Editorial Cornel Dinu. Instinctul hegemonic și demonic al Rusiei, de la primul țar, Ivan cel Groaznic, la cel ce se visează țar, Putin cel Groaznic. Și ce ar trebui să facem noi, cu rușii în coaste

În 1963 a apărut urmăritul cu sufletul la… locul lui primul film din seria britanică „James Bond” (producătoare, compania londoneză Eon Productions Ltd.). „Din Rusia, cu dragoste”. Nici ca glumă nu mai e bun titlul, nici nu mai trebuie rostit…

Editorial Cornel Dinu. Instinctul hegemonic și demonic al Rusiei, de la primul țar, Ivan cel Groaznic, la cel ce se visează țar, Putin cel Graoznic. Și ce ar trebui să facem noi, mereu cu rușii în coaste

Bietul Occident n-a înțeles niciodată până acum că această cea mai întinsă țară din lume, „Maica Rusie”, prin istoria ei, este, ca trăire, și cea mai sălbatică.

Nu întâmplător primul ei țar s-a numit Ivan cel Groaznic. După aproape 200 de ani, țarevicii și țarevicele au constituit Dinastia Romanovilor. Intrigi, crime, cuceriri de teritorii, toate cu vărsări de sânge cât Marea Azov…

Și când te gândești că această perioadă a fost cel mai bine descrisă de doi străini… Istoricul britanic Simon Jonathan Sebag Montefiore și francezul Andre Castelot. Părerea mea… I-am citit… M-am înfiorat…

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Versul lui Serioja Esenin este definitoriu, dar nefiresc de pașnic, despre felul acestui colos prea ades malefic de a se comporta: „Iar Rusia va trece peste veacuri / Râzând la geam, dar lângă gard plângând”…

Și câtă dreptate are și acum… …Dacă va mai trece „Maica Rusie”, și restul lumii, de pericolul atomic de distrugere a umanității care ne pândește de la Kremlin…

Singuri, dar și încruscriți cu ducese descendente din casa Saxa-Coburg și Gotha, prin câte nebunii și-au făcut între treburile ce le sălășuiesc pământurile, curg râuri de lacrimi în interiorul gardurilor proprii.

Editorial Cornel Dinu. Adevărat scria Dostoievski: „Cât de ticălos poate fi omul! Și cât de ticălos cel care-l numește ticălos!”

La fel de definitorie îmi vine în minte una din scenele de început ale peliculei „Război și pace”. Petrecerea grandioasă și bezmetică dintr-un palat înainte de confruntările cu alt sângeros războinic, Napoleon Bonaparte. Când contele Pierre Bezuhov și încă civilul Andrei Bolkonski asistă siderați cum sălbaticul ofițer Anatole Kuragin golește o sticlă de coniac, franțuzesc desigur, clătinându-se pe marginea pervazului de la un etaj al salonului de bal.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

Spune Feodor Dostoievski în profunzimea sa de netăgăduit, cu adevăruri de netăgăduit despre comportamentul uman: „Oamenii sunt făcuți să se chinuiască unii pe alții”… În „Idiotul”…

Sau, în concordanță ce ceea ce ne este dat să ne cutremure prin pericolul la care s-a ajuns acum, dispariția civilizației umane: „Cât de ticălos poate fi omul! Și cât de ticălos cel care-l numește ticălos!”. În capodopera literaturii mondiale „Crimă și pedeapsă”…

Editorial Cornel Dinu. Păcatul suprem, cel mai mare, mai odios, mai de neiertat, este omorârea aproapelui

De când e lumea, istoria sa este o înșiruire ciclică de ambiții criminale deșarte. Ai căror conducători demenți au însângerat civilizația la care se chinuise omenirea să ajungă.

De la Războiul Troiei (ce ar fi fost o… joacă a zeilor!), trecând pe la Alexandru Machedon „cel Mare”, sângerosul Timur Lenk și Baiazid Cuceritorul, fără să-i uităm pe „regii blestemați” ai Franței sau ai Angliei, cu sângele revărsat în valuri din Turnul Londrei, până la criminalii de război și nu numai Vladimir (altul!) Ilici Lenin, Iosiv Vissarionovici  Stalin și Adolf Hitler, trăitori prea aproape, doar un secol, de vai de zilele noastre.

…Și câte rebuturi genetice de teapa lor au mai condus destinele tragice ale omenirii… Am impresia că și acum, prin nivelul declarativ, dar și faptic, bolnav, prin care se manifestă omenirea, avem blestemul, de câteva decenii încoace, unui procent agravant periculos la conducerea ei.

Nu-i mai numesc, îi știți. Sunt obsedant de mulți la vedere, indiferent că sunt pentru globalizarea forțată sau împotriva ei. Pentru că o nouă ordine socială mondială, atâta timp cât cea de până acum se dovedește „perimată”, ar fi de acceptat sau nu.

Numai că mijloacele prin care această nouă disciplinare a lumii încearcă să fie așezată, deși are aproape un secol de premeditare teoretică, au multe „idei” de neacceptat.

…Începând cu aceea a marginalizării credinței. Care propovăduiește că păcatul suprem, cel mai mare, mai odios, mai de neiertat, este omorârea aproapelui.

