Sport

Editorial Cornel Dinu. Cronica etapei 17, de la chinul lui Rednic la circul lui Chirilă, cu un memento de fotbal adevărat, la Universitatea Craiova -FCSB

Cornel Dinu analizează etapa 17, de la chinul lui Mircea Rednic de a resuscita Dinamo și circul oferit de Ionuț Chirilă după CFR Cluj – Academica Clinceni la mostra de fotbal adevărat Universitatea Craiova – FCSB.
30.11.2021 | 12:12
Editorial Cornel Dinu Cronica etapei 17 de la chinul lui Rednic la circul lui Chirila cu un memento de fotbal adevarat la Universitatea Craiova FCSB
Editorial Cornel Dinu. Cronica etapei 17, de la chinul lui Mircea Rednic la circul lui Ionuț Chirilă. Sursa foto: colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

În buna mea credință că neamul românesc va reveni la lumină după întunericul din anii de sfârșit ai Ceaușeștilor și jaful „democrației originale” care a urmat, în care ne bălăcim de vreo 30 de ani, numirea unui militar în fruntea guvernului mi se pare de bun augur.

Ciucă Nicolae-al nostru a fost impus la Cotroceni  și de vizita celui de-al treilea om din administrația americană, primit la Cotroceni cu onoruri prezidențiale, să ne impună să ne băgăm mințile în cap și să încheiem acest nou episod al tradiționalei dezbinări dacice. Când regulilor și legilor li s-a dat prea mult somniferul fărădelegilor…

ADVERTISEMENT

La care s-a adăugat cu siguranță și arătatul degetului către președintele Iohannis Werner Klaus de către social-democrația ce acâștigat de curând, la potou, alegerile din Germania. Nimic nu e lăsat la voia vox populis…

Editorial Cornel Dinu. Cronica etapei 17 din Liga 1 Casa Pariurilor, de la chinul lui Rednic la circul lui Chirilă, cu un memento de fotbal adevărat, la Universitatea Craiova -FCSB

Și gata cu politichia, om trăi, om vedea și să dea Domnul bine, cum rostește cu siguranță ardelenească noul șef al Armatei, gurusociologul Vasile Dâncu. Mentorul aparent civilului președinte FRF, Răzvan Burleanu. Aparent se leagă de civil…

ADVERTISEMENT

…Sigur, întrebați-mă dacă nu mă înșel asupra apartenenței ultimului „rostit”. Aparent… tac! Dacă ar fi militar, chiar și cu instruire ascunsă, nu numai posesor de atestări de bâlci cu înghițitori de săbii și fum, ca atâția alții care ne mănâncă ficații și în alte instituții al bătu-l-ar norocul de stat românesc, zău că ar fi mers mult mai bine și fotbalul nostru… Unde, prin fraudă de o simt și orbii, a fost parașutat…

Pe bune, dom’ professor, acum, cu prezență și la NATO, tare proastă zi… și inspirație!… ați avut când l-ați găsit și montat pe un asemenea ipochimen să se strâmbe la noi de sub lentilele de carnaval prost. …Având doar acțiuni din ofsaid fotbalistic…

ADVERTISEMENT

Editorial Cornel Dinu. Generalul „nea” Marin Dragnea, aviația, whisky-ul „Seagram’s” de la Tirana, insignele cu Mao și… fanfara militară de pe Otopeni, amintiri irepetabile…

Dar să lăsăm burlanul de la FRF la judecata istoriei și să revenim la adevăratele valori. Interesanta noastră istorie sportivă a avut cele mai bune rezultate cu un general la comandă, nea Marin Dragnea. Chiar „Nea Marine” îi spuneam în particular, iar el, simplu, îmi zicea Cornele…

Lua decizii și se plimba numai în uniformă militară prin birourile fostului CNEFS. Și n-a fost rău… De la început, astfel, a arătat că nu-i, cu el, de joacă… Dar lăsând marii specialiști și profesori universitari să decidă direct în sporturile pe care le conduceau…

ADVERTISEMENT

Și înainte de nepriceperea firească, rostită ca… „Să scoatem unu’ din barca de 8+1 pentru economie”… sau „Dacă recordul la suta de metri e 10 secunde, să-l depășim, să-l facem 11 secunde”, Doamne iartă-mă, multe năzbâtii i-am făcut…

