Life

Corina Chiriac, aventuri timp de 73 de ani: “Să fii artist este o permanentă echilibristică, fără plasă dedesubt”

Celebra cântăreață Corina Chiriac împlinește, astăzi, 26 octombrie, 73 de ani ani și ne dezvăluie, astăzi, de ziua ei, cât de grea și de ”periculoasă” este meseria de artist.
26.10.2022 | 09:09
Corina Chiriac aventuri timp de 73 de ani Sa fii  artist este o permanenta echilibristica fara plasa dedesubt
Corina Chiriac împlinește 73 de ani. Sursă foto: Montaj FANATIK
ADVERTISEMENT

Corina Chiriac, celebra cântăreață și actriță, compozitoare și realizatoare de emisiuni ne spune cât de greu este să te menții atunci când alegi o carieră ca a ei. Astăzi, 26 octombrie 2022, în ziua în care împlinește 73 de ani, Corina Chiriac mărturisește, în exclusivitate pentru FANATIK, ca banii nu aduc fericirea și că majoritatea prietenilor vin și pleacă.

Corina Chiriac împlinește 73 de ani! Artista, dezvăluiri exclusive despre viața de poveste trăită

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK oferit chiar de ziua ei de naștere, celebra cântăreață Corina Chirac face dezvăluiri despre cum s-a speriat atunci când tatăl ei a pornit prima data televizorul, își amintește de cine s-a îndrăgostit prima dată în viață și de ce a dat la actorie.

ADVERTISEMENT

Vedeta ne povestește și cum a fost agent imobiliar în America și cum a reușit, pe vremea comunismului, să cânte la lumina unei lămpi cu gaz, la scenă, pentru ca se luase curentul. Corina Chirac își aduce aminte de cei 50 de trandafiri primiți de la mama ei și ne povestește despre piesele de teatru pe care le-a scris.

Corina Chiriac, de ziua ei: : “Anii mari devin un privilegiu pe care cel mai înțelept este să îl apreciem”

La mulți ani! Arătați senzațional. Cum vă simțiți la 73 de ani? Vârsta este doar un număr sau o mai simțiți uneori?

ADVERTISEMENT

– Mulțumesc pentru compliment, mă flatează. Cât despre vârstă, iată un aspect pe care îl simțim diferit în fiecare etapă a vieții. Când ești copil abia aștepți să crești ca să devii independent. Când depășești anii maturității coapte, ai vrea să dai timpul înapoi. Apoi, la orice vârstă ai zile mai proaste, zile în care te simți epuizat, ofilit. Sau dimpotrivă, ai zile pline de elan când simți că ai putea muta doi, trei munți și, în acea zi, măcar un munte tot îl muți. De exemplu, toamna când faci curățenia de toamnă.

Cât despre vârsta ‘anilor mari’ cum îi numesc eu, ei devin un privilegiu pe care cel mai înțelept este să îl apreciem, mulțumind Bunului Dumnezeu. Tata avea multe vorbe deștepte. Mă învăța că o călătorie se pregătește de acasă și că ‘anii mari’ sunt o realitate care de asemeni se poate pregăti, emoțional și practic.

ADVERTISEMENT

Cea mai frumoasă amintire: “Când am împlinit 50 de ani mama mi-a dat 50 de trandafiri“

Care a fost cel mai frumos cadou pe care l-ați primit vreodată?

– Mi-ar fi greu să aleg unul singur. Un cadou extraordinar este faptul că anul trecut de 8 Martie am lansat cartea mea de amintiri “Minuni Trăite”, publicată la Editura Școala Ardeleană din Cluj. În această carte am făcut de fapt o enumerare a tuturor cadourilor pe care le-am primit în viață : de sănătate, de succes, de salvare din împrejurări care puteau deveni dramatice.

Dar ca să mă refer la un cadou anume pe care nu îl pot uita, îi mulțumesc în veșnicie mamei mele pentru că atunci când am împlinit 50 de ani, mi-a oferit 50 de trandafiri roșii. Am umplut cada de baie cu apă rece și i-am ținut peste noapte acolo ca să nu se ofilească, apoi i-am împărțit și dăruit câtorva Biserici din București.

ADVERTISEMENT

Aveți vreun vis pe care nu vi l-ați îndeplinit încă?

