Cornel Dinu clarifică lucrurile după acuzaţiile avocatului Florin Gătejan: „Suntem prieteni buni, dar memoria îi mai joacă feste!” Exclusiv

Avocatul lui Mircea Sandu, Florin Gătejan, a mărturisit că a falsificat semnăturile de la Adunarea Generală din ianuarie 1991 la schimbarea statutului FRF, care s-a rupt de Ministerul Tineretului şi Sportului.

Avocatul Florin Gătejan susţine că Dinu i-a convins pe cei de la FRF să se rupă de Minister!

Gătejan a dezvăluit la Gsp că printre cei care i-au convins pe cei de la Federaţie să se rupă de Ministerul Tineretului şi Sportului era Cornel Dinu, la acea vreme secretar de stat al Ministerului Tineretului şi Sportului pe teme de sport:

„O să vă spun o chestie intimă legată de federație, dar a trecut timpul și s-a prescris. Dinu era ministru secretar de stat al Sportului. Vine și-i spune lui Mircea Sandu: «Bă, Mirceo, separați-vă și luați personalitate juridică! Vin banii toți la minister și eu îi împart pe federații».

“Dinu zice: «Bă, sunt o grămadă de bani, nenorociților! Faceți-vă personalitate juridică și eu bag banii la fotbal”

Veneau bani de la FIFA. Din transferurile jucătorilor români transferați afară o cotă intra în conturile Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Banii intrau în minister și ministerul îi dădea mai departe la handbal, la fotbal. Îi împărțea tuturor sporturilor. Dinu zice: «Bă, sunt o grămadă de bani, nenorociților! Faceți-vă personalitate juridică și eu bag banii la fotbal. Să nu se mai ducă la toate disciplinele»”, a spus Gătejan.

Cornel Dinu a povestit cu lux de amănunte cum a ajuns Mircea Sandu la FRF şi cum s-a rupt Federaţia de Minister

Cornel Dinu a reacţionat după aceste acuze ale avocatului Florin Gătejan. Legenda lui Dinamo a povestit cu lux de amănunte pentru FANATIK modul în care Mircea Sandu a ajuns preşedintele FRF şi cum s-a rupt Federaţia de Ministerul Tineretului şi Sportului, spunând că nu are niciun amestec în această hotărâre. “Procurorul” a răspuns elegant, spunând că Florin Gătejan rămâne prietenul său, însă memoria îi joacă feste în această privinţă:

“Mircea Angelescu a fost preşedintele Federaţiei cu câteva întreruperi din 1968. A fost numit prin decret al lui Petre Roman în 27 sau 28 decembrie 1989 ministru al Tineretului şi Sportului, cu doi adjuncţi, eu, care răspundeam de sport şi Mihai Ispas, pe probleme de logistică şi tineret din minister.

Problemele de tineret le cunoştea foarte bine Mircea Angelescu. În 5 decembrie 1989 a fost întâlnirea de tragere la sorţi pentru CM 1990, iar Mircea Pascu, care era împreună cu Mircea Angelescu, a participat la acel eveniment. 

Digisport.ro

FOTO "Arată dezgustător". S-a umplut de mușchi după retragere, dar un fost coleg l-a pus la punct: "N-aș face la fel"

“Pascu a organizat, la sugestia cluburilor o Adunare Generală, în care a fost ales preşedinte al Federaţiei, în locul lui Andrei Rădulescu”

De morţi numai de bine. Cum a venit la conducerea ministerului, la începutul lunii ianuarie, Mircea Angelescu l-a dat la o parte pe Mircea Pascu şi l-a numit preşedintele federaţiei pentru două luni şi ceva pe Andrei Rădulescu. 

Erau proceduri noi, care nu fuseseră încă stabilite. Mircea Pascu a organizat, la sugestia cluburilor, asupra cărora avea influenţă foarte mare, o Adunare Generală, în care a fost ales preşedinte al Federaţiei, în locul lui Andrei Rădulescu.

“De prima cotă de bani de la Campionatul Mondial, cam 500.000 de euro trimişi de FIFA, nu se ştie niciodată unde a ajuns”

De prima cotă de bani de la Campionatul Mondial, cam 500.000 de euro trimişi de FIFA, nu se ştie niciodată unde a ajuns. A fost principala reclamaţie a lui Mircea Pascu împotriva lui Mircea Angelescu şi a celor care au rămas în vechea organizare dinainte de 1990. 

Mă refer la Mircea Sandu, care a devenit secretarul federaţiei, Bivolaru, şeful serviciului internaţional, Marian Albu, trezorierul federaţiei. Eu am avut o relaţie bună şi cu Mircea Pascu şi cu Mircea Angelescu, pe care îl cunoşteam din 1968, când a fost numit pentru prima dată la Federaţie. 