..De la „propunerea” ca în fotbal să intervină și… aviația (ne mobiliza înaintea unui meci al naționalei cu comparații din acțiunile diferitelor arme…), ca în orice război, dar să ne bombardeze cu… sute de lei, de erau să cadă de pe scaune, de râs, omenoșii Ilie Verdeț și Gheorghe Pană…

Sau când am coborât amețiți… nu doar de înălțime… din avionul ce ne aducea de la Tirana, în 1973, câștigasem cu Albania, 4-1 era un scor normal pe atunci, și luasem din hotelul musollinian „Dajti”, pe sub mână, whisky „Seagram’s”, de contrabandă, îl dădeau chelnerii cu 90 de lei sticla, dar luasem și insigne cu Mao de la naționala Chinei, era și ea în hotel și se uitau la noi ca la zei, și ni le pusesem mândri în piept…

Când ne-a văzut, bietul nea Marin Dragnea, care ne promisese că ne așteaptă cu fanfara militară la Otopeni dacă învingem… și chiar așa ne aștepta!… odihnește-l, Doamne și iartă-i păcatele trecutului, că la sport a fost tare cumsecade… l-a întrebat, speriat, pe Valentin Stănescu: „Tinele, ce-i cu ăștia? Sunt cu chef și-l au pe Mao în piept, să nu iasă scandal diplomatic…”.

L-a liniștit nea Tinel: „Nu, domn general, a fost un schimb prietenesc, ne-am fotografiat cu chinezii, ei ne-au rugat, nu-i nicio problem㔄Tinele, dacă așa a fost, e de bine, dacă mă-ntreabă ăi de sus știu cum să-i liniștesc. Bravo, bine ați făcut!”. Și a făcut semn fanfarei să ne dea onorul…

Editorial Cornel Dinu. Cu Craiova „mititeilor”, Mircea Rednic și-a învârtit practicanții jocului de care (in)dispune de a ieșit un ciclo(v)n ineficient de joc, greu de urmărit și de suportat

Onorul unei victorii așteptau și dinamoviștii în fața Craiovei Mititeilor, după atâta amar de vreme, de la ziua mea, din 2 august… Mircea Rednic și-a învârtit practicanții jocului de care (in)dispune de a ieșit un ciclo(v)n ineficient de joc, greu de urmărit și de suportat la vedere.

Prestație, per total, de milă pentru purtătorii tricourilor atât de glorioase într-un trecut din ce în ce mai îndepărtat al ambelor echipe. Un 5-5 la ocaziile scoase cu forcepsul. Ultima, ce era decisivă dacă era „transformată”, cea a lui Raicea, în minutul 81…

…La un pas de gol, a fost clar penalty pentru oltenii de conjunctură și strânsură valono-flamandă-taliană și alte nații, ca să-i includem și pe „câinii” de pripas, corijenți la joc din juniorat și aduși la noi să ne păcălească de învârtelile dintre unii impresari și arendași de echipe.

Editorial Cornel Dinu. Culmea ghinionului în varianta mioritică „UTA pe Argeș în jos”

Și Sepsi – Chindia de sâmbătă a fost cu tabela înțepenită. A dominat, oarecum, Sepsi, dar fără ocazii în fața aceleiași partituri învățate pe de rost de jucătorii lui Emil Săndoi de a se mișca în bloc compact inexpugnabil în defensivă pentru o țeapă, ceva, ceva în ofensivă, pe contraatac.

Mare ghinion a avut UTA la Arad, pe bijuteria ai de stadion ca un baron (von Neuman), înecată în valurile Argeșului… Reconfirmându-se, într-un fel, că antrenorul Laszlo Balint și „Bătrâna Doamnă” pierd prea des când sunt gazde.

…Iar „vulturii violeți” ai lui Mihai Ianovschi și Andrei Prepeliță au fost mângâiați, ca și în alte cazuri, de noroc în deplasare și au plecat cu toate punctele pe Argeș în sus, mai concret la un loc și-un punct de play-off.

Pentru suporterii arădeni, mulți, acest moment va rămâne mult în memorie, ca un coșmar. Pentru că echipa lor a avut 6 ocazii, 4 mari, 2 bare și au pierdut în minutul 80, la singura minge încadrată pe poartă de oaspeți, capul cu cap al „piteșteanului” get-beget do Portugal Joao Miguel.

