Cornel Dinu suferă ca un… „câine”. Roșu, evident. Suferă din cauza situației dezastruoase în care au decăzut „confrații” săi de la Dinamo. Epigonii, mai bine spus. Care au ajuns la 12 înfrângeri în Liga 1 Casa Pariurilor, ultima victorie reușind-o în urmă cu aproape 4 luni, pe 2 august, 3-1 în etapa 3, cu Academica Clinceni, în „Groapa ” din șoseaua „Ștefan cel Mare”.
…Adică de ziua lui Cornel Dinu, născut pe 2 august 1948, „Procuroru’” fiind de-un „leat” cu echipa la care a jucat întreaga sa carieră de senior, 17 ani, între 1966-1983. Și pe care a „servit-o” și ca antrenor, și din diferite funcții de conducere începând din 1995.
Dinamo joacă astă-seară, pe stadionul din șoseaua „Ștefan cel Mare”, de la ora 20:30, în etapa 17 din Liga 1 Casa Pariurilor, cu U Craiova 1948, echipa celor doi Adrian Mititelu, tată și fiu, antrenată de o etapă de Eugen Trică. În tur a fost 1-0 pentru echipa din Bănie. Era prima înfrângere a lui Dinamo, între două victorii. Singurele până acum. Antrenorul Mircea Rednic are probleme de sănătate într-un lot și așa subțire valoric…
FANATIK l-a provocat pe Cornel Dinu să-și „descarce” supărarea provocată de parcursul șchiop al „câinilor”, aflați pe penultimul loc de 8 etape, din runda 9, după 1-2 cu FC Botoșani pe teren propriu, în 19 septembrie.
Mister, Dinamo v-a făcut cadou de ziua dumneavoastră, pe 2 august, ultima victorie din acest campionat… a doua și ultima până acum…
– Nu-mi mai aduce aminte… Sper să nu fie următoarea victorie cadou tot de ziua mea, pe 2 august de anul viitor… Ferește, Doamne, că nici haz de necaz nu-mi mai vine să fac în nenorocirea asta în care au dus echipa atâția neaveniți veniți la echipă doar ca să se îmbogățească…
Situația de acum este minimul celor 73 de ani de existență a lui Dinamo… Cât ați fost la echipă… jucător nu este cazul, dar antrenor, președinte, administrator delegat… a mai fost pe-aproape de o situație așa dezastruoasă din punct de vedere sportiv?
– Nu-mi aduc aminte decât de anul trecut, când au fost șase înfrângeri consecutive… și, bine-nțeles de perioada aia cu șapte înfrângeri consecutive din 2003, când s-a distrat presa numindu-ne „Agentul 007”…
Atunci am fost eu schimbat cu Andone… Pierdusem la Ceahlăul lui „Pinalti”… în primăvară, prin martie… 2-3 la Piatra Neamț… un meci ciudat… tâmpit… am condus cu 2-0, goluri Bărcăuan… am jucat și cu un om în plus după ce ne-au egalat… și a luat „Babicu’” (n.a. – Cristian Munteanu) niște goluri de rahat… asta după șapte victorii în opt etape precedente… Și m-au schimbat ca să aducă un antrenor care să-i asculte, că voiau să vândă jucători și eu nu voiam…
Cine v-a schimbat?
– Șefii de atunci… Nicolae Badea, el era șeful cel mare, Cristi Borcea nu se băga la schimbări… A doua zi m-a chemat domnul Badea la „Computerland”… afară erau vreo 50 de suporteri, în cap cu Nicu Galerie… „Cornel Dinu! Cornel Dinu!”… și am stat de vorbă cu domnul Badea de la zece fără un sfert până la trei și jumătate…
Mi-a dat dreptate în absolut tot ce-am avut de zis… „Ai dreptate, Cornele…”, după care mi-a spus că-i pare rău, dar încetăm raporturile de lucru. Și l-a adus pe Andone. După care au urmat șase înfrângeri consecutive, s-a ajuns, deci, la șapte, cu aia de la Piatra Neamț și Dinamo a devenit „Agentul 007”…
Până la urmă Dinamo a terminat pe locul 6, dar a câștigat Cupa și i-au vândut pe Zicu, apoi pe Marica… Și mi-a zis Borcea: „Vezi, nea Cornele, matale n-ai vrut să vindem jucători, uite, Andone și-a luat 150.000 de dolari la Zicu și la Marica”…
Și ce-ați făcut atunci? Că ați rămas, totuși, la Dinamo…
– Da, ca administrator delegat… Eu am inventat funcția asta, cred că în 2001… N-am vrut să plec, Dinamo era casa mea… Mă mai dăduseră afară, ca antrenor, și-n 2000, cu câteva zile înainte să moară bietul Cătălin Hîldan, și m-au adus jucătorii înapoi… și-n 2001, după 4-2 în finala Cupei cu Rocar… a venit domnul Badea la mine acasă, s-a așezat pe canapea, a stat vreo cinci ore, până când n-am fost de acord să rămân administrator delegat și să pună el antrenorul lui care să-l asculte n-a plecat… cinci ore…
Și l-a pus pe „Săpăligă” (n.a. – Ion Marin)… și în finalul sezonului, în 2002, Dinamo pierdea campionatul… și m-a readus pe mine ultimele șapte etape, am câștigat cinci, am făcut egal cu Steaua și am pierdut doar cu Progresul… era FC Național atunci, eu îi dădusem numele ăsta când am fost președinte în Cotroceni, în 1994… Cu Progresul ne-am bătut la titlu până în ultima etapă, când ei au pierdut la Craiova și noi am câștigat acasă, cu FC Brașov.