Fotbal international

Cine vrea să stopeze CORUPŢIA lui Blatter la FIFA! Noi cu cine votăm?

Conducerea Federaţiei Române de Fotbal a anunţat că la viitoarele alegeri ale preşedintelui FIFA, care vor avea loc în luna mai, nu-l va susţine pe actualul şef al fotbalului mondial, Sepp...
31.01.2015 | 14:03
Cine vrea sa stopeze CORUPTIA lui Blatter la FIFA Noi cu cine votam

Conducerea Federaţiei Române de Fotbal a anunţat că la viitoarele alegeri ale preşedintelui FIFA, care vor avea loc în luna mai, nu-l va susţine pe actualul şef al fotbalului mondial, Sepp Blatter – care vrea al cincilea mandat! –, ci pe preşedintele Federaţiei Olandeze de Fotbal, Michael van Praag.

În afara acestuia, la fotoliul de onoare mai rîvnesc alţi 3 candidaţi: Jerome Champagne, Luis Figo şi prinţul iordanian Ali bin Al Hussein, al patrulea David Ginola anunţîndu-şi retragerea joi. Cine sînt cei rămaşi în cursă, bine-nţeles pe lîngă „tătucul” Blatter? Cine vrea să termine cu corupţia lui Blatter? FANATIK.RO vă prezintă pe scurt CV-urile lor.

jerome champagne fifa

Jérôme Champagne – s-a născut pe 15 iunie 1958 la Paris, este un fost diplomat francez, secretar de stat în Ministerul Afcerilor Externe în perioada 1983-1998. A trecut de la diplomaţie la fotbal, ca urmare a Cupei Mondiale din 1998, unde a fost consilier diplomatic şi şef al protocolului în comitetul de organizare francez. Apoi s-a alăturat FIFA, unde a deţinut succesiv funcţiile de consilier internaţional al preşedintelui (1999-2002), secretar general adjunct (2002-2005), delegatul preşedintelui (2005-2007) şi, în final, director de Relaţii Internaţionale (2007-2010). A plecat de la FIFA în 2010 şi a devenit comisar de fotbal pentru Festivalul Mondial de Artă Neagră din Dakar (2010), consilier al Federaţiei de Fotbal Palestiniene şi al Comitetului Olimpic Palestinian, al Federaţiei de Fotbal din Kosovo, al Federaţiei de Fotbal din Ciprul turcesc şi, în cele din urmă, al clubului de fotbal TP Mazembe Lubumbashi din Congo.

Este considerat în lumea fotbalului un reformist, doreşte reechilibrarea puterilor din fotbal, inclusic la nivel continental, adaptarea FIFA la secolul 21 (etică şi transparenţă, implementarea tehnologiilor de ultimă oră de la nivel de copii şi juniori pînă la vîrf, modernizarea arbitrajului cu posibilitatea de aschimba deciziile greşite din timpul jocului).

Puncte forte: programul foarte pretenţios şi documentat, cunoştinţele sale dobîndite la FIFA
Puncte slabe: Jerome care?
Şanse: nici una
Porecla dată de „L’Equipe”: Necunoscutul

1094199811

Luís Filipe Madeira Caeiro Figo – s-a născut pe 4 noiembrie 1972, în Almada, Portugalia, a jucat la Sporting Lisabona (1989-1995, 169 de meciuri, 20 de goluri), Barcelona (1995-2000, 249 de meciuri, 45 de goluri), Real Madrid (2000-2005, 239 de meciuri, 57 de goluri) şi Inter Milano (2005-2009, 138 de meciuri, 11 goluri).

