Cornel Dinu, drept la replică şi un dialog dezarmant: “Ce să mai vreau eu de la Dinamo, domnule Şendre?” Dezvăluiri despre PCH

UPDATE / Cornel Dinu a ţinut să transmită un drept la replică scris, pe care vi-l redăm mai jos, după apariţia articolului despre scindarea fanilor şi războiul dintre Peluza Cătălin Hâldan şi Asociaţia Dinamoviştilor pentru Dinamo, dar şi după dialogul telefonic purtat direct cu Daniel Șendre, ce este redat mai jos.  

Cornel Dinu despre cumpăna suporterilor lui Dinamo: „Din popor am ajuns doar populație”

“Cred că un ziarist cu experiență, ca domnul Șendre, nu ar trebui să scrie sub influența senzaționalului, sentimentalului și emoționalului tipic românesc. A continuat astăzi făcând un interviu cu mine dintr-o convorbire telefonică avută, lăsând semne de întrebare că nu cunoaște încă, deși este în Anglia de ceva timp, proverbul britanic „Prietenii dușmanilor mei sunt și dușmanii mei”. Aceasta care urmează este opinia mea veritabilă, ce merită cunoscută ad litteram.

Ar fi fost normal să asculte și cealaltă parte, „Dinamoviști pentru Dinamo”, nu numai acel infim grup format doar din câteva persoane care se erijează atât de fals în conducătorii suporterilor dinamoviști. „Dinamoviști pentru Dinamo” a pornit la drum, de la început, cu mesaje și acțiuni de împăcare a suflării dinamoviste, în vederea realizării unei întreprinderi comune, care să aducă echipa la gloria de altădată. Desigur, în timp și știind că nu va fi deloc ușor.

Am participat și eu în ultimii 4-5 ani la multe întâlniri, majoritatea foarte plăcute, ai unui grup de 50-60 de susținători din Peluza Cătălin Hîldan. Totul normal. Dar foarte interesant, doar o dată sau de două ori și-au făcut apariția și cei doi așa-ziși conducători Elias și Tararache. Știam, și mi s-a confirmat că preferă să-și impună voința fără să iasă la vedere, ca veritabili manipulatori. Încă de pe la sfârșitul anilor ‘90, când antrenam, au profitat din plin de bunăvoința unor conducători ai lui Dinamo care s-au lăsat și șantajați, acoperinde-le financiar cerințele exagerate, adesea anormale. Și aceste lucruri s-au amplificat an de an, ajungând să facă din cei doi care preferă cel mai mult întunericul, creatorii unor societăți comerciale cu numele martirului Cătălin Hîldan, în 2011. Unele din acțiunile acesteia, prin care se luau bani nejustificat, cunoscute și contestate în timp în proprție masivă chiar de membrii Peluzei, au dus la afișarea unor benzi scrise, la unele evenimente majore, în care se spunea, negru pe alb, la vedere, pe față, că prin ceea ce fac comercial așa-zișii conducători ai Peluzei, aceasta nu e demnă de memoria lui Cătălin Hîldan.

M-am cutremurat și eu când tocmai de la adevărații membrii ai Peluzei am aflat de acțiuni inadmisibile puse la cale de cei doi, în urma cărora au avut câștiguri financiare ce-i fac să nu aibe grija zilei de mâine și pentru urmașii lor. Sunt idealist, aștept pensia, nu-i invidiez pentru așa ceva. Dar de aici și scindarea peluzei, consemnată în ultimii ani. O peluză populată până atunci, în primele 5-6 rânduri cu cei din „Cătălin Hîldan”, restul până la 15.000 pe „Arena Națională”, la marile meciuri, o reprezentau suporterii și ei la fel de adevărați ai lui Dinamo, atrași de mirajul tradiției „câinilor roșii”. Nu-i mai adaug și pe cei la fel de loiali din celelalte tribune. Și câți mai sunt până la sutele de mii de pretutindeni care țin cu Dinamo! Și care acum, în majoritate, speră ca prin „Dinamoviști pentru Dinamo”, la care am achesat și eu, din convingere, constatând onestitatea acțiunii și buna credință a celor care au inițiat acest concept, creîndu-ne încrederea că pentru ei trebuie să ne luptăm.

