Cornel Palade, biografia neștiută. A fost fierar-betonist pe aeroportul Otopeni: “Mi-a dat 25 de lei și m-a dat afară din casă”. Exclusiv

Cornel Palade vorbește despre cele mai grele momente din viața lui și recunoaște că nu s-a lăsat învins niciodată. Fiica lui, Ada, i-a călcat pe urme în meserie, dar faptul că au același nume de familie i-a adus numai probleme.

Cornel Palade vorbește despre relația cu Romică Țociu

Cornel Palade este unul dintre cei mai iubiți actori din România. Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, celebrul actor dezvăluie faptul că a participat la construcția turnului de control de pe aeroportul Otopeni. A lucrat o perioadă ca fierar-betonist și 17 ani ca ospătar. În paralel și-a urmat, însă, vocația. Cornel Palade își aduce aminte de ziua când l-a cunoscut pe bunul lui prieten și coleg, Romică Țociu și își aduce aminte de ziua când tatăl lui l-a trimis, cu 25 de lei în buzunar, la școala profesională.

“Trebuie să îți păstrezi personajul”

Transilvanian Ninja, încă o comedie românească ce va avea sigur succes. Cum a fost la filmări, cum v-ați distrat?

-Nu prea m-am distrat la filmări c-a fost dusă și venită (râde, n. red.). Acolo, la filmare, nu prea te distrezi. Trebuie să stai în priză tot timpul, să aștepți să-ți vină rândul, să-ți păstrezi personajul și să fii plin de energie.

Digi24.ro

O familie din Rusia a trăit peste 40 de ani izolată complet de restul lumii. Nici nu știau că a avut loc al Doilea Război Mondial

Cum se lucrează cu Sandu Pop și cu Alin Panc?

-Foarte bine am lucrat, sunt niște tipi care rezonează foarte bine și sunt relaxați. Asta îmi place cel mai mult, de obicei regizorii sunt stresați cu toții.

În decembrie filmul va rula în cinematografe. De ce ar trebui oamenii să nu rateze această comedie?

-Oamenii ar trebui să ia o pauză de la treburile zilnice și să vină să se abandoneze spațiului de timp cât durează filmul. Să guste o comedie savuroasă, râsul ajută foarte mult la sănătate, este ca o terapie.

Cornel Palade despre Romică Țociu: “Era subțire ca mopul și avea o claie de păr”

Vă leagă peste 20 de ani de colaborare și prietenie cu Romică Țociu. Cum ați ajuns să lucrați împreună?

Digisport.ro

A supărat pe cine nu trebuia și cariera ei s-a încheiat! Apoi a luat o decizie neașteptată: 2.000 $ în 24 de ore. ”Nu am limită”

-Ne-am cunoscut la Galați, eu lucram la Teatrul muzical, era toamna lui ’89. Aveam un partener foarte bun, dar un pic mai în vârstă și nu mai avea aceeași “viteză”. Un regizor m-a dus la Clubul CFR din Galați, era un festival și mi-a arătat un tip. Era subțire ca mopul și, în vârful mopului, avea o claie de păr. Romică nu a fost chel de la început, avea o grămadă de păr și o mustață. Mi-a plăcut foarte mult și am zis să facem ceva împreună.

Am luat spectacolul de la CFR și l-am adus pe scenă Teatrului Muzical. Au zis că Romică este foarte bun, că urmează să-l aducă, dar lucrurile s-au precipitat pentru că a venit revoluția. L-au împușcat pe Nea Nicu și abia prin martie ’90 a venit el la teatru. I-au dat de acolo o cameră, un pat de campanie și, pentru că era frig, i-am dat un reșou să se încălzească.

O prietenie de o viață: “Suntem ca două babe care încă mai au ceva de vorbit”

Care a fost cel mai bun moment din cariera voastră? Dar cel mai greu?

-Momente frumoase au fost foarte multe. Știm să ne facem viața frumoasă unul altuia, ne surprindem mereu. Ne jucăm și glumim, facem tot felul de goange. Suntem ca două babe care încă mai au ceva de vorbit. Se cunosc din tinerețe și încă mai stau pe bancă pentru că nu au terminat de vorbit.

Am avut și destule momente grele, am fost dați afară din turnee, de pe la teatru. Răutățile le păstrăm în noi și încercăm să le izolăm. Dar sunt amintiri și fac parte din viața noastră.

Cornel Palade și prima meserie: “Mi-a dat 25 de lei și m-a dat afară din casă”

Ați început ca ospătar și fierar betonist.

-Pe mine m-a dat tata la profesională și am zis că nu mă duc, că nu-mi place. Mi-a zis că mă calcă în picioare dacă nu plec, mi-a dat 25 de lei și m-a dat afară din casă. După un an am fugit de la școală că mă băteau pedagogii, eram tupeist.

Într-o zi eram la cantină și m-au băgat într-o cameră să mă caftească. Am luat o draperie și i-am dat unuia în cap de i-am luat pielea de pe frunte. Asta s-a întâmplat într-o sâmbătă și luni m-au dat afară din școală. Acasă nu aveam cum să mă duc că mă nenorocea tata. Am plecat cu un prieten la București, avea un frate care făcea armata acolo.

Cornel Palade își amintește: “Am ajuns fierar-betonist pe Aeroportul Otopeni, se construia turnul de control”

Când a apărut pasiunea pentru actorie?

