Cornel Dinu, editorial dur despre „Obsesiile EURO ale lui Edi Iordănescu”

Oooo, ho, ho, de când n-am mai fost noi la un turneu final „măcar” european, nu mai vorbesc mondial! Numai 8 ani au trecut de la EURO 2016, când buturuga mică Albania a răsturnat ditamai carul mare, vezi Doamne, România… Vorba poetului, „ce e scris și pentru noi, bucuroși le-om duce toate”. Dar vrem fotbal, nu… gunoi! N-am găsit altă rimă…

Cornel Dinu, editorial dur despre lotul României pentru Euro 2024: „Obsesiile lui Edi Iordănescu”

După ce ne-am calificat en fanfare cu multă șansă (îngăduiți-mi oximoronul), amintiți-vă că am egalat Elveția de la 0-2 cu norocul chiorului care calcă pe comoară, acum se povestește ce-am putea face și drege în grupa de la „Europeanul” din „Deutschland über alles”. Unde vom combate contra Ucrainei, Belgiei și Slovaciei. Cam greu cu primele două, dar nici cu ultima nu-i doar antrenament… Calificare dificilă, chiar dacă e bine să ne facem curaj noi nouă, dar ce nu e dificil la un turneu final EURO?

Oricum… repet: „ce e scris și pentru noi”… va fi o nouă poveste din cartea echipei naționale, de depănat în fotoliul de lângă țevile caloriferelor în serile de iarnă, așa cum ne place nouă, românilor, să idealizăm. Pe lângă noi, cei din patria mumă (pentru unii, cei mai mulți, ciumă…), vor fi prezenți în Germania, sunt sigur, foarte mulți români goniți să muncească în Occident de lipsa siguranței zilei, pâinii de mâine, poimâine, răspoimâine ș.a.m.d. Și acest cor patriotic va conta masiv în susținerea „tricolorilor”.

Ce a fost mai întâi: oul sau găina, Costeluș sau Gigișor?

Revenind pe pământul străbun, s-a terminat sezonul fotbalului așa zis „mare”, adică SuperLiga, câștigat, în sfârșit, de năravurile de „espert” fotbalistic ale lui Gigișor Becali, ale cărui eforturi financiare, de netăgăduit, s-au încununat cu un titlu așteptat de nouă ani de speranțe deșarte prin care și-a frecat echipa.

Digi24.ro

Ambasada României în SUA: 47 de români urmează să fie deportați. Ce spun diplomații români despre transferul acestora la Guantanamo

Procesul de identitate cu aprodul Talpan , ordonanța juridică a Clubului Sportiv MApN Steaua, va continua sine die (întrebați-l pe colonelul de justiție Costeluș Florinel, care se vrea general, ce înseamnă asta). Verdictul este sibilin (solicitați aceeași sursă de înțelepciune juridică), pentru că aduce cu celebra dilemă semper neelucidată: cine a fost mai întâi, oul sau găina?

Ușor de contestat, deocamdată să fim de acord cu selecția lui Edi Iordănescu

Dar acum este pauza povestirilor interne, jocurile arbitrilor… pardon, jocurile cu arbitri noștri fiind trecute pe „stop joc”. Acum se pritocește „à la Roumanie”, adică fiecare are părerea lui, de care ține cu… plombele, lotul anunțat de Edi Iordănescu pentru marele bal al turneului final. A lucrat cu prezenți, consacrați, dar și posibili absenți și contestați. Până la ce-om păți… pardon, ce-om vedea la EURO, dreptatea e a lui.

Digisport.ro

Englezii l-au descoperit pe românul ”complet necunoscut” care e ”mai bogat decât Ronaldo și LeBron James la un loc”

Sigur, problema decisivă este cum va evolua sau involua echipa pe care o va trimite în „calea lupilor”. Per total, din câte am constatat, sunt reclamate, pe mai multe voci, absențele lui Alex Mitriță, Vlad Chiricheș sau Louis Munteanu.