Editorial Cornel Dinu. De la „Derby de Miovina” la Juventus – Atalanta e-o cale-atât de lungă…

În ceea ce privește ultima partidă de sâmbătă, am asistat la un caz parcă neîntâlnit în istoria fotbalului: Rapid a jucat „acasă”, la Mioveni, cu echipa locală! De neînțeles și din ce în ce mai greu de suportat așa ceva, care la noi se-ntâmplă și la alte echipe, vezi Hermannstadt pe „teren propriu” la Mediaș, cu Gazul și Metan, și local.

Sigur că Mioveniul s-a simțit mult mai bine în deplasarea de la cabine pe iarba verde de acasă, având 3 ocazii în prima repriză, un gol – șutul unic și cu șansă al lui Buziuc după un sfert de oră de joacă, și încă un moment favorabil, în care vizitatorul-localnic Bogdan Rusu, singur-singurel în fața portarului venit cu rapidul de șase, Horațiu Moldovan, dar a șutat afară.

Și în loc de 2-0 pentru „oaspeți”, s-a făcut 1-1 prin golul lui Cătălin Hlistei, după pauză, în minutul 57. Miovenii puteau scoate șinele Rapidului în minutul 89, dar Moussa Sanoh s-a speriat de gol, singur-singurel cu Moldovanul amintit mai sus și a ratat impardonabil.

Modestă a fost și vizita Voluntariului la Botoșani. Care, evoluând realist sub comanda lui Liviu Ciobotariu, a plecat cu un punct, cocoțându-se neașteptat pe poziția a treia a clasamentului.

Joc echilibrat, în care oaspeții au fost egalați prin „capul” lui Malcom Edjouma la începutul reprizei a doua. După ce acesta, cam în aceleași condiții, la un corner, ar fi trebuit să deschidă scorul în minutul 26.

Trupa foburgului ilfovean, sat în sat cu Pipera, putea să forțeze victoria, evoluând cu un om în plus un sfert de oră, după eliminarea localnicului de adopție andrei Tîrcoveanu, abia intrat în minutul 67. Fotografiativă, dacă permiteți termenul, poziția voluntarilor, că până la Ciobi tare s-au luptat să evite retrogradarea și atât…

În fine, după ce sâmbătă doar la UTA – FC Argeș s-a jucat ceva fotbal, iar Rapid și Mioveni se chinuiau în „derby de la Miovina”, găselnița simpaticului Miță Iosif, Atalanta lui Gasperini și Juventus au dat recital.

În primul rând nu numai prin siguranța execuțiilor, ci prin agresivitatea bergamascilor de a face presionare pe tot terenul și, în ultimele minute, deși conduceau, chiar la portarul Szczesny. Altă lume, cu șefi de promoții ale academiilor de la ei în primele distribuții… în timp ce noi doar cu „reprezentanți” ai acelorași școli străine, aduși doar pentru că au trecut și ei câteva săptămâni prin vestiarul unor firme onorabile din fotbalul european.

Editorial Cornel Dinu. Aș vrea să mai văd meciuri ca Universitatea Craiova – FCSB, cu potir de atac și apă sfințită de goluri…

Etapa s-a salvat oarecum prin ciocnirea de la Craiova dintre Universitatea la care „studiază” Laurențiu Reghecampf și FCSB-ul la care „studiază” toți „opera de o inestimabilă valoare teoretică și practică” (vă mai aduceți aminte de „esprimărili” Epocii de Aur?) a demiurgului piperean Gigi Becali.

Partida Universitatea Craiova – FCSB n-a fost cu nimic inferioară multora pe care le vedem la televiziunile ce transmit campionatele de valoare ale Europei. Practic, la câte s-au întâmplat pe teren, mi s-a întâmplat ceva rar când mă uit la ai noștri ca brazii, nu cu „rinita” pe piept, ci cu mingea la picior. N-am știut când au trecut minutele!

Ambele echipe, spre onoarea lor, și-au trimis la „bătaie” jucători și așezări tactice pentru a câștiga. Reghecampf a deschis ușor riscant, într-un 4-2-4 cu Ștefan Baiaram și Andrei Ivan pe benzi, două „vârfuri”, Elvir Koljic și Jovan Markovic și doi mijlocași, Dan Nistor și Antoni Ivanov.

