Corina Dragomir, artista niciodată măritată, niciodată impresionată de bărbați: ”Sunt un om care taie în carne vie”

Corina Dragomir, una dintre cele mai apreciate soliste de muzică populară, și-a dedicat întreaga viață serviciului din cadrul armatei, motiv pentru care familia a fost pusă în plan secund. Acum, după 33 de ani de muncă, interpreta privește în urmă cu regret că nu are un moștenitor care să-i facă anii pensionării mai frumoși.

Niciun bărbat nu i-a înmuiat sufletul pentru a-l lua de soț

Întrebată de reporterul FANATIK dacă nu își îndepărta posibilii pretendenți prin duritatea cu care îi trata, interpreta dezvăluie că pe când era tânără nu conștientiza prea bine ce înseamnă o relație, dar, acum, rememorează vorbele unui coleg care îi spunea că oameni care voiau să se apropie de ea, se loveau de un scut invizibil și renunțau.

Deși nu și-a întemeiat o familie până în acest moment, artista susține că niciodată nu este prea târziu. Cu un ochi în stânga și în dreapta, chiar și printre colegii de breaslă, ea vede bărbați cu care ar fi compatibilă. Cei drept, unii dintre ei chiar căsătoriți, dar asta e doar un amănunt…

La capitolul înșelat, Corina Dragomir glumește și admite că îl omora cu mânuța ei pe cel care ar fi îndrăznit, doar că nu a fost cazul, barbații cu care s-a iubit respectând-o.

Digi24.ro

Cum a reușit un bărbat să stea gratis timp de 5 ani într-un hotel celebru din New York

Corina Dragomir: ”Profesia a primat în fața familiei”

– Cum veți petrece finalul de an?

Este o perioadă încărcată pentru artiști cu multe evenimente. Toată luna decembrie este o sărbătoare. Încheiem abia la anul cu Sfântul Ioan. De Sărbători, mai nou, sunt de profesie musafir. Colind, că tot e perioada lor, peste tot pe unde sunt invitată. Mă bucur de perioada aceasta din an.

– În ceea ce privește slujba din armată, sunteți și acolo mai nou de profesie ”pensionară”.

Da, m-am pensionat acum doi ani. Sunt liniștită, mi-am făcut datoria și acum culeg roadele muncii mele. Am fost angajată 33 de ani și 3 zile. Pentru mine, profesia a primat în fața familiei. M-am dedicat faptului că am fost cadru militar și am lăsat și muzica în plan secundar. Timpul mi-a fost acaparat de munca în armată și de aceea nu am o familie extinsă, nu am soț și nici copii. Mă bucur că trăiesc părinții mei. Chiar și mama mamei mele. Are 92 de ani.

Din ce pensie se întreține după 33 de ani de muncă

– Au meritat cei 33 de ani ca și cadru militar și din punct de vedere financiar?

Nu au fost cei 33 de ani de militărie, au fost și civilie. S-a meritat tot ceea ce am făcut. Eu mulțumesc Domnului pentru tot ceea ce mi-a dat. Nu regret că la un moment dat am plecat de la ansamblul unde lucram și, prin concurs, m-am angajat în armată. Ba, dimpotrivă, cred că am luat trenurile acelea care mi-au fost mie de folos în viață.

Digisport.ro

Presa din Ucraina, nemiloasă! Ce a scris, după înfrângerea în fața României din Billie Jean King Cup

Pensia pe care o primesc este exact cât îmi trebuie. Nu am temerea facturilor. Îmi pot permite și o prăjitură, dar și o plecare într-o vacanță. Realizez ce se întâmplă în jurul meu, nu sunt ruptă de realitate când vine vorba de scumpiri. Văd în familia mea extinsă, deși nu avem drame, dar sunt la limita posibilităților materiale.

Acum să nu credeți că eu la rândul meu nu fac niște economii, pentru că mă gândesc și la ziua de mâine. Nu știu ce va fi peste doi ani. Dacă dispui astăzi de o sumă, trebuie neapărat să o toci pe toată.

”Mi-aș fi dorit să am urmași și să mă bucur de ei, dar asta este…. Fiecare ne purtăm crucea”

– Nu regretați că nu aveți familie, urmași?

Fiecare avem neîmplinirile noastre, dar mă ghidez după acel percept că în viață nu le poți avea pe toate. Dacă fac un cumul cu ceea ce am obținut în viață, raportat la ceea ce nu am dobândit, eu nu pot decât să-i mulțumesc bunului Dumnezeu și Măicuței Domnului pentru cât mi-a dat.

