Cornel Dinu îl înțelege pe Mircea Rednic în scandalul cu suporterii lui Dinamo: „Încearcă orice compromisuri, chiar disperate” Exclusiv

Dinamo a pierdut la Mioveni în prelungiri, în minutele 90+3 și 90+5 după ce a condus cu 1-0 din minutul 63. Suporterii „câinilor” au reacționat violent, l-au dezbrăcat pe Sorescu de tricou, pe care l-au aruncat la pământ, au încercat să oprească apoi autocarul cu care se întorcea echipa la București.

Mircea Rednic a hotărât să oprească autocarul într-o benzinărie pe drum ca să dea prilejul jucătorilor să se confrunte cu furia suporterilor. Discuțiile, aprinse, n-au degenerat în violențe.

Cornel Dinu îl înțelege pe Mircea Rednic în scandalul cu suporterii lui Dinamo: „Încearcă orice compromisuri, chiar disperate ca să miște ceva la jucători, în cap, în inimă, în mușchi”

Cornel Dinu, supărat până la probleme fizice cu inima din cauza degringoladei de la Dinamo, a declarat, în exclusivitate pentru FANATIK, că aceste manifestări violente sun cauzate de înțelegerea greșită a libertății, a democrației.

…Și că înțelege de ce Mircea Rednic a ajuns la compromisuri periculoase, cum a fost oprirea autocarului, prin care, practic, a expus pericolului echipa și pe el însuși.

Digi24.ro

Oamenii sunt uluiți când află ce vârstă are acest bărbat. Cum reușește să păcălească procesul de îmbătrânire și cât îl costă pe an

„În fotbal este, deseori, ca în medicină: ca să fie bine, trebuie să provoci durere, să tai în carne vie”

Mister, ce mai este de făcut la Dinamo?

– De multe ori… ceea ce se întâmplă și la Dinamo… cei care conduc am convingerea că vor să fie bine. Problema care se pune este că nu în majoritatea momentelor, nefăcând parte din fotbal, iau cele mai bune decizii.

Pentru că în fotbal este, deseori, ca în medicină: ca să fie bine, trebuie să faci rău. Ca să fie bine, trebuie să suferi. Ca să fie bine, trebuie să tai în carne vie. Ca să fie bine, trebuie să provoci durere. Binele, ca în medicină, se face prin durere. Nu știu mai bine să o spun, sper că sunt înțeles, eu am trecut prin asta, știu ce am simțit…

Păi și dacă suporterii cei mai fideli au ajuns să…

– Stai așa că nu-i așa… Este mare păcat că la noi se face o confuzie nepermisă. Și anume: fotbalul este un teatru. Actorii, adică fotbaliștii, sunt pe scenă, ceea ce înseamnă terenul de joc, iar spectatorii sunt în sală, adică în tribune. În mod normal ei nu trebuie să se intersecteze…

Într-o instituție de cultură, cum este teatrul, cu oameni de un anumit nivel de civilizație, niciodată spectatorii nu urcă pe scenă și nici actorii nu coboară în sală. Până la acest nivel educațional mai avem mult de tras ca să-l aducem și pe stadioane…

Digisport.ro

Mai dur nu se putea! A venit ”nota de plată”, după gestul golănesc fără precedent făcut de un luptător către fata din ring

Legat de importanța suporterilor, jucătorii este firesc să se ducă, indiferent de situație, să le mulțumească spectatorilor pentru susținere. Dar, atenție, de la distanță de spectatori! Spectatorii n-au ce căuta pe teren, așa cum nici jucătorii n-au ce căuta în tribună.

Exemplul italian al lui Marcello Mastroianni: „Ăsta-i prețul libertății și al democrației…”

Bine, dar de la salutul suporterilor până la agresivitatea asupra jucătorilor este cale lungă…

– Agresivitatea, care nu este numai în fotbal, ci în societatea noastră întreagă, îmi aduce aminte de o scenă din filmul italian „Pielea”, de prin 1980, despre Curzio Malaparte. Rolul lui Curzio Malaparte este jucat de marele actor Marcello Mastroianni.

Malaparte era un personaj complex, omul de legătură dintre comandamentele armatelor lui Patton și Bradley, care au eliberat Roma în 4 iunie 1944, și partizani, și guvernul italian. Este acolo, în film, o scenă memorabilă, jucată magistral de Marcello Mastroianni.

Entuziastul popor roman aclamă entuziast tancurile americane eliberatoare care întră în Roma. Numai că un imprudent luat de valul entuziasmului se apropie prea mult de un tanc, este prins de șenilă și este strivit de tanc în văzul tuturor… În momentul ăla, Mastroianni, cu zâmbetul lui trist, declamă: „Ăsta-i prețul libertății și al democrației…”.

Așa și la noi, cu agresivitatea, cu brutalitatea, cu violența, care n-au nimic comun cu bunul simț, cu educația, cu buna purtare, până la urmă cu tradiția poporului român. Se leagă perfect cu reflecția lui „Malaparte” Mastroianni. Ăsta-i prețul așa-zisei democrații care ni s-a impus după 1990, fără reguli.

„A greșit și Sorescu, s-a aventurat imprudent în mijlocul unor oameni surescitați, supărați, nervoși, în stare de orice”

Mister, democrația nu are niciun preț prea mare…

– Zici? Filosofia antică greacă… Platon, Aristotel… spuneau că formele cele mai de evitat forme de guvernământ sun tirania, oligarhia și democrația.

Iar Petre Țuțea, preluând ideile astea filosofice, merge în stilul său caracteristic și zice că democrația este singura formă de guvernământ în care imbecilul poate să trăiască alături de geniu. Și n-or fi fost toți cei amintiți imbecili…

A greșit și Sorescu, s-a aventurat imprudent în mijlocul unor oameni surescitați, supărați, nervoși, în stare de orice, numai el mai lipsea ca să aibă pe cine să-și verse nervii, frustrările… S-a expus cu inconștiență unor pericole care puteau degenera în nenorociri.

Asta nu înseamnă că nu trebuia să-i salute pe suporteri, indiferent de rezultat, el și toți ceilalți jucători. Care, mă doare să o spun, sunt tare, tare departe de educația tradițională a lui Dinamo, care s-a stricat de foarte mulți ani. Era un semn de respect îndeajuns ca să nu se expună cum a făcut-o.

„Mircea Rednic are o situație foarte dificilă. Și atunci este obligat să ia și niște decizii de genul acelora din noaptea trecută”

Mircea Rednic a procedat bine că a oprit autocarul ca să discute suporterii cu jucătorii?

– Mircea Rednic are o situație foarte dificilă. Dinamo se scufundă… Și atunci este obligat să ia și niște decizii de genul acelora din noaptea trecută, chiar dacă mie, de exemplu, nu mi se par normale.

Faptul că a riscat și a oprit autocarul în benzinăria aia și s-au expus unor pericole, și el, și jucătorii, dovedește că și el are momente în care nu mai știe ce măsuri să ia ca să scoată echipa din groapa asta și psihică, și fizică.

Și atunci încearcă orice compromisuri, chiar disperate ca să miște ceva la jucători, în cap, în suflet, în inimă, în mușchi, în Doamne iartă-mă!, că nu mai știu nici eu ce să mai spun.

Repet, situația lui Rednic este foarte grea, nu oricine rezistă la presiunea enormă care s-a acumulat la Dinamo… Fără liniște și susținere, în ciuda rezultatelor actuale, nu se poate decât continuarea dezastrului produs de alții, care stau acum și privesc de pe margine.