Știa „Reghe” că îndeosebi centrul defensivei „fecesebecaliuței” poate fi depășit, ca și cel al Universității sale de către atacanții bercenari ai Gigișorului. Numai că, în 4-3-3 de „fecesebei”, cei trei mijlocași au avut superioritate față de doar cei doi ai Băniei.

…Pentru că nici Baiaram, nici Ivan, ca și intrații la pauză, Lyes Houri și George Cîmpanu nu au educație de a deveni mijlocași măcar de întâmpinare a construcției adverse. Și astfel să blocheze mijlocul advers.

S-a atacat cât mai repede pe benzi, s-au creat ocazii, a fost spectacol. Craiova a avut la acest capitol 6-3 în repriza a doua. Au ratat situații chiar mari. Și au fost pedepsiți de reluarea intratului la pauză, la „indicății superioare de partid și de stat” Andrei Cordea, după un „exterior” al altui introdus la joacă în prelungiri, Constantin Budescu.

…Minge care a trecut cam printre multe picioare oltene până să ajungă la șutul învingător al lui Cordea, ca și imediat după el până la plasa figurantului Mirko Pigliacelli. Sigur, un egal ar fi fost drept. …Dacă în locul paiaței de portar amintite era trimis mai demult mult mai seriosul David Lazar, venit degeaba, deocamdată, de la Astra care a apus…

Am consemnat în total 8-6 la ocazii pentru gazde. Deci 14… față de apogeul de 18 din etapa trecută, cu cealaltă Universitate craioveană, mai „mititică”, la Pitești, cu FC Argeș. Clar, vom mai jindui după astfel de meciuri. Lupta în careu este potirul și golul este apa sfințită a fotbalului, ce-l face încă, și mult timp de-acum înainte, cel mai iubit și urmărit sport din lume.

Editorial Cornel Dinu. Ce ne facem CCA cu acest Călin, care dă penalty mai amar ca un… pelin? N-am găsit altă rimă…

Gaz Metanul, a cărui prezență este din ce în ce mai costisitoare pentru buzunarele românilor, a fost „lichefiat”, un fel de-a zice, în ultimele zeci de scunde ale întâlnirii cu Farul.

Destulă ceață de confuzie pe teren, mai clară și cu aparente ocazii de gol „luminând” în această ceață echipa de câteva luni a Dobrogei după ce ani de zile a fost doar a „buzunarului” lui Gică Hagi. Cu „intrări” și, mai ales, „ieșiri”, cinste Regelui pentru câte a îndurat…

Ajutată decisiv de penalty-ul dictat fără niciun dram de justificare de arbitrul deloc iulian, dar Călin. Promitea ceva, la general, dar prin ce a comis la Mediaș va rămâne în fotbal doar… „file de poveste”… la stadiul de oarecare speranță.

Iar Gică Hagi, vreau să cred că simte și știe că având un „mijloc” cu fundașul boboc Radu, propriul distrugător artean Andrei și insecta purece Florin, este imposibil să amenințe și să „deschidă” ca altădată porțile adverse. Chiar dacă prin atac bântuie cu alură de dresor de papagali în Amazonia vopsitul ca pentru carnavalul de la Rio Ely Fernandes.

Editorial Cornel Dinu. Diferența dintre campionul fricii Dan Petrescu și regele feștilei Ionuț Chirilă nu e de doar două goluri…

În ultimul joc al etapei, dintre liderul CFR Cluj, dovedit inapt până acum de a ataca, și feștila campionatului, Academica din Clinceni, teama cronico-obsesivă de ce va fi a Petrescului, declarată „certamente” și permanent, nu poate avea decât explicații de precauție șiret maladivă.

Altfel, a fost cam singura prestație a campioanei din „gara” Gruia când a atacat mai tot timpul. Și, firesc, trebuia să câștige la o diferență și mai mare de scor dacă (de)Billel Omrani și Hadi Sacko (ce nume descalifică deocamdată…), singuri cu portarul nicidecum într-o Ureche, n-ar fi nimerit decât… timpanul acestuia!

Ionuț al neantului, având pe trening înscrisul Prada și pe cap o șepcuță cu o coroană regală, luate parcă din târgul Oborului, ne-a arătat încă o dată că pentru el fotbalul e o… pradă! Cu pretenții de rege, șocant doar prin delirul verbal permanent, tare depărtat de a fi creat ceva eficient vreodată în acest joc și dincolo de… Doamne așteaptă! Doamne ferește și apără!

ADVERTISEMENT