Performanţe la echipele de club: Cupa Portugaliei 1995, campionatul Spaniei 1998 şi 1999 cu Barcelona, 2001 şi 2003 cu Real, Cupa Spaniei 1997 şi 1998 cu Barcelona, Supercupa Spaniei 1996 cu Barcelona, 2001 şi 2003 cu Real, Cupa Cupelor 1997 cu Barcelona, Liga Campionilor cu 2002 cu Real, Supercupa Europei 1997 cu Barcelona, 2002 cu Real, Cupa Intercontinentală 2002 cu Real, campionatul Italiei 2006, 2007, 2008, 2009, Cupa Italiei 2006, Supercupa Italiei 2005, 2006, 2008. Balonul de Aur 2000. Fotbalistul anului în Portugalia 1995-2000, stranierul anului în Spania 1999-2001, jucătorul FIFA al anului 2001, jucătorul Worl Soccer al anului 2000.

Deţine recordul de selecţii la echipa naţională a Portugaliei, cu un total de 127 de meciuri. Performanţe la echipa naţională: vicecampion european în 2004.

Cum şi-a motivat hotărîrea de a candida la şefia FIFA: „Dacă tastaţi FIFA pe internet, primul cuvînt care apare este scandal. Trebuie şi vreau să lucrez pentru a schimba această imagine”.

Puncte forte: cariera sa de jucător, susţinerea publică şi necondiţionată a lui Jose Mourinho
Puncte slabe: lipsa de experienţă în structurile de conducere ale fotbalului, susţinerea publică şi necondiţionată a lui Jose Mourinho
Şanse: are scrisori de susţinere de la 12 federaţii naţionale, nu de la 5 cîte cere regulamentul de înscriere a candidaturii, dar candidaţii trebuie să fi jucat „un rol activ în fotbal timp de doi ani în cei cinci ani anteriori propunerii de aplicare”, ceea ce nu este cazul.
Porecla dată de „L’Equipe”: Surpriza

Prince+Ali+Bin+Al+Hussein+Leaders+Sport+bzJne967B3Ml

Prinţul Ali bin Al-Hussein al Iordaniei – s-a născut pe 23 decembrie 1975, la Amman, în Iordania, al treilea fiu al fostului rege Hussein (decedat în 1999, după 47 de ani de domnie). A început educaţia primară la Colegiul Educaţional Islamic din Amman, a continuat studiile Statele Unite ale Americii, a absolvit colegiul Salisbury, în Connecticut, în 1993, unde a excelat în wrestling. A intrat apoi în Academia Militară Sandhurst în Marea Britanie. A devenit ofiţer în decembrie 1994 şi a fost distins cu Medalia Brunei. Înainte de a continua studiile în Statele Unite, a servit în Forţele Speciale iordaniene, apoi şi-a luat licenţa la Universitatea Princeton în 1999. A fost apoi comandant al Securităţii Speciale a regelui Abdullah al II-lea în Gărzile Regale pînă la 28 ianuarie 2008, cînd regele i-a încredinţat formarea şi conducerea unui Centru Naţional de Securitate şi de Gestionare a Crizelor. Este preşedintele consiliului de administraţie al Comisiei Regale de Film şi preşedintele Federaţiei de Fotbal din Iordania, este, de asemenea, fondatorul şi preşedintele Federaţiei de Fotbal din Asia de Vest, sub preşedinţia sa numărul de membri crescînd la 13 ţări. Din ianuarie 2011 este vicepreşedintele FIFA pentru Asia, chiar dacă n-a avut sprijinul în unanimitae al confederaţiei asiatice (25 pro, 20 contra voturi). Vorbeşte fluent limba arabă, limba engleză, precum şi limbile cercheze.

Descris ca „deschis şi modern”, se bucură de sprijinul lui Michel Platini. „Îl cunosc bine, are tot dreptul să deţină cea mai mare responsabilitate”, a spus preşedintele UEFA la anunţarea candidaturii prinţului la şefia FIFA.