Tocmai de aceea am fost de acord să se poarte discuții, la 3-4 dintre ele participând și eu, cu cei pe care îi cunoscusem dinainte ca suporteri din Peluza Cătălin Hîldan. La început, aceștia au ascultat interesați. Pentru ca imediat să constatăm, sau să constat că pun condiții care nu au nimic comun cu realitatea și buna credință de adevărați suporteri ai lui Dinamo. Dracii își băgaseră coada. Argumentând ridicol, cu „Cine sunteți voi? Nu v-am văzut în bătăliile peluzei!”, ceea ce era cu totul neadevărat, mulți fiind alături de Dinamo în peluză și peste tot, de 30 de ani, știindu-i și eu foarte bine. Sau „Intrați voi în organizația noastră!”, cu care tot amenințau că este sublimă, dar nearătând-o lipsea cu desăvârșire. Și tot felul de alte inepții și ambiții deșarte. Erau, și sunt!, doar câțiva, în comparație cu marea suflare dinamovistă de pretutindeni, care dorește un alt Dinamo, poate chiar al lor. Și această suflare va decide, în cazul că proiectul nostru va reuși, cine să-i conducă și să le aducă bucurie prin voința și votul liber al celor atât de mulți.

Sunt un sentimental și e drept că pentru adevăr și victoria binelui mă aprind cu aceeași sete de dreptate pe care am adus-o în joc, în nivelurile de conducere ale sportului și ale lui Dinamo, pe teren ca antrenor. Nu mi-a fost ușor și nici nu mi-a făcut plăcere să folosesc termeni duri la adresa celor care, prin ceea ce fac și continuă să facă, dovedesc că nu vor binele lui Dinamo. Continuând perpetuarea propășirii necinstite a lor, doar câțiva. Pentru că altfel nu se pot explica acțiunile mișelești, incorecte și inegale, sfidând legea, prin care vor să torpileze societatea reală „Dinamoviști pentru Dinamo”, prin același nume pe care l-au ales să-l înscrie la tribunal, deamascându-se de la sine astfel, pentru că nu pot altfel, adică onest, corect. Trimițând un amărât manipulat să înregistreze la tribunal făcătura lor, cu scopul de a ne împiedica. Cum spunea foarte bine Arghezi, practica la noi, la români, se rezumă la „Unul ține predică, altul împiedică”.

Ca să nu mai spun că am tot amânat răbufnirea mea doar, doar le va veni mintea de pe urmă și gândul cel bun de a lăsa uitării ce a fost rău, așa cum le-am sugerat, iertând ce normal n-ar fi de iertat, ca buni creștini ce continui să cred că suntem cu toții. Deși, cei care nu mă scoteau până mai ieri din „Mister, suntem onorați că stați cu noi, sunteți legenda și bucuria noastră”, constatând că văd altfel în viitor cum trebuia acționat spre beneficiul de care are nevoie Dinamo, m-au făcut pe rețele lor „securist senil și nenorocit, care a omorât oameni la Revoluție”, „omul lui Badea care înregistrează și controlează cu telefonul ce i l-a dat” și alte murdării greu de auzit și suportat pe taste și facebook. Da, este adevărat că, glumind, domnul Badea a vrut să mă „modernizeze” anul trecut trimițându-mi un telefon Samsung din ultima generație. A reușit! Îi mulțumesc! La fel cum prin 1998, cunoscând de decenii bune mai bine decât cei mai tineri decât noi istoria „câinilor roșii”, mi-a alocat un număr de telefon compus din cele două cifre, singurele de pe tricoul cu care am jucat… ceva ani! Numai pentru Dinamo. Făcându-mi atunci o primă surpriză plăcută. Îi mulțumesc acuma. Credeți ce vreți, domnilor, dar lăsați veninul de reptile! Fiți oameni! Sper să puteți, nu-i târziu niciodată pentru a fi buni, concilianți în realizarea unui deziderat nobil.