“Între Mircea Pascu şi Mircea Angelescu s-a declanşat de pe atunci un conflict, iar la sugestia cluburilor s-a făcut o Adunare Generală”

Între Mircea Pascu şi Mircea Angelescu s-a declanşat de pe atunci un conflict, iar la sugestia cluburilor s-a făcut o Adunare Generală. La începutul lunii martie 1990, condusă de mine, a ieşit în unanimitate preşedintele Federaţiei Mircea Pascu, alături de care am colaborat perfect atât la Campionatul Mondial, cât şi în continuare. 

Avocatul Gătejan mi-e prieten încă din 1964, de la trialurile de juniori. Suntem şi acum buni prieteni, dar probabil că memoria vreau să cred că îi joacă feste. Primul litigiu între Mircea Pascu şi Mircea Angelescu a fost legată de tranşa de 500.000 de dolari care a venit de la FIFA şi nu a intrat niciodată în conturile Federaţiei. 

Ca secretar de stat, bugetul venind de la Ministerul de Finanţe, în perioada respectivă, împreună cu consilierul meu juridic, Ion Traian Ştefănescu, să-l odihnească Dumnezeu, am făcut o Hotărâre de Guvern, pentru că în cea mai mare măsură eu participam din partea Ministerului la şedinţele de Guvern în perioada respectivă.

Am considerat că o parte din fondurile care veneau de afară din vânzarea de jucători sau meciul de rugby de pe Twickenham dintre Anglia şi România, în februarie 1990, să fie împărţiţi în felul următor: 50% la stat, 30% la Federaţia sau clubul care a făcut transferul şi 20% în fondul Ministerului care finanţa Federaţia.

“Am condus până în octombrie 1991 departamentul de sport, păstrând vechii profesori care au creat toate rezultatele sportului românesc”

Din Guvernul instalat după 20 iunie 1990, ministru a fost numit de către Petre Roman în locul lui Mircea Angelescu, finul fetelor sale, arhitectul Bogdan Niculescu Duvăz, care era nou în acest domeniu.

Am condus până în octombrie 1991 departamentul de sport, păstrând vechii profesori care au creat toate rezultatele sportului românesc în ciuda opozanţilor, într-un aşa zis Consiliu de Administraţie al Sportului care se întâlnea în fiecare săptămână, împreună cu doamna Lia Manoliu, care a fost şi preşedinta COR. 

Imediat după Campionatul Mondial, cam la o lună, sub directa influenţă a lui Mircea Angelescu, cluburile au propus o nouă Adunare General la fotbal, pentru un nou preşedinte.

“S-a constituit prin domnul Angelescu şi conducători de cluburi, o ligă a cluburilor şi candidatul lor era Angelescu”

Procedurile stabilite atunci presupuneau pentru Adunarea Generală, propuneri de preşedinţi de la cluburi, eu conducând atunci toate Adunările Generale ale federaţiilor, pe baza acestui principiu şi prin exercitarea voturilor membrilor constituanţi ai federaţiilor. 

Acelaşi lucru s-a petrecut şi la fotbal, la propunerea cluburilor, repet, eu având o relaţie foarte bună cu Mircea Pascu. Adunarea Generală a fost fixată pentru data de 9 august 1990, într-o joi. 

Luni, la prânz, ministrul Bogdan Niculescu Duvăz m-a rugat să mă duc la sediul Sportului Studenţesc din Moxa, în apropierea Căii Victoriei, unde profesorul său de la arhitectură, Barbu Emil Popescu voia să aibă o discuţie cu mine. 

Acolo am găsit un colectiv format din conducători de cluburi, printre care era şi Mircea Angelescu. Cel care a vorbit a fost numai Mac Popescu. Iar acesta mi-a spus că în urmă cu câteva zile s-a constituit prin domnul Angelescu şi conducători de cluburi, o ligă a cluburilor şi candidatul lor la alegerile FRF de joi era Mircea Angelescu. 

“Adunarea Generală a validat înfiinţarea funcţiei de preşedinte de onoare, iar voturile cluburilor din prima divizie să aibă valoare dublă”

Era surprinzător şi le-am precizat că deja propunerile cluburilor pentru funcţia de preşedinte erau către Mircea Pascu şi Mircea Sandu. Atunci mi-a venit ideea, având mult mai multe amintiri plăcute decât nepotriviri de poziţie în atâţia ani de zile cu Mircea Angelescu, să propun înfiinţarea funcţiei de preşedinte de onoare, spunându-le că această propunere o voi supune joi, spre aprobare Adunării Generale, alături de propunerea ca echipele din Liga 1 să aibă o valoare de trei voturi la fiecare. 

Am început Adunarea Generală la ora 10:00 la hotel Turist cu aceste două propuneri, iar Adunarea Generală a validat înfiinţarea funcţiei de preşedinte de onoare, iar voturile cluburilor din prima divizie să aibă valoare dublă, nu triplă cum au cerut. 

“Mircea Sandu, neavând niciun fel de contracandidat, a fost singurul care a devenit preşedinte executiv al FRF”

Apoi, în mod firesc, existând două funcţii: preşedinte de onoare şi executiv, fiind vorba de 3 candidaţi, l-am întrebat primul pe domnul Pascu unde se înscrie: la funcţia de preşedinte de onoare sau executiv, anunţând că domnul Mircea Angelescu s-a înscris la funcţia de preşedinte de onoare. 

