Cosmin Băleanu: „Azi, FCSB e FCSB și Steaua e Steaua. Cât timp nu a existat Steaua, FCSB a fost Steaua”

„Jurnalist tv senior din cadrul Redacţiei Sport, Direcţia Ştiri şi Sport” din TVR, după fișa postului, Cosmin Băleanu are doar vreo 32 de ani „la microfon”. Cum a ajuns acolo, ce e greu și ce e frumos în această meserie, despre ce fel de virus amintește, cu cine „ţine”, cărei personalități (nu e din fotbal!) ar vrea să-i „adreseze câteva întrebări”, ce meci ar vrea să comenteze și de pe ce stadion, aflați dintr-un interviul cu adevărat… FANATIK!

Destăinuirile lui Cosmin Băleanu: „Visam să mă fac pilot înainte de cunoștința cu Steaua, Rapid, Dinamo sau FCSB”

Cosmin, fără nicio încălzire, ce evenimente sportive majore au marcat anul în care te-ai născut?

– Uite că la asta nu am stat niciodată să verific… Bine, erau anii ’70. Așa, din memorie, sigur mă gândesc la handbal. Erau anii în care România era cea mai bună echipă din lume. 13-12 în finala mondială cu RDG, la Paris… După ce în grupe ne bătuseră cu 15-14… Al treilea titlu suprem… Penu, Gruia, Gațu, Birtalan, Oțelea, Samungi, Kicsid… Ce vremuri! Poate de aia și îndrăgesc acest sport?

Ce-ai vrut „să te faci”, cum se spune, când erai mic?

– Ca mai toți băieții eram atras de mașini, de avioane. Visam să mă fac pilot. Însă, a rămas doar un vis. Dar pentru că mi-a plăcut partea asta tehnică, am terminat…tehnică dentară! 😊

De unde ai moștenit pasiunea pentru sport, pentru fotbal?

– Sigur de la tatăl meu și apoi de la fratele meu. Erau vremurile în care nu ratam niciun eveniment pe vechiul stadion „23 August”, azi „Arena Natională”, pe stadionul „Republicii”, unde este acum „Casa Poporului”… de fapt garajul Parlamentului și se mai văd doar zidurile fostelor tribune… Eram des și în sala Floreasca sau la bazinul Floreasca. Nu conta că era fotbal, handbal, baschet, atletism sau polo.

Digi24.ro

Crioterapie și băi în sânge de cerb pentru Putin „nemuritorul”. Programul de miliarde de $ prin care dictatorul vrea să trăiască veșnic

Care a fost primul meci la care ai fost pe stadion?

– Ei, asta chiar nu mai știu. Trebuie să fi fost ceva pe stadionul „Republicii”. Sau poate pe stadionul „23 August”. Trebuie să fi avut patru… cinci ani, undeva pe-acolo, a trecut ceva timp.

Digisport.ro

Haos după Spania - Argentina 1-0: Gavi și Paredes s-au luat la bătaie! Imagini neverosimile

De la sublima Brazilie la „asupritele” Rapid, Progresul și Sportul Studențesc

Care a fost „dragostea dintâi” în fotbal?

– Prima dragoste fotbalistică a fost Brazilia. Mi-au marcat copilăria Campionatele Mondiale din ’82 și ’86. Da, generația lui Maradona. Argentinianului mondial Maradona. Dar, pentru mine, Brazilia a fost și rămâne echipa de care m-am atașat iremediabil. Brazilia m-a făcut să mă îndrăgostesc de fotbalul sud-american. Careca, Zico, Socrates, Eder, Falcao, cu ei am copilărit. Atât cât puteam vedea la televiziunea din Bulgaria. Cu antenele-cerc de pe bloc.

S-a păstrat? Cu cine „ții” acum, nu mai spun la nimeni…

– S-a păstrat. Numai dacă joacă împotriva României nu „țin” cu Brazilia. Și am fost la un pas în ’94… De la noi, tot de la tatăl meu, am prins drag de echipele așa-zis „muncitorești”, asuprite, echipele care erau, cumva, atât cât se putea, contra sistemului. În funcție de perioadă, am ținut cu Rapid, cu Progresul, cu Sportul Studențesc. Dar, ce să vezi?! Handbal am jucat la Dinamo și Steaua! Nu am ajuns la nivel de top. Cum se spune? „Am făcut câteva pase cu handbaliști adevărați”. 😊

Este FCSB Steaua? Nu ne aude nimeni…

– Azi, FCSB e FCSB. Azi, Steaua e Steaua. Cât timp a dispărut, cât timp nu a existat Steaua, FCSB a fost Steaua. Da’ să nu mai spui nimănui… 😊

De la TVR la… TVR, cerc închis de Kanal D, Antena 1, GSP TV, Dolce Sport, Telekom Sport, Orange Sport și Prima Sport

Cum ai ajuns „la televizor”? Au trecut numai vreo 30 de ani…

– Mai mult, vreo 32… Am participat la un concurs pentru un post de reporter la TVR. Era perioada de după Revoluție, 1990, primul an din noua noastră viață liberă, și lumea era într-o schimbare continuă. Nu credeam vreodată că voi ajunge să practic această meserie atâția ani. Dar, îmi aduc aminte că îmi spunea Cornel Pumnea „dacă te-a luat virusul, nu mai scapi”.

TVR, Kanal D, Antena 1, GSP TV, Dolce Sport, Telekom Sport, Orange Sport, Prima Sport și din nou TVR, mai exact TVR Sport din noiembrie anul trecut – „jurnalist tv senior din cadrul Redacţiei Sport, Direcţia Ştiri şi Sport”. De ce ai „închis cercul”, ca să spun așa?