Se va ajunge la un „guvern mondial” în timp. Dacă vom mai avea acest timp… Cu cât mai repede, cu atât mai bine! Să sperăm cu elite reale, nu hapsâne doar de putere și bani… Care să stingă focarele de conflicte zonale, care tind să devină mondiale și pot să aducă focul cel mare al distrugerii omenirii. Focul nuclear nu va avea învinși și învingători, nu va avea decât… NIMIC!

Editorial Cornel Dinu. Visul lui Putin: „Cred cu tărie că Marea Maică Rusia va putea aduce întreaga Europă sub suveranitatea rusă… Trebuie să vă extindeți întotdeauna spre Marea Baltică și spre Marea Neagră”

Suntem deja în acest pericol. Și e tare aproape de noi. Lângă, ghinion istoric, două țări de triburi adunate în timp, care până de curând au lăsat impresia că sunt un singur popor. Rus… se zice…

…Despre care tot geniul literar Feodor Dostoievski, la câte rele a făcut până la el, îl caracterizează drept o „nație ce cutreieră prin Europa și caută ce să mai distrugă, să facă praf, pur și simplu, totul. Din batjocură”.

Imensul scriitor rus o fi știut și testamentul lui Petru cel Mare, idealul-icoană al epigonului Vladimir Vladimirovici Putin, din 1725, publicat în 1812. S-a zis că ar fi apocrif. Fals. Inventat. Dar el a subjugat milioane de minți. Generații după generații. Vladimir Putin îl „dă” mai departe…

Pentru că acest document controversat a lăsat urme adânci și prin îndemnul lui Petru cel Mare: „Cred cu tărie că Marea Maică Rusia va putea aduce întreaga Europă sub suveranitatea rusă… Trebuie să vă extindeți întotdeauna spre Marea Baltică și spre Marea Neagră”.

Nu-i destul de clar că rușii au vrut, vor și vor vrea mereu toată Europa? Nu doar să o „cutreiere”, ci chiar să o… „treiere”?! O mare Rusie și mai mare, și mai periculoasă… Mult mai periculoasă decât cea a „excursioniștilor” săi oligarhi multi-miliardari din ultimele decenii, care au „sondat” bătrânul continent cu „investiții” în toate domeniile.

Editorial Cornel Dinu. Și ucrainenii, și rușii, ca țări și popoare adevărate „cocteiluri Molotov”, ne urăsc. Adevăr istoric de necontestat

Cât despre soarta noastră, cu rușii în coaste, ghinion istoric, repet, este mai bine, zic eu, să stăm acum de-o parte. Mai ales că suntem sub scutul NATO. Când se iau la ceartă un comediant cu un agent al serviciilor de informații, călit mârșav dincolo de „Cortina de fier”, pe care Occidentul de mână cu fosta aliată URSS au „coborât-o”, n-are rost să ne comportăm anesteziați mintal de bârfele sătești de prispă, ulucă și șanț.

„Paza bună trece primejdia rea”, spune, dar nu prea mai respectă, românul. „Grea” spun eu, peste „rea”. Mai ales că și ucrainenii, și rușii, ca țări și popoare adevărate „cocteiluri Molotov”, ne urăsc. Adevăr istoric de necontestat.

Ne-au invadat de vreo 13 ori de-a lungul timpului. Ne-au rupt teritorii din trupul istoric al țării cum au vrut mușchii lor cuceritori. O oarecare pace având-o când ne-a apărat Napoleon al III-lea și Marea Regină Maria era verișoară cu ultimul țar, Nicolae al II-lea. Cam o jumătate de secol.

…Și, chiar dacă mulți vor să uite, în anii comunismului, chiar dacă Nicolae Ceaușescu a fost mereu un ghimpe în coasta „marelui prieten de la Răsărit”, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Cunoscându-i foarte bine pe „tavarișcii druzia” după ce făcuse Academia Militară „Mihail Frunze” din Moscova.

Editorial Cornel Dinu. Profeția de la „Capșa”: „Domnilor, Rusia este o mare oală de rahat, care fierbe… Și care va exploda… Și va împroșca omenirea peste o sută de ani de acum încolo”

Și să nu uităm nici că, în războiul din 1877, țarul Alexandru al II-lea ne-a cam lăsat să ne cucerim independența singuri. În Primul Război Mondial iarăși ne-au lăsat baltă „aliații” răsăriteni, în toamna lui 1917, cu mari probleme interne, este adevărat… Iar după 1945 ne-au „aliniat”… aproape cu spatele la zid… vânduți de Winston Churchill la Yalta.

Îmi povestea, copil fiind, nașul meu de botez, „nașul Fănel” Herișescu, cu strămoși din familiile nobile Herișescu după tată și Bolintineanu după mamă, cum au venit într-o seară la „Capșa”, în toamna revoluției bolșevice din 1917, doi generali „albi”, din armata țaristă.

Au comandat caviar și șampanie. Fără să-și scoată șubele cu epoleți. Priviți ca veniți din altă lume… cum și erau… de sclipitoarea elită bucureșteană. Care, firesc, i-a întrebat, „en francais, bien sur”, ce se întâmplă în Rusia.

După câteva zeci de secunde, unul dintre generali le-a răspuns: „Domnilor, Rusia este o mare oală de rahat, care fierbe… Și care va exploda… Și va împroșca omenirea peste o sută de ani de acum încolo”. Pe acolo suntem…