Răspunsul acestuia: la preşedinte de onoare. Apoi, s-a trecut la vot. Comisia de votare şi numărare era din cadrul Federaţiei şi preşedinte de onoare a ieşit cu 40 şi ceva de voturi în plus Mircea Angelescu. 

Ca de obicei, după ceva timp, au fost şi suspiciuni în ceea ce priveşte corectitudinea numărării votului, dar nu îmi aparţinea mie această responsabilitate, ci celor din Federaţie care numărau. Aşa că, Mircea Sandu, neavând niciun fel de contracandidat, a fost singurul care a devenit preşedinte executiv al FRF. 

“Isărescu a început să râdă: «Chiar aşa de încuiat a rămas ăsta de crede că salvează cu 500.000 de dolari petrolul ţării»”

Apoi intervine o cu totul altă acţiune. În 1990 a fost o reformare de Guvern şi ministru al Finanţelor a devenit Theodor Stolojan după domnul Păţan. Deşi i-am explicat hotărârea de Guvern cu împărţirea valutei, a dat o altă hotărâre de Guvern în care a schimbat cifrele: 30% revenea statului şi 20% ministerului, argumentându-mi că are nevoie de bani ca să cumpere petrol, gaze… 

Neconsiderând normală o astfel de decizie şi lucrurile aşezându-se organizatoric la nivelul Guvernului, sfătuindu-mă cu Mugur Isărescu, care m-a şi întrebat cu cât m-a păcălit Stolojan şi cât reprezintă 10%. I-am spus cam 500.000 de dolari şi a început să râdă: «Chiar aşa de încuiat a rămas ăsta de crede că salvează cu 500.000 de dolari petrolul ţării».

“Ştiu că Federaţia, prin ianuarie-februarie 1991, printr-o procedură contestată vehement de Mircea Pascu, şi-a creat statutul de independentă de Ministerul Sporturilor”

Am luat un aviz şi de la vicepriministrul Guvernului de atunci, Ion Aurel Stoica, odihneşte-l Doamne şi pe el că a murit la câţiva ani de infarct, şi în februarie 1991 s-a promovat Hotărârea de Guvern 123, repet, la iniţiativa Ministerului Tineretului şi Sportului, prin care toată valuta produsă de Federaţii sau cluburi intra în conturile acesteia. 

Ştiu că Federaţia tot atunci, prin ianuarie-februarie 1991, printr-o procedură contestată vehement de Mircea Pascu, şi-a creat statutul de independentă de Ministerul Sporturilor aşa cum este în toată lumea, dar printr-o procedură pe care o aminteşte prietenul meu, domnul Gătejan, Legea Mârzescu, contestată vehement de-a lungul timpului şi în instanţă de Mircea Pascu. 

“Aceasta este realitatea, nu am avut nimic în comun cu acţiunea aceasta a Federaţiei pentru că a fost recunoscută în justiţie”

Aceasta este realitatea, nu am avut nimic în comun cu acţiunea aceasta a Federaţiei pentru că a fost recunoscută în justiţie, activitatea fiind complet separată de Ministerul Tineretului şi Sportului. 

Nu am cunoscut la început procedura folosită, ea a fost contestată de Mircea Pascu şi de o parte a cluburilor din România, dar n-a avut câştig de cauză în justiţie. Procedura prin care s-a înfiinţat, contestată de aceştia, o explică foarte clar, de curând, domnul Gătejan, îi aparţine lui şi celor de la Federaţie şi anume că el a semnat în numele tuturor celor 21 sau 22 de membri constituanţi, inclusiv femeile de serviciu. 

“Nu regret faptul că Federaţia s-a desprins pentru că aşa era în toată lumea, dar nu am avut niciun fel de cunoştinţă şi calitate în acel moment de a o contesta”

Nu regret faptul că Federaţia s-a desprins pentru că aşa era în toată lumea, dar nu am avut niciun fel de cunoştinţă şi calitate în acel moment de a o contesta, lucru pe care nu putea să îl facă, cred eu, nici ministrul Tineretului şi Sportului. 

Prietenia mea cu domnul Gătejan rămâne, pentru că ne leagă de atâţia ani. În ciuda faptului că am fost schimbat de domnul Angelescu după episodul Kosice, atunci când a avut accidentul la Arcul de Triumf, în 5 ianuarie 1995, am stat împreună cu soţia cinci zile lângă el în spital, mutându-l de la Elias la Municipal unde era Sorin Oprescu director, până s-a stabilzat. 

“Nu am niciun resentiment, nu am nicio remuşcare că aş fi greşit sau că am făcut ce nu trebuia să fac”

Faţă de toţi aceştia, păstrez numai amintirile plăcute, nu am niciun resentiment, nu am nicio remuşcare că aş fi greşit sau că am făcut ce nu trebuia să fac şi nu le doresc decât odihnă acolo unde majoritatea unde aceştia au ajuns”, a povestit Cornel Dinu pentru FANATIK.