– Vorbeam despre cadouri, da? Vara aceasta a fost cu adevărat un cadou de activitate și încă unul de rezistență fizică și emoțională din partea mea. Am început de Florii, când am fost invitată să lansez pe viu cartea amintirilor mele în cadrul Târgului de Carte Gaudeaumus la Cluj. Tot la Cluj am deschis zilele Festivalului Internațional de Film Tiff. În septembrie 2021 am semnat actele de donație către Muzeul Național de Istorie București a peste 300 de acte si obiecte vechi ce au aparținut familiei mele, adunate în peste o sută de ani.

Ce visuri are Corina Chiriac?

Expoziția acestei donații a avut loc la începutul acestui an după care a pornit în turneu la alte muzee din țară. Sigur că m-au invitat și pe mine. Așa că am participat la Muzeul din Piatra Neamț și cel de la Vaslui la vernisajul expoziției donației mele care se află în turneu prin țară.  Și în cadrul acestor vernisaje, am prezentat cartea, am ținut o mică prezentare și am cântat ceva. În total, am călătorit în cam toate zonele țării.

Știu că în toamnă vă îndepliniți sigur un vis frumos.

– Adevărat, în această toamnă, îmi realizez un vis frumos: Editura Școala Ardeleană  îmi publică două piese de teatru scrise de mine în ani diferiți din cariera mea, care pot fi citite ca orice altă carte, doar că textele sunt  împărțite pe replici atașate personajelor.

Asta este o surpriză pe care vreau să o fac celor care mi-au lăudat deja creațiile literare, fiindcă este de-acum cea de-a treia carte pe care o public în ultimii 20 și ceva de ani. A scrie este demult o pasiune pentru mine și iată cadoul vârstei: am timp. Și dacă nu aș avea timp, mi-l inventez, mi-l ofer eu mie.

Sfaturile Corina Chiriac după lecțiile primite în 73 de ani de viață

Daca v-ați întâlni astăzi cu Corina cea mică, ce i-ați spune?

– Frumoasă întrebare, greu de răspuns. Când eu eram la început de drum în viață, tata mi-a dat un sfat pe care l-am scris și în cartea “Minuni Trăite”: ‘Tăticule, să îți faci o carieră stabilă, să ai banii tăi, să nu depinzi de bunăvoința unui bărbat ca să-ți iei un ruj sau o pereche de ciorapi de mătase’. Cred că aș mai sfătui-o să își analizeze caracterul și înclinațiile sufletești ca să aleagă cu luciditate între cariera profesională sau familie. Ca să dureze amândouă e greu de realizat bine pe termen lung. Sau poate generația tânără e mai capabilă ca noi, cei ‘vechi’, și nu știu eu.

Mai am un sfat: bucură-te de fiecare zi și consideră că o greșeală are utilitatea ei de lecție dacă acceptăm că viața noastră este o lecție cosmică. Poetul și filozoful meu favorit, domnul Lucian Blaga spunea undeva: ‘A scăpa cu învățătură dintr-un necaz este mai folositor ca absența necazului însuși’.

Corina Chiriac, speriată de televizor, în copilărie

Cum a fost copilăria dvs?

– Foarte frumoasă. Copiii din generația mea se jucau pe stradă ziua în fața casei, fiindcă majoritatea părinților noștri locuiau la curte în case vechi. În anii 1950-1955 încă nu se construiseră atâtea blocuri. Jocurile noastre erau creative și chiar gimnastice, alergam, săream coarda, săream șotronul, jucam leapșa, ne ascundeam, ne prefăceam actori în costume, cântam, făceam concurs de alergat pe trotinete. Totul era memorabil,  inclusiv mersul cu trăsura prin București, trăsură cu un cal și vizitiu.

Corina Chiriac la vârsta de 8 ani. Susră foto: Arhivă personală
Corina Chiriac la vârsta de 8 ani. Sursă foto: Arhivă personală

Noi am fost generația care a văzut prima oară un televizor alb-negru, arăta ca o cutie mare, era în principiu un lux având în vedere cât de târziu s-a electrificat România. Când tata a dat prima oară drumul la televizorul nostru nou cumpărat și a apărut doamna Cleo Știeber, prezentatoarea, să ne spună ‘Bună seara stimați telespectatori’, eu m-am ascuns în spatele fotoliului. Aveam impresia că doamna mă vede, așa cum o vedeam și eu. Fericită naivitate a unei copilării curate…

Va petreceați vreodată vacanțele la bunici?