Digisport.ro

Mai dur nu se putea! A venit ”nota de plată”, după gestul golănesc fără precedent făcut de un luptător către fata din ring

Am fost rău, o fiară, pentru binele lui Dinamo, în teren și în birouri, dar ca om, pentru cei care mă cunosc cu adevărat, sunt bun ca o pâine și ajut pe oricine cu ce pot. Am milă și frică de Dumnezeu. Sunt convins că așa mă știu și cei care acum mă împroașcă cu răutăți de neacceptat. Toți l-am ajutat pe Cucu, nu-l acaparați, vă vede Cel De Sus. Numai că acum, la câte au făcut, trenul nostru cu șanse de izbândă a plecat și-l mai pot prinde din nou dacă vor, dar numai cu gânduri bune și respectându-i pe toți dinamoviștii, atât de mulți.

S-au așezat anii, cu bune, dar și cu multe rele și în peluza Cătălin Hîldan, firesc, au mai rămas puțini… Acum, prin „Dinamoviști pentru Dinamo”, am putea fi toți, de pretutindeni. Dar ce a fost și cum a fost rău nu mai poate să fie. Binele, da, dar cu totul altfel, adică onest și corect.

Deși, prin ceea ce au făcut și azi, sunt convins că nu vor binele lui Dinamo. Înșală și mint și astăzi, prin așa-zisul interviu din gsp, chipurile al lui Elias Bucurică. Scrieți-i prenumele pe românește, nu ca pe Thiess, adică un alt escroc. Dacă scrieți Ellyas, pare urmaș al filozofiei grecești și, bată-ne Dumnezeu, nu-i deloc cazul…

Nu poți să conduci nicăieri cu 50 %. O știu și absolvenții de curs primar. La nemți legea spune clar: 51 % pentru suporteri. Iar cu ei, după atâte rele pe care le-au făcut și continuă să le propună, nu vor veni alături decât cei de teapa lor. Acel 1% de care ei nu știu. Neluîndu-l în considerație, dovedește că așa-zisul lor proiect e doar o posibilă chetă pentru actualul Dinamo, iar lor să le meargă bine mai departe, cu aceleași mișelii. Așa vreți binele lui Dinamo? Și cine vorbește? Elias! Păi respectivul, pedepsit să nu intre pe stadion, nu poate să articuleze decât „papa”, „caca”, „banii la mine” și „pe ei, pe ei, pe mama lor”. Are și el mamă, dar aici s-a ajuns…

Biata țară! Marile popoare sunt unde sunt pentru că la ele malformațiile genetice nu devin niciodată formatori de opinie ca la noi. Spune Charles de Gaulle: „Grandoarea unui popor este dată de el însuși”. Din păcate nu-i cazul nostru pentru că având promovați în posturi de decizie prea mulți gen Elias și Tararache, am devenit doar populație.”

Articolul inţial:

Cornel Dinu a reacționat în urma articolului “PCH sau ADPD? Gardul de la Neijmegen”, scris de Daniel Șendre și publicat sâmbătă pe FANATIK.RO

Mister a sunat duminică dimineață în redacție și a cerut numărul de telefon al jurnalistului. Câteva minute mai târziu, telefonul a sunat la Londra.

– Bună ziua, domnule Șendre! Nu vreau să vă rețin prea mult, am citit articolul dumneavoastră și doresc să aduc niște clarificări.

– Sigur că da, vă rog! 

– Aș vrea să înțelegeți de ce am spus ce am spus despre liderii galeriei.

În articolul cu pricina, numele lui Cornel Dinu apare de două ori, în contextul în care remarcam faptul că pe pagina oficială a Peluzei Cătălin Hîldan, Mister nu a fost atacat niciodată, deși acesta a folosit cuvinte dure la adresa liderilor galeriei, Elias și Tararache, într-o declarație pentru gsp.ro.

Dezvaluirile lui Cornel Dinu: “Galeria lui Dinamo a făcut presiuni asupra mea, dirijaţi de Borcea! Sunt nişte canalii”

– Vă ascult!

– Vorbim despre niște oameni cu care eu am avut de-a face nu de azi, de ieri, ci cu mult timp în urmă, deci îi cunosc foarte bine. 

– Ce înseamnă “mult timp în urmă”?

