News

Cornel Dinu la 69 de ani: „Valentin Ceauşescu m-a ajutat enorm!”

2 august 1948. S-a înfiinţat Dinamo. S-a născut Cornel Dinu, simbolul clubului din „Ştefan cel Mare”. 2 august 2017, Mister a împlinit 69 de ani. FANATIK.RO a stat de vorbă cu el,...
02.08.2017 | 17:14
Cornel Dinu la 69 de ani Valentin Ceausescu ma ajutat enorm
ADVERTISEMENT

2 august 1948. S-a înfiinţat Dinamo. S-a născut Cornel Dinu, simbolul clubului din „Ştefan cel Mare”. 2 august 2017, Mister a împlinit 69 de ani. FANATIK.RO a stat de vorbă cu el, încercînd o incursiune în timp. Ştiaţi că a început cariera între buturi? Vreţi să aflaţi ce a simţit cînd Steaua a luat Cupa Campionilor? Vă interesează amănunte picante despre relaţiile „comuniste” Steaua-Dinamo? Doriţi să cunoaşteţi care-i este moto-ul? Dacă da, plonjaţi în rîndurile de mai jos…

„Am fost portar de la 4 ani”

1956: „Eram sub influenţa unei familii mai mult decît reuşite. O comuniune valaho-moldavo-sîrbă de intelectuali rasaţi care trecuseră cu toţii prin dezastrul bolşevic de la est, rămânând cu leziuni sufleteşti greu de înţeles. Imaginea cea mai dureroasă este că unul dintre idolii mei, vărul Mirel, care a avut o influenţă în a-mi crea tentaţia spre o oarecare boemie, a fost dat afară din toate facultăţile, deşi era şef de promoţie la Medicină. Participase la demonstraţiile studenţeşti în favoarea revoluţiei maghiare. Tot atunci aveam plăcerea ca împreună cu verii mei şi cu copiii de pe strada George Coşbuc din Târgovişte să organizăm partide de fotbal. Eram portar de la patru ani şi sufeream cumplit când eram înfrânt”

ADVERTISEMENT

„Cînd am ajuns la Dinamo mă simţeam foarte mic”

1966: „Anul venirii la Dinamo, hotărâtor în educaţia mea fotbalistică, pentru că am simţit crezul în performanţă al unui club de elită. Dinamo era condusă de patru oameni, pe scară ierarhică, generalul Staicu, colonelul Turturean, Traian Ionescu şi profesorul Angelo Niculescu. Erau oameni diferiţi, caractere diferite, dar o singură viziune, aceea de a face să câştige Dinamo. Şi între ei existau controverse, dar nimeni nu le-a simţit din exterior. Revenind, când am ajuns la Dinamo mă simţeam foarte mic! Tocmai acest lucru a declanşat în mine nişte energii deloc latente, acelea de a reuşi în fotbal şi a juca sub tricolor. Aşa se gândea pe atunci, iar filonul naţional nu putea fi estompat”

Lucrat de nişte „răsfăţaţi de la Steaua”

1976: „An aparent de criză. Începusem să joc mai puţin la echipa naţională şi am aflat mult mai târziu că era vorba de o lucrătură a unor răsfăţaţi jucători de la Steaua, care nu aveau aproape nimic din frumuseţea sufletească şi caracterul lui Gică Popescu, Ion Alecsandrescu sau ale unor fotbalişti ca Dumitru Nicolae, Sătmăreanu, Pantea, Florică Voinea sau Gigi Tătaru. Pe curentul acesta a marşat şi Ştefan Covaci, dar la el patima trecea repede”

ADVERTISEMENT

„Ceauşescu a ordonat ca fotbalistul ăla care ne înjură să nu mai fie vizitat”

