News

“Coronavirusul de altădată (II)”: Epidemia de holeră care a omorât mii de soldați români în Bulgaria: “Numai aducându-mi aminte, mi se ridică părul de groază”

03.03.2020 | 17:14
Coronavirusul de altadata II Epidemia de holera care a omorat mii de soldati romani in Bulgaria Numai aducandumi aminte mi se ridica parul de groaza
Epidemia de holeră care a omorât mii de soldați români în Bulgaria *foto: historia.ro
ADVERTISEMENT

Un al patrulea caz de coronavirus a fost confirmat la un cetățean din România, asta în timp ce primul bărbat depistat cu covid-19 s-a vindecat de gripa asiatică. Chiar dacă alerta trebuie să fie păstrată și epidemia combătută, cifrele sunt încă departe de epidemiile care au lovit țara noastră în trecut. Astfel, dacă am prezentat „ciuma lui Caragea” de la începutul secolului al XIX-lea, printre tragediile care au afectat grav România se numără și epidemia de holeră de la începutul secolului al XX-lea, cea care a decimat armata română aflată în acel timp în Bulgaria, în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic care a precedat Primul Război Mondial.

Soldații români s-au îmbolnăvit de holeră în Bulgaria, în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic (1913)

După ce Bulgaria a declarat război Serbiei, nemulțumită de pacea de la Paris de după Primul Război Balcanic, România a decis să intre în scenă de partea sârbilor. Astfel, premierul Titu Maiorescu și regele Carol au dat decretul de mobilizare, la 5-6 iulie 1913, iar câteva zile mai târziu 80.000 de soldați români treceau Dunărea.

ADVERTISEMENT

Al Doilea Război Balcanic a reprezentat o victorie de prestigiu pentru armata română, care nu a fost nevoită să tragă vreun cartuș și, în momentul în care a început marșul spre Sofia, bulgarii au cerut un armistițiu. În urma acestei victorii, țara noastră a obținut Cadrilaterul, care va rămâne în posesia coroanei române până la Dictatul de la Viena, din 1940.

Cu toate că armata română nu a întâmpinat niciun adversar din armata bulgară în timpul celor 18 zile din timpul incursiunii din teritoriul inamic, nu mai puțin de 2.705 de soldați români apar pe lista morților în timpul acestui război și nu mai puțin de 15.000 de militari au fost bolnavi. Motivul: epidemia de holeră.

ADVERTISEMENT

Memoriile unui fost premier: „bătea pacea la ușile noastre, dar bătea și holera”

Unul dintre cei mai influenți oameni politici ai începutului secolului al XX-lea, fost premier, președinte al Senatului și ministru al Justiției, Constantin Argetoianu a fost medic căpitan pe frontul din Bulgaria, iar perioada respectivă a prezentat-o în „Memoriile” sale, acolo unde povestește despre felul precar în care armata a fost pregătită pentru această boală de care se știa la București, înainte ca trupele să fie trimise  peste Dunăre:

„Trebuia, dar nu prevăzusem un oaspete nepoftit: bătea pacea la uşile noastre, dar bătea şi holera. Primul caz de holeră l‑am întâlnit la Vraţa, două ceasuri după ce prăznuisem la Spitalul Mobil apropiata şi glorioasa pace. Mă înapoiam la bivuacul nostru, împreună cu Laugier, ajunsesem pe şosea la câţiva paşi de corturile Ambulanţei, când o fetiţă care ne pândea ne chemă într‑o casă mică, peste drum, în fundul unei curţi mari în care soldaţii Regimentului 3 Olt, bivuacaţi alături îşi spălau rufele în fântână. Intrarăm într‑un locaş de mizerie; în fundul unicei şi întunecoasei încăperi zăcea pe o laviţă o femeie bătrână.   Ne apropiarăm de ea şi Laugier începu să o examineze; după câteva minute se uită lung la mine şi‑mi spuse un singur cuvânt: holeră! ”

ADVERTISEMENT

„Chiar a doua zi după sosirea noastră – zi nenorocită de 13 – au început să vie veştile de holeră de la trupele cantonate şi bivuacate în jurul Orhaniei, şi chiar de la cele din Divizia I, care se contaminaseră probabil şi ele în Vraţa şi în Orhanie. Se cereau medici pretutindeni, dar medicii erau neputincioşi”, scrie Argetoianu în jurnalul său biografic.

Cum erau tratați soldații români bolnavi de holeră

Suferințele de pe front ale soldaților erau dureroase. Preotul Dumitru Brumușescu, de la Regimentul 14 de Artilerie, nota în memoriile sale că „aş vrea să descriu ravagiile pe care holera le-a făcut în rândurile soldaţilor noştri, dar nu pot. Numai aducându-mi aminte mi se ridică părul de groază”.

ADVERTISEMENT

Alții însă nu au ezitat să vorbească despre cele văzute. Un medic a povestit că a vizitat spitalul din Orhanie, unde erau internați militarii români:

„Sunt instalați într-o cameră mare a cazarmei, care nu putuse fi curățită, fără paturi, culcați pe jos, în uniforme, cu figura trasă, vineție, caracteristică, foarte slăbiți, cu degetele sbârcite, abia având putere să se mai vaite sau să ceară apă, unii delirând și având mișcări spasmodice în brațe și mâini, vărsând pe scânduri, făcându-și celelalte nevoi tot acolo. Nimic pentru îngrijirea bolnavilor, nici măcar vase pentru apă. Am văzut multe mizerii, dar aceasta le întrecea pe toate. Erau 77 bolnavi dintre care 5 muriseră. Ambulanța corpului de armată sosise și se ocupa, împreună cu medicul șef al corpului I, de organizarea spitalului; dar lipsa de mobilier, de vase, de rufărie, de aparate medicale, de medicamente, chiar de antiseptice, făcea inutilă prezența medicilor”, se arată într-un studiu al istoricului Lucian Popescu Vava, de la Muzeul Olteniei din Craiova.

Așadar, una dintre cele mai mari victorii militare și diplomatice ale României n-au făcut nicio victimă pe front, însă eterna lipsă de organizație, corupția și lipsa de responsabilitate a decidenților politici, dar și a simplilor soldați care nu respectau regulile de carantină au făcut ca epidemia de holeră să afecteze dur și țara noastră. Coronavirusul pare să fie doar o problemă nouă, căreia îi atribuim aceleași metehne.

ADVERTISEMENT
Tags: