Cornel Dinu, acid cu transferurile lui Gigi Becali pentru „Nică” Dică la FCSB: unul cu alură de play-boy, alții reușiți fizic când sunt în fața oglinzii. Da’wai de capul lor!

Gigi Becali a transferat „gros” la FCSB. Năică Dică are „material” să croiască o echipă cum tot visează patronul din Pipera, capabilă să câștige SuperLiga și să facă ceva purici și în cupele europene. „Speranțele” sale încep cu Omrani, Miculescu și Compagno, coboară la mijloc spre Radaslavescu și Dulca, betonează defensiva cu Boboc, Tamm și îi forțează să joace pe Dawa și Bouhenna.

Cornel Dinu despre transferurile lui Gigi Becali, zis FCSB, între chin și Amin. Plusuri și minusuri ale „speranțelor” Omrani, Miculescu, Compagno & comp.

Este un subiect delicat, dar mai ales deprimant, felul în care se fac transferurile de jucători la primele noastre echipe în ultimii ani. Pornind de la realitatea că o echipă se face în primul rând din ce crești în propria pepinieră și abia apoi din ce aduci. Două lucruri diferite, dar care presupun realizarea unor simbioze și compatibilități în timp, care, la rândul lor, creează eficiența sau ineficiența unei echipe.

Apoi contează decisiv conlucrarea dintre antrenor și directorul tehnic. La FCSB trebuie obligatoriu inclus în ecuație și patronul. Nu este subiectul acestei scrieri dificila relație dintre staff-ul echipei și „cabinetul 1” din Pipera. Concret, împreună și cu binecuvântarea Domnului și domnului, la FCSB au fost transferați 11 jucători în această vară. Din cei 11 „negri mititei”, unul nu i-a fost pe plac și-au rămas doar 10…

Editorial Cornel Dinu. Plusuri în atac. Speranțe de mare concurență mare. Și o completare de disperare, acum pe… plecare!

David Miculescu: are calitate, îl ajută și fizicul. Are talie, este puternic, are joc aerian și folosește bine și piciorul drept, deși este stângaci. „Vânează” golul, nu se complică, nu face „floricele” inutile, e direct pe poartă tot timpul. Am auzit că are și o viață extra-sportivă serioasă, ceea ce contează enorm între tentațiile Bucureștiului, mai ales când ești tânăr și ai bani mulți.

Digi24.ro

Am fost la ambasada Rusiei să văd „Provocarea”, filmul interzis în România. S-a stricat ceva în spațiu? Nu-i nimic, reparăm cu sârmă

Andrea Campagno: vârf autentic, „nouar pursânge”, cum bine i-a spus Adrian Porumboiu, cu forță. Nu are viteză sau finețuri tehnice, dar are simțul porții, se plasează, se demarcă bine, atuul lui este lovitura de cap. Iubește și se simte ca peștele în apă în „gura” porții. În plus este capabil să joace și rolul „pivotului” pentru pendulările lui Miculescu venit din spatele lui. Și un amănunt care pentru mine contează foarte mult: a învățat limba română în mai puțin de un an de când a venit la Craiova, în vara lui 2020. Asta înseamnă caracter, respect, cultură. Nu mulți fotbaliști le au pe toate…

Billel Omrani: fotbalist cu alură de play-boy. E zbuciumat în teren, alternând reușitele cu (s)căderi în joc, chiar absențe nemotivate, încă din 2016, când a venit la CFR Cluj. Are calități incontestabile, fizice și tehnice, umbrite ades de echipele nu prea lungi gândite de antrenori. Sigur că are „școala educației fotbalistice” făcută la zi la marea echipă a portului Marseille. Are însușită meseria golului, dar ratează uneori inexplicabil, poate din superficialitatea dată de eminența golului. Poate și din cauza originii sale algeriene, valurile Mediteranei fiind diferite în nordul Africii față de „midi de la France”.

Bogdan Rusu: nu am înțeles acest transfer, pare făcut la disperare… Nu erau luați Compagno și Omrani… Are experiență, i-o dă vârsta, are 32 de ani, aleargă, știe „la combinații” tot din experiență, dar mi se pare sub nivelul primului „11”. Poziția lui de bază este de vârf împins, nu cred că-i poate lua fața lui Compagno, iar în formula cu doi atacanți apare Miculescu, e peste el… Hop și Omrani dacă-și aduce aminte fotbalul… Eu nu-i văd Rusului decât rolul de a-i înlocui pe unul din cei trei în caz de accidentare sau suspendare. Dacă nu-l „lasă la vatră” nea Gigi înainte de termenul contractual al „liberării”…

Editorial Cornel Dinu. La mijloc, doar potențial deocamdată. Speranțe care cer răbdare. Iar Gigi nu are!