– Bunicii mei locuiau tot în București la curte, în același cartier,  așa că nu era nevoie să aștept vacanța, îi vedeam aproape zilnic.

Cum a fost relatia cu parintii dvs? Erati mai mult fata mamei sau a tatei?

– Fiind singurul copil, eram fata amândurora. Și-apoi, părinții mei fiind amândoi  muzicieni și profesori, au ‘investit’ în educația mea și nu am destule cuvinte să le mulțumesc. Același lucru îl fac mulți părinți în ziua de astăzi și-i felicit din suflet pentru efortul financiar și fizic pe care-l depun. Azi am înțeles că educația unui copil începe, ca orice călătorie, acasă și nu durează numai 7 ani, ci toată viața.

Corina Chiriac la 7 ani, alături de părinții ei. Sursă foto: Arhivă personală
Corina Chiriac la 7 ani, alături de părinții ei. Sursă foto: Arhivă personală

Corina Chiriac și prima dragoste: “Am vrut să mă mărit cu Gulliver”

Vă mai aduceți aminte când v-ați îndrăgostit prima dată?

– Mama îmi povestea de multe ori că ai mei m-au dus la cinematograf să văd un desen animat, “Gulliver în țara piticilor”. Aveam vreo 3 ani. Când am ieșit de la film, am anunțat-o pe mama că m-am decis, mă mărit cu Gulliver. Deci de când eram copil, am văzut partea practică a lucrurilor. Glumim, da?!

De ce a dat Corina Chiriac la teatru

Stiu că părinții dvs v-au familiarizat de mică cu muzica. Dar de ce actorie?

– De ce nu? Sunt cântăreți care nu interpretează și actori care nu cântă. Dar atunci când un artist de scenă are talentul de a le face pe amândouă, este o bucurie, mai întâi pentru el însuși. Actoria este o activitate artistică complexă dacă ne referim la expresia scenică a unui artist. Am iubit anii de studenție, iar rolurile de teatru jucate în facultate și mica experiență câștigată mi-au servit foarte mult în cariera muzicală.

Să ne uităm la Pavarotti care a rămas unul dintre cei mai mari tenori ai lumii. În ciuda efortului vocal în 4 ore ale unei opere clasice și a staturii sale  voluminoase, Luciano Pavarotti avea un joc scenic foarte maleabil în special în expresia feței, a ochilor, a poziției față de partenerii de scenă. Sau să admirăm actorii mari de Revistă, un gen complex de divertisemnt. Sau colegi de-ai mei mai tineri care fac schow pe scenă : Andra, Loredana, Delia, Ștefan Bănică-junior, Fuego, Horia Brenciu, Holograf, ca să numesc doar pe câțiva dintre cei mai cunoscuți.

“Primii bani i-am câștigat făcând figurație”

Când ați câștigat primii bani din viața dvs? Vă mai aduceți aminte pe ce i-ați cheltuit?

– Devreme, pe la 18-19 ani, făceam deja figurație la Buftea, la teatrul de Comedie, la teatrul TV de la Televiziunea Română, eram mai mulți studenți care activam în a face figurație plătită. Pe ce-i cheltuiam? Ce sfat îmi dăduse tata? Să am banii mei de-un ruj și de-un ciorap fin. Și-apoi, unui tânăr îi trebuie de toate, mai ales unei studente viitoare actrițe, iar generația noastră de fete eram foarte cochete. Pantofii erau set cu geanta, cu tailleur-ul, cu pardesiul. Plăteam coaforul, manichiura, gablonțurile, florile pentru ziua cuiva.

În 1980, la Boema. Sursă foto: Arhivă personală
În 1980, la Boema. Sursă foto: Arhivă personală

Corina Chiriac, despre condiția vieții de artist

Acum, după atâția ani de carieră, puteți să-mi spuneți care sunt plusurile și minusurile meseriei de artist?

– Pe scurt? Să vedem. La plusuri o să trec celebritate, bani, mulți prieteni. Celebritatea te îmbată la început, câștigi, dar ai și multe cheltuieli, iar prietenii vin la omul de succes atrași de cele pe care tocmai le-am spus. Iar minusurile sunt aceleași de mai sus. Celebritatea rămâne o carcasă goală dacă nu este ‘umplută’ de o persoană reală față de sine însuși. Banii chiar nu aduc singuri fericirea, iar prietenii sunt ca marea, vin și pleacă.