E ușor de contestat orice decizie a lui Edi Iordănescu, poți arunca soluții, firesc subiective, din „afară”, ce te costă, răspunderea este numai a selecționerului. Asumată, cu toate riscurile, de bună voie și nesilit de nimeni (asemănarea formulării cu alte situații importante din viață nu este pur întâmplătoare…). Deci, deocamdată să fim de acord cu selecția lui Edi Iordănescu până nu vedem lotul la treabă.

Chiricheș – „cristal” uzat, Louis Munteanu – încă „prea mic pentru un război așa de mare”

Cât despre absenții amintiți mai sus, la Chiricheș am rezerve că s-ar mai descurca la acest nivel, la această intensitate fizică a duelurilor cu adversari puternici. Cristalul uzat, cât e el de cristal, se sparge ușor la ciocnirea cu stâncile, timpul nu iartă pe nimeni, indiferent de valoarea intrinsecă. Eu nu cred că este indispensabilă absența lui, chiar dacă am înțelegerea regretului său imens că ratează turneul final al finalului de carieră, pentru care s-a întors în România ca să joace sub privirile selecționerului.

Pe Louis Munteanu îl văd doar speranță, foarte talentată cu siguranță, dar inconstantă deocamdată, necoaptă, încă „prea mic pentru un război așa de mare”. Știu că în foc se călește oțelul și psihicul, dar „prințul” Louis mai are până să devină „rege”. Timpul este, însă, încă, de partea lui.

Iar la acest nivel „foarte superior” (ghilimelele sunt obligatorii, prietenii limbii române știu de ce…), dacă numai doi, trei jucători sunt în zi neinspirată, hai să fim îngăduitori în termeni, sunt multe procente care pot aduce înfrângerea.

Piticul uriaș Mitriță, soluție peste Alibecul mereu neterminat și Pușcașul fără gloanțe

În privința lui Mitriță, chiar așa dificil cum se spune că ar fi, cred că un foșnet inventiv ca el cu mingea la picior, capabil să treacă de adversari mult mai puternici fizic decât el, era necesară. Putea fi soluția măcar pentru finalurile de meci, când adversarii sunt marcați de efortul depus până atunci. Doar ei doi, selecționerul Edi Iordănescu și împricinatul Alex Mitriță, știu ce discuții au fost între ei, care au dus, iată, la această situație de incompatibilitate.

Dacă Mitriță, cred eu, ar fi fost util, rezerve am în privința celorlați atacanți aleși de Edi Iordănescu: Alibecul mereu neterminat și Pușcașul fără gloanțe… Care, per total, până acum, au prins rar execuții decisive de atacant adevărat, care să le justifice prezența perpetuă în lotul național. Pușcaș, cel puțin, pare o obsesie a selecționerului, cum era Răzvan Cociș pentru Victor Pițurcă, Florin Șoavă pentru „Tata Puiu” Iordănescu, George Florescu pentru Răzvan Lucescu sau Gicu Grozav pentru Cosmin Contra.

La EURO joacă, totuși, ROMÂNIA noastră, așa că dă-ne, Doamne, numai bine!

S-ar mai putea găsi „bârne” în ochiul și lotul lui Edi Iordănescu, dar și scuze că ne creștem din ce în ce mai greu jucători valoroși acasă, pentru că, sută la sută, cum răsar năvălesc impresarii peste ei și pleacă să frece banca la așa-zise echipe „mari”, unde n-au nicio șansă, dar niciuna, să se dezvolte, să evolueze și să joace meci de meci.

Cam 30 % dintre jucătorii din SuperLiga noastră sunt cam trompete aduse de înhăitarea dintre conducătorii de cluburi și impresari, hapsânii și unii, și alții.

La EURO joacă, totuși, ROMÂNIA noastră, așa că dă-ne, Doamne, numai bine! Altfel, ne-am aminti de o reflecție a reputatului Pamfil Șeicaru: „Prostia omenească se manifestă prin opinia publică”. În adaptare simplă, prin marele selecționer care e în fiecare dintre noi…