Puncte forte: sprijinul lui Platini, opoziţia faţă de „experimentele nefericite” ale lui Blatter la FIFA
Puncte slabe: lipsa de notorietate în afara Asiei, opoziţia faţă de „experimentele nefericite” ale lui Blatter la FIFA
Şanse: serioase, dar care nu ar trebui să-l sperie pe Blatter
Porecla dată de „L’Equipe”: Prinţul

mvp-1422357317

Michael van Praag – s-a născut pe 28 septembrie 1947, la Amsterdam, Olanda, fiul lui Jaap van Praag, preşedinte al lui Ajax Amsterdam între 1964 şi 1978. Arbitru în ligile inferioare din Olanda, a făcut avere cu magazine-franciză de electronice ale unor branduri vestite, situate în diferite aeroporturi. A devenit, la rîndul său, preşedinte al lui Ajax în 1989, pînă la mijlocul anului 2003. Perioada în care a condus pe Ajax a fost una dintre cele mai de succes din istoria clublui (după cea a tatălui său!), în care s-au cîştigat Liga Campionilor, Supercupa Europei şi Cupa Intercontinentală în 1995, Cupa UEFA în 1992, 6 titluri naţionale şi 4 cupe. La 27 august 2008 a fost ales în funcţia de preşedinte al Federaţiei Olandeze de Fotbal. Este membru al Comitetului Executiv al UEFA, preşedintele Comisiei de Competiţii de club şi al Comitetului de Arbitraj, vice-preşedinte al Comitetului Hattrick.

Aspectul principal pe care şi-a construit strategia pentru candidatura la preşedinţia FIFA este eradicarea nu a corupţiei, dar a celor mai vagi bănuieli de corupţie din cadrul forului conducător al fotbalului mondial. „Reputaţia FIFA este acum indisolubil legată de corupţie, iar preşedintele FIFA este responsabil de asta şi, prin urmare, nu ar trebui să mai reprezinte nimic în federaţie. Am adunat multe în viaţa mea, şi mai bune, şi mai puţin bune, dar niciodată n-am fost măcar bănuit de corupţie”, spunea Michael van Praag cu ocazua depunerii candidaturii sale.

Puncte forte: discursul coerent şi foarte liber şi curajos, planuri concrete de curăţire a imaginii FIFA, opoziţia deschisă faţă de Blatter
Puncte slabe: concurenţa cu nominalizarea lui Ali bin Al-Hussein, lipsa de comunicare cu Michel Platini şi UEFA cu privire la candidatura lui, opoziţia deschisă faţă de Blatter
Şanse: semnificative, îndeplineşte toate criteriile unui preşedinte de „anduranţă”
Porecla dată de „L’Equipe”: Rebelul

Sepp-Blatter

Joseph „Sepp” Blatter – s-a născut pe 10 martie 1936 la Visp, cantonul Valais, Elveţia. A studiat în Saint-Maurice (Elveţia) înainte de a primit o diplomă în afaceri şi economie de la Universitatea din Lausanne în 1959. A avut o carieră lungă şi variată, în care a ocupat şi posturi cum ar fi şeful de Relaţii Publice al Consiliului de Turism Valais, secretar general al Federaţiei de Hochei pe Gheaţă din Elveţia sau director al Diviziei Sport şi Relaţii de la vestita firmă de ceasuri Longines. A fost implicat în organizarea Jocurile Olimpice din 1972 şi 1976.

Din 1975, Blatter a lucrat la FIFA, mai întîi ca director tehnic (1975-1981), apoi secretar general (1981-1998), înainte de alegerea sa ca preşedinte FIFA în 1998, în locul brazilianului Joao Havelange. A fost reales în funcţie în 2002 şi din nou reales – fără opoziţie! – pentru încă patru ani, pe 31 mai 2007, chiar dacă numai 66 din 207 membri FIFA l-au nominalizat!

În ciuda cîştigării celo 4 mandate, „domnia” lui Blatter a fost adesea marcată de controverse si acuzaţii de corupţie, mai ales în ceea ce priveşte atribuirea Campionatelor Mondiale din 2018 (Rusia) şi 2022 (Qatar). A atras numeroase critici în urma unor declaraţii cel puţin nesăbuite.

Puncte forte: experienţa, relaţiile
Puncte slabe: vârsta, acuzaţiile de mită, culisele „cenuşii”
Şanse: favoritul alegerilor
Porecla dată de „L’Equipe”: Patriarhul