– Înseamnă anii 98, perioadă în care o antrenam pe Dinamo. Băieții din galerie erau susținuți financiar de Borcea și au încercat să facă presiuni asupra mea, dirijați de el, inclusiv la transferuri. Nu retrag nimic din ce am spus, sunt niște canalii, niște oameni care au profitat și profită în continuare de pe urma lui Dinamo. Ei au preluat șefia galeriei mai târziu, de la Nicu Galerie, cu care acționarii rezolvau mai ușor, la el mergea cu o țuică, două. Ăștia au vrut mai mult, au învățat să facă jocuri, și-au făcut inclusiv societăți care au ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul, vă dați seama!?, și prin aceste societați au profitat cât au putut, ani în șir. 

“M-au făcut securist și vândut”

– La ce vă referiți?

– Eu am fost în contact permanent cu suporterii din galerie, mă urmăreau inclusiv prin oraș, sunt băieți care iubesc Dinamo și care știu să respecte, dialogam cu ei de fiecare dată, pentru că ăsta sunt. Printre ei există însă și oameni de o proastă calitate, cum sunt cei doi lideri și alții din anturajul lor, iar ce au putut să spună oamenii ăștia despre mine este incredibil, atacurile la care am fost supus sunt de o mârșăvie fără seamăn. Vă dau un nume, Cătălin Ingeaua, un tip isteț, dar care și-a dat cu poarta în nas pe stadion pe acolo, care a lucrat sau lucrează încă în IT, pe care chiar eu l-am ajutat într-un anumit context, dar care cred că nu este sănătos la cap. Pe lângă numeroase jigniri, omul ăsta m-a făcut securist, vândut, ba lui Badea, ba nu știu cui, că am telefonul ascultat, că îi înregistrez și câte și mai câte. Ingeaua este un apropiat de-al lor. 

– V-a spus lucrurile astea în față?

– Nu, n-a îndrăznit, dar ei oricum nu așa lucrează. Uitați-vă și la cei doi, Elias și Tararache, ăștia nu ies niciodată în față, tot ce fac fac din umbră, spun lucruri, jignesc și îi folosesc pe alții pentru a denigra, pentru a ataca, pentru a-și atinge scopuri murdare. Oamenii ăștia au practicat inclusiv șantajul, la adresa acționarilor de pe vremuri și a lui Negoiță acum. Ei folosesc galeria inclusiv în scopuri politice. Spuneți-mi, ce căuta galeria lui Dinamo la mitinguri electorale? E nepermis. E nepermis să faci jocurile unor partide cum e PSD-ul, partid din partea căruia e primar la sectorul 3 fratele lui Ionuț Negoiță, doar ca să-și cumpere Elias ăsta un restaurant prin Obor și să controleze nu știu ce piață. Și e doar un exemplu. Dar vă mai pot da unul, tot în această idee, de a înțelege cum lucrează. 

– Vă rog! 

“Elias și Tararache profită de pe urma dramei lui Cucu”

– Acest băiat despre care aminteați în articol, Dan Cucu. Eu îl cunoșteam dinainte să apară necazul ăsta cu boala, chiar am intervenit pentru el la Secția 6, unde lucra și de unde a fost la un pas să fie dat afară, pentru că vopsea bannere, nu știu ce făcea. Apoi, când s-a îmbolnăvit, l-am ajutat și financiar, împreună cu prietenul Cheran, au ajuns vreo 200 de milioane la el. La Acibadem, spitalul din Turcia, cum credeți că a ajuns? Tot prin mine și prin Nicu Badea. Ei bine, inclusiv acest băiat este folosit de către Tararache și Elias, ei profită de pe urma dramei lui, cum au profitat și de pe urma morții lui Cătălin Hîldan. Sunt niște oameni josnici, de nimic, oameni de pus în cămașa de forță, dar care au ajuns milionari de pe urma lui Dinamo. Pe Dan l-au ajutat cu bani inclusiv membri ai asociației ADPD.

– Apropo de asociație …

– Haideți să vă spun! Eu am fost circumspect la început, când mi-au vorbit despre ea, vă spun sincer! Dar când ne-am așezat la masă și am văzut cu ce oameni vorbesc, am realizat că este ceva serios. Pe lângă Răzvan Oprea, actor la Teatrul Național, un băiat deosebit, care iubește Dinamo, au venit oameni ca Bogdan Pancu, spre exemplu. Bogdan Pancu ocupă o funcție de conducere în cadrul unei companii importante, companie care o sprijină pe Borussia Dortmund, e un tip serios, care iubește Dinamo și el. Toți știau că vreau binele lui Dinamo, așa că am acceptat nu doar să le fiu alături, ci să mă și implic.

