Conflictul care a împărțit planeta în două tabere ireconciliabile, pro și contra Novak Djokovic în lupta cu autoritățile australiene este arhi-cunoscut, umple site-urile nu numai de sport din toată lumea.
FANATIK l-a provocat pe Cornel Dinu, cunoscut admirator al poporului sârb, și prin apartenența pe linie maternă la acesta, să-și spună părerea, iar „Mister” și-a expus opiniile într-un interviu exclusiv și, ca de obicei, savuros și… istoric!
Mister, de partea cui sunteți în scandalul dintre Novak Djokovic și autoritățile australiene?
– Situația asta care înveninează începutul anului pe plan sportiv trebuie privită din două perspective: cea a sârbilor și cea a australienilor. Cum? Păi în primul rând Djokovic s-a prezentat în Australia având acceptul directorului turneului (n.a. – Craig Tiley) că a trecut prin boală, deci poate să participe….
Bine, dar Djokovic a avut COVID-19 în iunie 2020, a trecut de atunci un an și jumătate…
– Djokovic a obținut scutirea aia de care s-a tot vorbit… derogarea… după un proces deloc simplu, în două etape, atenție: supravegheat de autoritățile australiene. Adică cele ale statului Victoria.
Tot directorul ăsta al turneului spunea că au fost vreo 30 de jucători și membri din staff-urile respective care au cerut o scutire de asta și numai câțiva au primit-o, printre care și Djokovic. Fără a i se acorda nicio favoare specială. Este consemnată declarația asta a directorului turneului.
Problemele au apărut cu autoritățile australiene, care au considerat că aprobarea, derogarea de la organizatorii Openului australian nu se potrivește cu legislația actuală în ceea ce privește condițiile impuse de pandemia de COVID-19. Adică nu intră nimeni în Australia fără să aibă schema completă de vaccinare contra coronavirusului SARS-CoV-2.
Păi legea-i lege pentru toată lumea, Djokovic n-a explicat public de ce a cerut derogarea asta, de ce nu s-a vaccinat, dacă are vreun motiv medical sau pur și simplu, așa cum a mai declarat, este împotriva obligativității de a se vaccina…
– Sârbii sunt un popor aparte. S-au opus în mare proporție vaccinării, au spus că trec peste acest coronavirus și fără vaccinare. Sârbii au o voință și o mândrie exprimate teribil de naționalist, personalitate pregnantă, sunt neînduplecați, uneori sar în extrema încăpățânării și merg până la sacrificiu pentru crezul lor.
Gândiți-vă că în 1389, la Câmpia Mierlei, cneazul Milos Obilic s-a dus și i-a luat gâtul sultanului Murad chiar în tabăra otomană… s-a sacrificat conștient, din patriotism… chiar dacă bătălia le era defavorabilă și sârbii au fost spulberați de Baiazid, care a primit porecla de „Fulgerul” tocmai după această bătălie și care a devenit apoi sultan.
Aveți mândria asta sârbească, ați moștenit-o din familie…
– Îmi aduc aminte că mi s-a povestit în copilărie că bunicul meu sârb din partea mamei, după atentatul de la Sarajevo din 28 iunie 1914, deși era așezat bine, cu gospodărie dichisită, familie, un unchi al meu era aproape să se nască, și-a pupat familia, a luat pușca și s-a dus la război. Și a murit în a doua săptămână.
Au murit atunci peste un milion, dacă nu mă înșel, au fost goniți până spre Albania și au avut forța să revină și să dea peste cap armatele austro-ungare ale Habsburgilor.
Iar în al Doilea Război Mondial rezistența eroică a partizanilor lui Tito a devenit legendară după ce Hitler ocupase Iugoslavia în numai 12 zile, cu pierderi minime.
Apoi prin nenorocirile din războaiele dintre fostele republici iugoslave de la începutul anilor ’90, cu croații, cu bosniacii, cu musulmanii din Kosovo, ei, sârbii, au cam rămas peste tot pe teritoriul fostei Iugoslavii.
Și au un crez despre democrație foarte aparte. Și aici l-aș cita pe celebrul și complexul regizor, actor, scriitor și muzician sârb din Sarajevo, Emir Kusturica, care zice: „M-am săturat de democrația în care oamenii aleg un primar. Eu vreau să fiu primarul care își alege el locuitorii”.
Ăștia sunt sârbii. Un popor dârz, necruțător, un popor de luptă, cu o personalitate extraordinară. Tot Kusturica spune, superb, „Moartea este un zvon neverificat”. Este, de altfel, titlul autobiografiei sale publicate în 2010. Am avut plăcerea să ciocnesc câteva pahare, eu de vin, el de șloboviță, la „Aquarium”…
Pentru a-i înțelege și mai bine pe sârbi, e bine să ascultați celebrul lor „Mars na Drinu”, care începe în ritm moderat, primitor, melancolic, pașnic, unduitor ca Dunărea, iar partea a doua este un allegro agresiv explicabil doar prin gravitatea greșelii de a le călca glia, înjurându-i de mamă.
Așa că reacția sârbilor nu trebuie să surprindă, nu numai reacția din Serbia, ci și reacția sârbilor din Australia, pentru că sunt foarte mulți sârbi și în Australia.
Bun, Djokovic este sârb din vârful capului în vârful picioarelor, inclusiv racheta… Ce ar trebui să facă?
– La ora actuală, în Australia este un conflict și intern, pe plan național. Între directorul turneului, care i-a dat permisul să vină, că nu se urca el aiurea în avion, și regulile, legile de o strictețe care nu poate fi comentată ale guvernului statului australian Victoria.
Australienii au fost creați ca o colonie a Angliei și au rigurozitatea, strictețea, mândria caracteristice britanice. S-a lovit încăpățânarea și demnitatea sârbilor cu naționalismul și educația de Commonwealth a respectului total în fața legii pe care o au australienii.
Problema a fost… și este că nu s-au înțeles clar forurile turneului cu forurile statului australian Victoria. Directorul turneului i-a spus lui Djokovic că e în regulă cu aprobarea dată de comisiile alea, australiene și ele, dar autoritatea vamală a considerat că nu este deloc în regulă și i-a anulat viza.
Australia își păstrează… hai să le spun dogme… dogmele tradiționale britanice. Au avut sute de ani conducere pur britanică, trimisă de coroana suverană să instituie disciplina, ordinea, legalitatea într-o colonie în care își trimitea și ocnașii pe viață.
Problema, repet, este la ei, între directorul turneului, care a dat, generic vorbind, aprobarea de a veni lui Djokovic și prim ministrul, care a zis că legea este egală pentru toți și nu acceptă nicio derogare.
Iar cu sârbii este foarte greu să te înțelegi, pentru că sârbii merg până la moarte, cum spuneam, pentru crezul, mândria, demnitatea lor. Au o încăpățânare extremistă, aș putea spune.
Conflictul, după părerea mea, nu îi aparține lui Djokovic, aparține australienilor. Din cauza lipsei de acord dintre ei.
Djokovic a depus o contestație la hotărârea de a i se anula viza. Are șanse să-și se rezolve problema pe calea justiției? Australiene și ea…
– Convingerea mea este că va avea de-a face cu necruțătoarea obișnuință, tradiție a legislației britanice. Când primul ministru a spus că nimeni nu este mai presus de lege, că legea trebuie respectată indiferent de persoana implicată, chiar dacă neconcordanța, repet, le aparține lor, personalitatea lui Novak Djokovic, cu toată faima sa mondială, nu are șanse să întoarcă starea actuală de fapt.