– Vorbeați de mama, de bunică și mă gândesc că ați fi vrut să aveți un moștenitor și să dați mai departe ce ați învățat de la ele.

Familia mea a fost foarte permisivă cu mine pentru că eu am avut o personalitate puternică și de copilă, nu mă puteau dovedi. Nu mă lăsam până nu obțineam ce îmi doream. Cu trecerea timpului, culmea, nu s-a estompat, dimpotrivă, s-a acutizat. Întotdeauna tot ce am avut de spus am făcut-o clar și răspicat, să mă audă toți cei din jur. Cine mă cunoaște știe că sunt un om care taie în carne vie. Nu sunt exigentă doar cu cei din jur, ci și cu mine.

Iar, referitor la faptul că nu am soț și copii, este clar un regret, pentru că eu nu sunt împotriva familie. Mi-aș fi dorit să am urmași și să mă bucur de ei, dar asta este. Fiecare ne purtăm crucea.

Teama de a fi înșelată nu i-a permis să aibă familie?

– Mult prea dură cu bărbații și de aceea nu v-ați putut întemeia o familie?

Cred că da, pentru că, prin natura profesiei am lucrat mai mult înconjurată de domni. La un moment dat am fost șefă a acestor bărbați și automat, poate chiar involuntar, m-au perceput ca pe un om dur. Nu este chiar ușor să fii acceptată într-o colectivitate, mai ales că bărbații, știm cu toții, sunt puțin misogini. Eu mi-am propus să fac față cerințelor și automat mi-am impus punctul de vedere în fața lor.

– Încercau bărbații să vă facă avansuri, dar le puneați o barieră?

Culmea, nu… s-au poate nu sesizam eu. Cei drept, colegii mi-au spus cândva – tu nici nu realizezi că sunt oameni care ar vrea să se apropie mai mult de tine și tu ai un scut invizibil și automat îi specii pe cei care și-ar dori să te cunoască – atunci m-am amuzat.

– V-a fost teamă de o relație poate pentru a nu și înșelată?

Nu, că-l omoram cu mânuța mea (n.r. râde). Am avut parte de parteneri deosebiți, distinși, elevați. Mie dacă nu îmi plac oamenii, anturajul, imediat mă retrag. Am avut relații, doar că nu a fost să fie.

Standardele înalte în privința partenerilor de viața nu i-au permis să-și găsească jumătatea

– Tot mai des vedem violență în cuplu. Ați acceptat așa ceva?

Nu aș accepta astfel de gesturi nici măcar în glumă. Nu am avut parte de persoane care să nu concorde cu ceea ce mi-aș fi dorit eu, ba dimpotrivă, având un model și-n familie… bărbații din neamul în care m-am născut au știu cum să se comporte atât în societate, cât și în familie. Cum se spune la țară, erau oameni cu frică de Dumnezeu. Dacă eu făcut pasul spre căsătorie, ei nu se gândeau nicio secundă la divorț. Încercau să treacă peste vicisitudinile vieții împreună. Am avut modele și am căutat ca cei cu care interacționez să fie ca cei pe care îi știam din casă.

– Ați căutat bărbați pe modelul tatălui?

Să știți că am avut parte de persoane care au fost cu mult deasupra lui. Părinții mei sunt oameni simpli, proveniți din familii de oameni normali, iar eu, prin natura profesiei am interacționat cu bărbați care aveau un nivel de percepere a celor din jur, cu totul special.

Corina Dragomir râvnește la colegii de breaslă însurați?

– Acum, uitându-vă în stânga, în dreapta, considerați că există vreun bărbat care s-ar potrivi cu dumneavoastră?

O, da! Doar că vremea a trecut și… toți sunt luați (n.r. râde).

– Râvniți la bărbați însurați?

Nu râvnesc la bărbatul nimănui, dar, da, există și printre colegii de breaslă… Nu este un secret, suntem oameni și involuntar ne uităm în stânga, în dreapta și sesizăm… Sunt oameni pe care îi văd compatibili cu mine. Nu vreau să mă dau de gol, că nu vreau să creadă cineva ceva greșit.

– Considerați că acum este târziu să mai aveți pe cineva?

Nu, niciodată nu este târziu. Oricând poate veni un om în viața ta atunci când nu te gândești. Au fost oameni care au trăit 30-40 de ani împreună, apoi au divorțat și și-au găsit jumătatea. Este totul imprevizibil, nu poți să știi ce urmează. Important este să trăiești frumos și să te bucuri de tot ceea ce ți se dă.