Cornel Dinu a comentat meciul România U21 – Ungaria U21 2-1 în exclusivitate pentru FANATIK și, printre altele, și-a adus aminte de o pățanie prin care a trecut echipa națională a României în aprilie 1972, la Budapesta, înaintea meciului tur sferturile Campionatului European, cu Ungaria.
Acea ediție a Campionatului European s-a desfășurat după un alt „tipar” decât cel actual, s-au jucat grupe între 1970 și 1971 și sferturile de finală pentru un turneu final de 4 echipe în aprilie-mai 1972. În Belgia, câștigat de Germania, după 3-0 în finala cu URSS.
România a câștigat grupa 1 preliminară, din care au mai făcut parte Cehoslovacia, Țara Galilor și Finlanda, iar în sferturile de finală tragerea la sorți a „aruncat-o” în baraj cu Ungaria.
„Dubla” manșă s-a transformat atunci, în 1972 într-o „triplă” de foc, decisă de un gol marcat în minutul 88 al celei de-a treia partide, barajul barajului.
A fost 1-1 la Budapesta (goluri László Branikovits minutul 11, respectiv Lajos Satmári, transformat patriotic în Lajos Sătmăreanu, minutul 56), sărbătoare, speranțe până la meciul de la București, două săptămâni mai târziu…
…Când ungurii au condus de două ori, prin golurile marcate de Szöke István (11) și Kocsis Lajos (36), am egalat prin Nicolae Dobrin (14) și Alexandru Neagu (81) și a urmat un al treilea meci de departajare, la Belgrad (pe atunci nu conta numărul de goluri înscris în deplasare, ca acum).
Pe 17 mai 1972, în capitala Iugoslaviei, Ungaria a deschis iarăși scorul, prin Lajos Kocsis (26), am egalat prin același Sandu Neagu () și István Szöke ne-a dat lovitura de grație în minutul 88, pe contraatac, după o mare ocazie a noastră… Golul care pe unguri i-a trimis în Belgia, în semifinale, și pe noi acasă, să ne mușcăm unghiile de ciudă…
Revenind la primul meci al „trilogiei maghiare”, Cornel Dinu și-a amintit pentru Fanatik ce au pățit tricolorii înaintea meciului de la Budapesta. …asta pornind de la „șiretenia inteligentă a ungurilor”, cum i-a spus Dinu, „care, la pauza meciului de la U21 când au udat masiv partea în care urma să atacăm noi, ca să încetinească ritmul ofensiv al echipei noastre”.
„Îmi amintesc că în aprilie 1972, la meciul tur de baraj pentru semifinalele campionatului european, cu Ungaria, la Budapesta, cu o zi înainte de acel 1-1, am cerut gazdelor să ne ducă să vedem un film mai deosebit…”
„…Acasă, la București, mergem înaintea meciurilor echipei naționale și vedeam un film care nu era pe ecrane, la Studioul Sahia, care era, paradoxal, undeva chiar pe lângă sediul ambasadei Ungariei…
„Și președintele federației lor, care era atunci abilul György Szepes, pe care mi-l aduc aminte comentator al fantasticei finale mondiale Ungaria – Germania de Vest din 1954, când, la 2-0 pentru maghiari, a spus euforic să se deschidă șampaniile, dar meciul s-a terminat 3-2 pentru nemți, după ce în grupe ungurii îi demolaseră cu 8-3…”
„Și domnul președinte Szepes ne-a dus la un film italian cu Umberto Tozzi, un film sexy cu fel de fel de scene fierbinți ale lui cu trei surori… trei… Tocmai bun să ne ‘agite’, eram bărbați tineri, izolați de ceva timp prin cantonamente, vă dați seama… Noroc că Angelo Niculescu și cu mine ne-am dat seama repede spre ce vor să ne îndrepte gazdele noastre maghiare și am ieșit toți din sală…”