1986: „Moment de cumpănă, un drum al exilului asemănător cu munca de jos la care a fost trimis şi tatăl meu, jurist de excepţie, între 1948 şi 1958. La Târgovişte am luptat cu morile de vânt fotbalistice ale Moreniului. 1986 a fost anul când Steaua a luat Cupa Campionilor şi această realizare mi-a făcut plăcere. Între jucătorii de la Dinamo şi Steaua existau respect şi prietenie sinceră. Lunea mergeam la aceeaşi masă la <Berlin>, iar seara jucam fotbal la <Atlantic> cu Mopsu’, Cheran, Dumitru Nicolae, Pantea, Sătmăreanu. Atunci încă mai eram oameni! Perioada aceea a însemnat pentru mine satisfacţia trăirii unor prietenii adevărate, în special a lui Valentin Ceauşescu, care m-a scos şi protejat de tenebrele de atunci. Mi-a dat un post de jurist şi m-a angajat la Metalul, ca să nu-mi pierd vechimea. Apoi m-a protejat de răul unor instituţii asmuţite pe neamul românesc şi m-a trimis la Târgu Mureş. Şi a făcut toate astea chiar dacă tatăl său, Nicolae Ceauşescu, îl chemase pe Ştefan Andrei să-i ordone să nu mă mai viziteze. <Să nu te mai duci să-l vezi pe fotbalistul ăla care ne înjură!> Asta după ce Ştefan Andrei fusese la mine acasă în seara când Dinamo m-a dat afară!”

Vremea cînd Borcea încă asculta

1996: „Încercam din nou să pun pe picioare Dinamo. Nu era deloc uşor, chiar dacă am avut lîngă mine oameni de excepţie ca George Dănescu, Tărăcilă, care se certau între ei, dar nu când era vorba de Dinamo, Petre Buduru şi chiar Cristi Borcea, care pe atunci asculta. Îl trimiteam undeva şi se ducea fără să comenteze”

ADVERTISEMENT

Cornel Dinu despre piatra aruncată

2006: „Am ajuns la o judecată mult mai liniştită, cu o înţelegere mult mai aproape de adevăr a tuturor faptelor. Am speranţa, care este singura formă a rezistenţei spiritului, că ne vom respecta şi că înainte de a arunca piatra ne vom gândi că o îndreptăm spre un semen al nostru”

Ce-i lipseşte…

…societăţii româneşti: „n-am avut continuitate şi ne comportăm rar ca un popor, ca o naţiune”
…fotbalului nostru: „profesionalismul”
…lui Cornel Dinu: „foarte mulţi prieteni. Din păcate, mulţi cu care mă întâlnesc nu ştiu ce este prietenia: să asculţi şi să dai, nu să contrazici, să ignori şi să ceri”
…lui Dinamo: „liniştea şi răbdarea de altădată. Cînd pierdeam şi noi suportam critica, dar nu insulta, iar a doua zi toţi porneam să construim din nou. Nu exista atâta ambiţie deşartă, subiectivă, iar conducerea era formată cu adevărat din oameni de fotbal”

ADVERTISEMENT

Top 3 patroni Liga 1

„N-aş face un astfel de clasament, ci un top al amărâţilor şi din păcate e vorba de milioane. Fănuş, vorbind de milionari, îl menţiona pe Truman, care spunea că în spatele fiecărei averi se ascunde cel puţin o crimă. America e tânără şi s-a făcut cu pistolul în mînă. La noi, milioanele făcute de unii n-au scos la iveală sînge, dar au creat milioane bune de înfometaţi”

Cărţile care l-au marcat profund

„Când eram tînăr, a fost <Crimă şi pedeapsă>. Acum, <Jurnalul fericirii> al lui Steinhardt, un evreu creştinat în închisoarea de la Aiud, şi cărţile lui Petre Pandrea”

Moto-ul vieţii lui Dinu

„Îl rostesc în fiecare seară cînd îmi spun rugăciunea: <Cred, Doamne, ajută-ne credinţei mele!> M-am inspirat de la Steinhardt”

„Aproape în fiecare seară trec să văd statuia marelui român Carol I. Mă salut cu el, apoi merg acasă”

„Am fost în relaţii extraordinare cu cei din sistemul de securitate care lucrau în străinătate, spre deosebire de cei care murdăreau pe acasă. Primii sunt adevăraţi patrioţi români, ceilalţi nişte victime ale unei îndobitociri comandate care se continuă. Dacă aveam posibilitatea să lucrez cu securitatea noastră de afară pentru interesul naţional ar fi fost o onoare pentru mine”

ADVERTISEMENT