Am scris despre asta pe larg în cartea mea. Să fii artist este o permanentă echilibristică, de obicei fără plasă dedesubt, o acrobație pentru care ai nevoie de nervi tari și de multă luciditate. Dar este o meserie superbă și, personal, îi mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a permis să fac exact ce am iubit mai mult: să fiu pe scenă.

A existat vreun moment în viața dumneavoastră, de la stres si oboseală, când ați spus `Nu mai pot`?

-Nu pățește toată lumea același lucru?! Dar dormi, te refaci și o iei de la cap. Sau ajungi la vârsta ‘anilor mari’ și își recalculezi forțele: faci ceea ce poți la acel moment dat.

Vă mai aduceți aminte de vreo întâmplare de pe scenă?

– Da. În a doua jumătate a anilor 1980 eram în deplasare undeva în Dobrogea și cântam la un cămin cultural mic și prăpădit. Nici nu a început bine concertul, că s-a ‘luat lumina’. Adică s-a stins lumina în toată localitatea, deci și în sala căminului cultural.  Primarul era acolo în rândul întâi. Eu abia cântasem două, trei melodii acompaniată de către orchestra locală. Instrumentele nu mai aveau electricitate, nici microfonul meu. Atunci, cu o prezență de spirit, am întrebat pe întuneric primarul dacă are undeva o lampă cu gaz. Da, avea și cineva a adus-o repede. Cu lampa de gaz în fața scenei, eu și sala am cântat împreună câte cântece știam cu toții și ne-am făcut unii altora o seară de neuitat. Nu credeam că se întorc acele vremuri.

Corina Chiriac a lucrat în imobiliare: “Sunt mândră de mine că am putut face această schimbare”

Ați lucrat o perioadă ca agent imobiliar in Los Angeles. Cum a fost? De ce agent imobiliar?

– Ca să îți răspund la această întrebare ar fi nevoie de un interviu separat, fiindcă o reconversie profesională este posibilă și uneori necesară în viață, în funcție de etapele pe care ți le pregătește destinul. Eu și generația mea nu eram inițial pregătiți de schimbări atât de mari. Pe vremea aceea învățai o meserie și știai că ieși la pensie din ea. Dar când am emigrat, lucrurile au arătat altfel. Sunt mândră de mine că am putut face această schimbare fie și numai pentru câțiva ani, a fost o experiență extraordinară.

Corina Chiriac in 1989, lucrând ca agent imobilar. Sursă foto: Arhivă personală
Corina Chiriac in 1989, lucrând ca agent imobilar. Sursă foto: Arhivă personală

A câștiga un bănuț dintr-o muncă onorabilă, dar total diferită de pregătirea ta profesională inițială, este cu adevărat o reușită. Din fericire, generațiile tinere sunt mult mai flexibile în a face schimbări, atunci când situația o cere. A fi pregătit pentru o schimbare, este însuși secretul care te ajută să ajungi mulțumit la vârsta ‘anilor mari’. Asta da schimbare.

Aveți vreun regret, personal vorbind?

– Personal, nu. Îmi pare însă rău că tinerii talentați care ar fi putut face cariere mari de artiști nu se mai bucură de avantajele de care ne-am bucurat noi, atunci când arta era sponsorizată de stat și când generațiile tinere de artiști erau ajutați, încurajați, prezentați. Arta Spectacolului ne este utilă tuturor, măcar pentru că ne scoate ocazional din monotonia vieții de zi cu zi. Dar bun este Dumnezeu și așa cum omenirea a supraviețuit milenii necunoscut de multe de-a lungul istoriei, tinerele generații de spectator vor apuca și vremuri mai bune. Este o speranță și o urare de bine din partea mea.

“În America de Sud m-am simțit cel mai bine”

Ați locuit pe 3 continente. Unde v-a plăcut cel mai mult ?

– În America de Sud unde am fost doar într-o vizită lungă la o verișoară care trăia la Buenos Aires, în Argentina. Climă mediteraneană, oameni liniștiți și politicoși, muzică minunată, soare molcom,  emisfera sudică departe de Europa noastră zbuciumată.

Ce planuri și proiecte mai aveți pentru anul acesta?

– Să am succes cu volumul de teatru pe care îl lansez în această toamnă, să mă apuc de lucrul la o nouă carte și să fiu sănătoasă. Să ne revedem sănătoși. Doamne ajută tuturor!

ADVERTISEMENT