La mijloc au fost aduși Eduard Radaslavescu și Marco Dulca. Băieți drăguți, frumușei, reușiți fizic când sunt în fața oglinzii. Dar care la echipele de la care au venit rar au ieșit în evidență. Ceva execuții, multă alergare și cam atât. Atuul lor ar fi tinerețea, disponibilitatea la efort, valoarea la care ar putea ajunge, la care le dă dreptul, și speranța!, potențialul lor. Pe care eu îl consider mediu.

Digisport.ro

Ce surpriză! Despărțiți de mai bine de 16 ani, cei doi au apărut din nou împreună: "Am primit multe telefoane!"

Nică Dică „vede” în Eduard Radaslavescu un „optar” de mare perspectivă, „are niște calități bune” (bine că nu sunt niște calități proaste!), speră să fie serios în continuare și să-și îmbunătățească toate calitățile – alea bune , bine-nțeles! – pe care le are. Vag.

Emil Săndoi, care l-a antrenat pe Marco Dulca vreo doi ani, de exemplu, spune că acesta are „un mare potențial”. Să dea Domnul să aibă dreptate… dar englezii ăia de la Swansea care l-au avut în curte patru ani chiar așa orbi să fie să nu-i vadă potențialul ăsta și să-l lase să plece fără să-l încerce măcar la prima echipă niciodată? Și nici la Gică Hagi nu s-a impus… Și dacă nici Gică Hagi n-are „ochi” la potențialul tinerilor, atunci nu știu cine mai are… Întreb, nu dau cu paru’…

Gigișor ar trebui să știe, și să aplice!, mai bine ca oricine, fiind un credincios efervescent, și că „De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere”… Le-a pus „șurubelnița” în mână, dacă le tremură și-o mai scapă pe jos, o să tot fie „globe-trotter” prin fotbalul mioritic. Cu Dulca, mai ales, titular doar în formula „Mulțumim și adio fără regrete”…

Tot la mijloc a fost adus și dat afară Vadim Rața. A jucat în trei meciuri, vreo 110 minute în total, și-a luat bani de o garsonieră centrală și a fost trimis înapoi la Voluntari. Las la o parte tratamentul becaliot înghițit obligat-forțat mult, mult prea… „preventiv”, dar cred că ce se cere la FCB îl depășește. Chiar și la nivelul ades derizoriu al meciurilor din pompos numita SuperLigă.

Editorial Cornel Dinu. În apărare, un boboc de speranță colateral, da’wai de capul lor pe centru!

În apărare, un câștig cert mi se pare Radu Boboc. Coborât din mijlocaș ofensiv în fundaș lateral (parcă joacă mai bine în dreapta, dar poate să-o facă și în stânga), are viteză și rezistența fizică necesară unui du-te-vino susținut apărare-atac. Nu știu de ce pierduse echipa la Farul, Gică Hagi știe. Titularizarea la FCSB poate fi un restart al carierei la 23 de ani. Bobocul poate să crească.

De Joyskim Dawa ce să spun? Contradictoriu. Statistica „spune” că a gafat grav… dacă se poate gafa și ușor… Dezordonat, nu are tehnica deposedării, joacă la rupere și nu e în stare să construiască. Pare în relații dușmănoase cu „obectul muncii”, nici chiar cum spune Mitică fost la Ligă că „se urcă mingea pe el ca veverița”, dar parcă îl „mușcă” în faze sub presiunea unui adversar. Compensează prin calitățile fizice. Și prin aparițiile mai mereu periculoase în careul advers. Dar e cam puțin…

La fel și Joonas Tamm, poate fi decisiv la fazele fixe din ofensivă, nu-i de mirare, el a jucat și atacant cu vreo 4 ani în urmă. Constituția fizică, are 1,92 m înălțime, îi permite să ia „pe piept” orice adversar, nu-l lasă să preia, e mereu aproape de adversar, e puternic, agresiv, rar pierde duelurile. Un stoper pe care te poți baza.

Rachid Bouhenna… Uite-l, nu e… Nici la CFR Cluj nu a jucat în returul sezonului precedent, nici la FCSB n-a rupt gura „târgului” Gigi Becali. Gafele din meciurile cu Rapid și Chindia păreau că au pus cruce carierei sale la FCSB. E nesigur, pare fricos după accidentările suferite. Antrenorii Gigișefu și Nicădică sunt nemulțumiți de el, dar l-au trecut pe lista UEFA pentru meciurile din grupele Ligii Orașelor-târguri Conference League. O soluție de avarie, care poate fi ea însăși o… avarie!

P.S. – În tot ce am scris mai sus, aveți în vedere un „amănunt”: cum sunt eu structurat și crescut, apoi la ce am fost, la ce am jucat, la ce am văzut și văd în fotbalul din toată lumea, sunt mai pretențios, nu fac niciun rabat de la calitate și seriozitate. Și nu știu să mint. Am încredere în oameni. Chiar dacă mi-au înșelat așteptările de multe ori…