-În prima fază am ajuns fierar-betonist pe Aeroportul Otopeni, se construia turnul de control. O parte din munca mea este acolo. Până la urmă mama l-a împăcat pe tata și m-am întors acasă. M-am dus să fac școala comercială și 17 ani am lucrat ca ospătar în Piatra Neamț.

În timpul acesta activam și în mișcarea artistică de actori. M-am dus, la un moment dat, cu un monolog scris de mine, în fața unui juriu. Au început să-mi tremure picioarele, dar nu m-am lăsat. Tot juriul râdea și mi-au spus că sunt foarte bun.

Am început să plec în turnee, spectacole prin județele limitrofe, mai și prezentam. Făceam momente vesele și așa a pornit microbul. Am început să câștig premii și să mă cunoască lumea.

Cum era Cornel Palade la 20 de ani și cum este azi, la 71?

-La 20 de ani eram nebun iar la 71 sunt ca un pate de porc pus pe o felie de pâine. Numai bun să-l mănânci (râde, n.red.). M-am împăcat cu mine, cu viața mea, nu sunt disperat după nimic. Mă bucur de viața și sunt fericit.

Cornel Palade își amintește: “Eram tâmpit, prost, încăpățânat și al dracu”

Dar tatăl Cornel Palade? Relaxat, mai panicat, permisiv sau sever?

-Tăticul este permisiv. Mereu am fost relaxat, n-am avut de ce să intru în panică. Încercăm, de fiecare dată, să limpezim lucrurile dacă acest lucru e posibil. Viața le rezolvă pe toate.

Îmi aduc aminte cum eram eu, tâmpit, prost, încăpățânat și al dracu. Dar viața îți tocește orgoliul și asta este foarte bine.

“Tac-su este un impediment în calea afirmării ei”

Când ați văzut că și Ada vrea la actorie, nu v-a fost greu?

-Eu i-am zis să facă Dreptul, nu actoria. A venit după un semestru să-mi spună că ea nu mai vrea, că nu înțelege nimic din ce i se spune. A zis că vrea să devină actriță. I-am explicat că o să fie greu, nu e bine pentru toată lumea.

În teatru sunt multe lucruri pe care nu le poți controla, totul depinde de public. Vrea omul să plătească bilet să te vadă, bine. Dacă nu, tragi pe dreapta. Ada și cântă foarte bine, este o actriță foarte bună numai că tac-su este un impediment în calea afirmării ei. Oamenii sunt ranchiunoși, invidioși, “e fata ăluia care a fost atâția ani peste tot”.

Dacă ar fi să ștergeți ceva din trecutul dumneavoastră, la ce lucru sau întâmplare ați renunța?

-Nu aș șterge nimic pentru că toate fac parte din viața mea și sunt foarte importante, așa m-am format. Orice piedică în viață nu este o înfrângere, este o învățătură care te ajută foarte mult.

O piedică în viață nu înseamnă că ai pierdut războiul ci doar o bătălie. Viața merge înainte și pragurile sunt foarte bune pentru că te deșteaptă. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat până acum.

Cornel Palade, un actor și un om modest

Care este cea mai importantă calitate a dumneavoastră? Dar cel mai mare defect?

-Nu am niciun fel de calitate, am numai defecte. Să spună alții ce calități am pentru că eu nu vorbesc despre mine. Faptele mele vorbesc despre mine. Oamenii te confirmă, oamenii îți dau valoarea.

E prima lumea de guralivi care vorbesc despre ei. Eu sunt nimic, nu cred că sunt important, nici nu mă laud cu ce am făcut în viața mea. Mă străduiesc să fiu cât mai simplu, modest și smerit, să nu deranjez. Dacă pot să ofer cuiva o ‘lingură’ de pace, o fac cu mare plăcere.

“Toată copilăria am trăit între săraci”

Care a fost cel mai greu moment din viața dumneavoastră?

-Îmi place să cred că nu am avut momente grele în viață. Am fost sărac, nu am avut cu ce să mă îmbrac și să mănânc, n-am avut unde să stau, dar nu mi s-a părut o nenorocire. Chestia asta nu m-a umilit, m-am simțit așa cum sunt eu. Am stat cu nevasta mea și cu cățelul în 2 metri pătrați, sufla vântul pe sub ușă, dar ieșeam afară și făceam niște grătare de mureau vecinii de la bloc (râde, n. red.).

Toată copilăria am trăit între săraci. Făcea mama din trei cartofi, două cepe și patru roșii câte trei feluri de mâncare. Eram 8 la masă iar tata avea o leafă de mizerie. Ne-am bucurat însă de viață, de natură, de tot ce ne-a dat Dumnezeu. Nu sunt disperat după lucruri și nu sunt sclavul dorințelor mele.

Unde vă putem vedea în perioada următoare?

-O să reîncepem stagiunea la Tănase. O să ne vedeți într-un film, pe la Antena la Iumor, pe la Măruță la Pro. La un botez, o nuntă, o tăiere de moț sau un parastas.

În decembrie o să iasă filmul la care am filmat vara această, Transilvanian Ninja. M-a sunat Sandu Pop într-o zi să vin să joc și eu. Este un băiat foarte mișto, un caracter frumos. Și Alin Panc e la fel, ne mai întâlnisem. Îmi pare rău că n-am putut să stau mai mult la filmări, mi-ar fi plăcut să ne rătăcim 3 zile într-o cabană, la șprițuri (râde, n. red.).