război. Nu știu dacă Lisiciansk, sau chiar Ucraina, vor supraviețui”, încheie femeia.

Mersul războiului citit în rănile soldaților

Maiorul Oleg Kravcenko merge, după o explozie puternică, spre un post medical avansat, aproape de liniile frontului rusesc. „În fiecare zi este sânge, sânge, sânge, sânge”, spune medicul militar, cel care conduce echipele medicale ale armatei din această zonă.

ADVERTISEMENT

Ține-ți capul jos și ferește-te de lunetişti. Rușii bombardau această zonă acum 15 minute”, le spune o asistentă militară jurnaliștilor, în timp ce intră cu maiorul într-o clădire părăsită, unde stau echipele de ambulanță în așteptarea următorului apel. Cântecului păsărilor e întrerupt la fiecare câteva secunde de bubuitul artileriei. Podeaua e acoperită de sticlă și moloz. Medicii stau în jurul unei mese improvizate, bând cafea.

Cel mai mult am avut 30 de răniți într-o zi. Șrapnele, gloanțe, traumatisme. Îi ridicăm și îi ducem la spital. Luptele sunt foarte dure și periculoase acum. Dar soldații noștri își apără pozițiile”, spune maiorul Kravcenko. Majoritatea rănilor sunt de la schije sau contuzii – dovadă a strategiei ruse de a bombarda de la distanță pozițiile puternic fortificate ale Ucrainei. „Dar au început să apară și rănile de gloanțe, ceea ce arată că trupele ruse de infanterie și-au început avansul”, adaugă medicul militar.

Operații într-un spital fără apă

Spitalul din Lisiciansk, construit în epoca sovietică, stă să se prăbușească. Acum e condus de militari. Un soldat cu răni grave la cap zace pe o targă, în interiorul unei ambulanțe. „Rana este severă. Perspectivele lui sunt foarte slabe”, spune medicul scurt, cu câteva secunde înainte ca ambulanța să plece pentru a duce pacientul într-o zonă mai sigură.

Secțiile de la etaj ale spitalului sunt acum pline cu soldați tineri, întinși pe paturi, bandajați, unii suferind de comoție cerebrală. „A fost foc de mortiere. În ziua de Paști. Mă doare capul. Nu pot să mă concentrez”, șoptește Oleksandr Grinceak, de 30 de ani. În patul de vizavi, prietenul său se recuperează după răni similare.

Spitalul nu are apă curentă, dar continuă să efectueze intervenții chirurgicale. Pe străzi, tot mai multe clădiri poartă urmele artileriei ruse și ale tirurilor de rachete. Una dintre acestea a lăsat, la impact, o gaură imensă pe drum. Iar o benzinărie a fost spulberată de o altă lovitură.

ADVERTISEMENT