România a fost surclasată de Polonia, în a treia etapă din Liga Naţiunilor. „Tricolorii” au pierdut cu 0-6 confruntrea de la Varşovia, într-una dintre cele mai dure eşecuri din istoria naţionalei, care a încasat 12 goluri în trei meciuri, reuşind să marcheze doar de trei ori.
Cornel Dinu a analizat pentru FANATIK confruntarea cu Polonia. Fostul mare antrenor a pus la îndoială modul în care a fost ales Gică Hagi ca selecţioner de către oficialii FRF. El i-a îndemnat pe fani să arunce prosopul Federaţiei la meciul cu Suedia, de luni, de pe Arena Naţională.
Domnule Dinu, după 0-6 cu Polonia ce ar fi de zis?
Ne-am întors în 1967 la acel meci cu Elveţia, scor 1-7. Dar atunci au fost și niște, așa-zise, premise necurate de forțarea organismului jucătorilor noștri. Se spune că s-a greșit pastila, acuma s-a greșit concepția echipei naționale din toate punctele de vedere, de sus și până jos. Practic, am ocupat mai apropiat de ceea ce înseamnă așezarea zonală terenul, decât în celelalte partide. Deși și de data asta s-au făcut nouă schimbări, oarecum ne-am apropiat de ceea ce ar presupune o formație reprezentativă din lotul masiv de 35 de jucători pe care l-a anunțat selecționerul.
Şi unde s-a făcut această diferenţă uriaşă?
– Din păcate, deși jocul a fost echilibrat vreo 30 de minute, s-a văzut în continuare că diferența este atât în ceea ce înseamnă calitatea jucătorilor noștri, mă refer la plecarea echilibrului jocului prin faultul lui Drăguşin, care în continuare s-a dovedit lent și neinspirat în poziționare la faultul pe care l-a făcut, de la faza penalty-ului. Iar apoi, probabil că toată lumea stătea pe bancă și număra scorul de tenis la care am fost supuși, pentru că în momentul acela, în mod normal, tu joci un 5-3-1, ca să nu lași părțile laterale descoperite. În rest, s-a văzut că așa-zișii jucători care au o anumită valoare la noi, din păcate sunt goi. Mă refer și la Rațiu și la Drăgușin, din punct de vedere defensiv. Pe ei scrie în primul rând apărători și după aceea jucători, în special Rațiu, de atac.
Nu va fi cum a fost în 1967 când a plecat toată federația și toată conducerea tehnică, pentru că nu mai este realismul de a interpreta prestațiile naționalei care era atunci și orgoliul care era național. Dar, după părerea mea, ar trebui date cel puțin câteva extemporale Federației Române de Fotbal și echipei lor tehnice în care am văzut că e coptat și bietul Cămătaru, care n-a antrenat pe nimeni niciodată, în colegiul acesta tehnic.
Care este diferența între un jucător de excepție, calitățile care trebuie să le aibă ca antrenor de club, dar mai ales ceea ce ar trebui să însemne calitățile unui selecționer? Din punctul acesta de vedere, totul a fost confuz încă de la începutul anunțării acestei campanii de trei jocuri și până la această partidă în care, fără să forțeze, polonezii n-au surclasat și ne-au dus în una din cele mai crunte zile ale fotbalului românesc.
Ce s-a întâmplat după pauză, pentru că până la pauză, ok, am rezistat cu 0-1, după aceea s-a spart robinetul cu goluri?
– În primul rând ca așezare, pentru că în momentul în care ești în asemenea situație cu un jucător mai puțin, în fața unei echipe care până atunci nu ți-a fost superioară cât s-a jucat în egalitate numerică, trebuie să te închizi special pe linia de apărare. Dar, din păcate, noi am jucat doar cu patru apărători, iar cu Bosnia am jucat cu cinci apărători, din care toți cinci erau apărători centrali. Deci sunt lucruri care sunt inadmisibile în concepția unui joc de fotbal și care, din păcate, au dus și la greșelile care s-au făcut, în special de așezare, la ora actuală.
Pentru că, dacă prin dinamica jucătorilor am fost mai apropiați, repet, de ceea ce înseamnă principiile jocului zonal, ocuparea terenului, în special de la mijloc în față a fost mai mult un talmeș-balmeș, cu jucători care se călcau pe zone, pe poziții și n-am avut niciun fel de claritate din punctul acesta de vedere. Acum, după eliminare, s-a reconfirmat haosul dinamic de așezare al echipei, pentru că, repet, trebuia să se joace într-un 5-3-1, compact și în care să nu apară deficiențele astea la jucători, în special felul în care polonezii s-au distrat în banda stângă cu Rațiu.
Credeți că Hagi ar trebui să renunțe?
– Eu nu pronunț aşa ceva, dar de aceea am spus că ar trebui dat un extemporal fotbalistic la cei care conduc Federația Română de Fotbal, inclusiv administrativ cât și tehnic, dacă știu ce calități trebuie să aibă un selecționer și dacă ele sunt în concordanță cu ceea ce reprezintă actuala echipă tehnică a Federației, la echipa națională de fotbal. Că sunt lucruri total diferite între un jucător de excepție, un antrenor de club și calitățile pe care trebuie să le aibă un selecționer. Din păcate, faptul că am primit în trei jocuri 12 goluri, reușind doar trei goluri, este dramatic și este unic în istoria fotbalului românesc.
În condițiile astea ne așteaptă un meci cu liderul grupei Suedia care are maximum de puncte. Ce trebuie să facem ca să limităm proporțiile dezastrului pe care deja l-ați anunțat, cu 13 goluri încasate, trei goluri marcate?
– Ce putem să facem, decât reîntoarcerea, probabil, la ceea ce avem la ora actuală ca fond de jucători. Cei care au jucat în primele 30 de minute cu Polonia destul de la egal la egal cu această echipă a Poloniei și, bineînțeles, cu înlocuirile inspirate, pentru că, deocamdată, nu avem capacitate de jucători de nivel de eficiență internațională. Mă refer atât la Rațiu din punct de vedere defensiv, atât la Drăguşin și atât la Ghiță care, din nou, a fost surprins de niște mingi verticale. A fost departe de atacanții pe care care erau lansați de echipa adversă. Acest eşec a fost corolarul neputinței de reprezentare la toate nivelurile la care a ajuns fotbalul nostru reprezentativ și, în mod normal, publicul de la meciul cu Suedia, ar trebui să arunce prosopul Federației, care este principala vinovată la dezastrul la care a ajuns fotbalul românesc de reprezentare.