“Sunt disperaţi pentru că suporterii pleacă din PCH şi susţin ADPD”

– Domnule Șendre, am jucat la Dinamo, am antrenat-o, am ocupat și funcții de conducere, dar am o vârstă, am trecut și prin niște probleme mai deosebite în ultimii ani, ce pot face eu mai mult pentru Dinamo, dacă nu să-l ajut așa cum pot? Ce să mai vreau eu altceva de la acest club? Credeți că am vreun alt interes, așa cum sunt acuzat de acești nemernici? Nu, vreau doar să îi fie mai bine decât îi este acum și pentru asta încerc să fac tot ce pot. La ora actuală sunt oameni importanți de afaceri care sunt dispuși să investească la Dinamo prin acest proiect. De aici au degenerat lucrurile.

– În ce sens?

– În discuțiile pe care le-am avut, le-am spus tuturor că e nevoie ca toți suporterii să fie uniți. Am fost dispus să trec cu vederea toate aceste lucruri urâte despre care v-am spus, tocmai în ideea de a fi bine. Dar când au început cu noi atacuri și cu tot felul de bețe puse în roate, în încercarea lor de a bloca noua asociație, a trebuit să vorbesc. Lumea trebuie să știe cine sunt acești oameni și câte rele au făcut. Iar ei sunt disperați. Disperați pentru că mulți dintre suporterii din galerie susțin ADPD sau au plecat pur și simplu din PCH, scârbiți de ceea ce se întâmplă acolo. Ei nu mai sunt mulți în peluză, doar 30-40 de inși, de aceea și forțează intrarea în acționariat Elias și Tararache, pentru că simt cum le fuge pământul de sub picioare.

“La 10 seara i-am spus lui Mutu să nu plece. La 12 era în avion”

– Spuneați mai devreme că au mers până într-acolo încât să pună presiune pe dumneavoastră când antrenați pe Dinamo, dirijați fiind, inclusiv la transferuri.

– Da. Au șantajat acționari, dar la rândul lor au fost și sunt dirijabili. În vremurile acelea se făceau multe jocuri la Dinamo. Îmi aduc aminte chiar de transferul lui Mutu, care n-a jucat foarte mult la Dinamo și pe care îl învățam să joace pe schemă, cum implementasem eu atunci și cu care el nu era obișnuit. Le-am spus acționarilor că nu am nicio problemă să vândă, dacă asta vor, dar să-mi spună și mie măcar, mai din vreme, ca să am timp să-mi aduc jucător în loc. La 10 seara am discutat cu Mutu, căruia i-am spus să-și mărească parametrii, să-și negocieze 5.000.000 grilă și să mai aștepte puțin cu plecarea. Două ore mai târziu, deci în aceeași seară, Giovanni l-a urcat pe Mutu în avion și au plecat la Milano. Iar acolo la Inter știți ce s-a întâmplat și cât a stat. Tot felul de jocuri din acestea, făcute cu presiune, la care participa inclusiv galeria, prin acești Elias și Tararache, dirijați de unul sau altul dintre acționari. Cohn, spre exemplu, înaintea unui meci a venit și mi-a zis: “Dacă nu câștigați, tragem apa după voi”. Iar apa asta se trăgea inclusiv prin intermediul galeriei dirijate de ei. Tararache și Elias fac parte dintr-un trecut sumbru al lui Dinamo. Dar ăsta e poporul român, avem printre noi și asemenea oameni. Chiar vă felicit că ați plecat din țară și vă mărturisesc că inclusiv eu m-am gândit să o fac la un moment dat.

– Și nu vă e teamă că veți fi dezamăgit și de ce se va întâmpla în noua asociație? Tot în această idee a oamenilor care sunt printre noi.

– E posibil, sigur că da, nu contest. Chiar Arghezi spunea: “La români unul predică, altul împiedică”. Am trăit multe până la această vârstă, nu m-ar mai mira nimic.