– Chiar nu mi-am propus să „bifez” toate aceste posturi. Pur și simplu așa s-au legat lucrurile. Așa au venit ofertele. Am prins și anii de pionierat în presa sportivă de televiziune și anii de expansiune a televiziunilor comerciale. Nu a fost chiar ușor, dar sigur mi-a prins tare bine. De peste tot am învățat câte ceva. Dând timpul înapoi, îmi dau seama că am avut noroc să lucrez în toate aceste redacții, să trec prin toate stilurile de lucru ale fiecăreia. Ai foarte multe de învățat. Deși este aceeași meserie, lucrurile se fac diferit.

Modelul tău în jurnalism?

– Aici nu am un răspuns. Nu vreau să spun ceva doar ca să „dea bine”. Am avut șansa să lucrez cu oameni de mare valoare. Cristian Țopescu, Dumitru Graur, Ionel Stoica, Emil Grădinescu, Florin Mitu, Andi Vilara, Radu Naum sunt doar câteva nume. Sunt profesioniști de la care am avut de învățat numai lucruri bune.

Debut la microfon: Rapid – Oțelul Galați 1-0, în 1993

Care a fost primul meci comentat? La TVR, nu?

– Un Rapid – Oțelul Galați. Anul de grație 1993. (n.a. – răspuns… pe nerăsuflate, instant!) Meci de campionat pe stadionul Giulești, 1-0, gol marcat de Iulian Chiriță. Țin minte tot de parcă ar fi fost ieri.

Everestul carierei tale de jurnalist sportriv?

– Oh! Nu aș putea numi așa ceva. În primul rând, nu îmi place să mă laud. Mai ales în meseria de comentator. Opinia microbiștilor este deosebit de subiectivă. Și influențată de simpatiile și trăirile fiecăruia. Dacă am comentat niște meciuri importante, s-a întâmplat pentru că cineva m-a remarcat și apoi m-a desemnat. Da, poate că și asta are legătură cu ceva competențe, experiență… Sau așa ar fi normal.

Un moment culminant, memorabil pentru un comentator rămâne un meci al României la un turneu final. Am avut norocul să comentez meciuri ale României la Campionatul European din Anglia 1996. Și la Campionatul Mondial din 1998. Chiar ultimul meci jucat de România vreodată la un turneu final mondial. Sper ca în curând să nu mai fie nevoie să adaug „vreodată”!

Cel mai vesel moment „live”? Dar cel mai trist?

– Vesel nu îmi vine în minte în adevăratul sens al cuvântului. Este prea multă concentrare în meseria asta. O transmisiune în direct, dacă nu este divertisment, este o treabă în primul rând serioasă. Cu mare încărcătură emoțională. Nu prea este loc de momente vesele. Iar cel mai trist… Știi cum e să te îneci în timpul unui meci şi zeci de secunde, poate chiar minute, să nu mai poți vorbi? Nici măcar colegilor din car care te întreabă ce se întâmplă cu tine…

Nici nu vreau să mă gândesc… Schimb extrema: cel mai plăcut interlocutor din lumea fotbalului?

– În general, pentru mine, dar asta este o chestiune personală, subiectivă, interacțiunea cu oamenii din Generația de Aur a handbalului, cu adevărat de aur, și la propriu, și la figurat, este o încântare. Oameni decenți, educati, cu care poți discuta la nesfârșit fără îți dai seama când trece timpul.

Dar cel mai dificil?

– Poate că am avut noroc, dibăcie, iscusință… nu știu, dar nu îmi amintesc un moment dificil. Ceva care chiar să merite amintit.

M-ai fentat „din preluare” la toate întrebările astea cu „Cel mai…”. Nimic concret… Concret, care a fost cel mai frumos moment, meci, ocazie din cariera ta de comentator de sport la televizor?

– Bine… Uite, pasă exactă, la picior: cea mai frumoasă amintire a mea rămâne victoria comentată în 1998, la CM din Franța, la Toulouse, România 2-1 cu Anglia, cu golul ăla senzațional marcat de Dan Petrescu în minutul 90, printre picioarele lui Seaman, de lângă Le Saux, cu care era coechipier la Chelsea. După Viorel Moldovan 1-0 în minutul 47 și Owen 1-1 în minutul 79… Din păcate a fost ultima noastră victorie la un turneu final mondial. Ba chiar ultima participare…

TOP-urile lui Cosmin, de la Yamal la Guardiola, via Messi

TOP 3 fotbaliști în activitate cu calitatea principală?

– Lamine Yamal – inocență. Mo Salah – eleganță. Leo Messi – sublim.

TOP 3 antrenori în activitate cu calitatea principală?

– Pep Guardiola – meticulos. Hansi Flick – inovator. Carlo Ancelotti -iscusit.

Topurile anterioare ALL TIME?

– Messi, Maradona, Ronaldinho, respectiv Guardiola, Capello, Wenger.

„M-aș mai duce în America. Dar sigur nu în perioada asta. Nu în următorii patru ani”

Cum se împacă familia cu programul tău lipsit deseori de week-end?

– E, asta trebuie întrebată „Împărăteasa”. Ușor nu a fost. Îmi aduc aminte că la cununia civilă, Cristian Țopescu i-a spus soției mele „Vezi că el mai are o nevastă!”. (n.a. – Cosmin Băleanu este căsătorit cu Maria și au doi copii, Carina Andreea, de 15 ani și Eduard Andrei, de 27 ani)

Week-endul ideal?

– Apropo de răspunsul precedent, cu familia. Oriunde.

Concediul ideal? Mare sau munte?

– Întotdeauna mare. Nu știu să schiez, nu îmi place frigul. Nu refuz, însă, o drumeție. Dar să fie vara.

Ce loc ți-a plăcut cel mai mult în lumea asta largă?

– Mi-a plăcut Buenos Aires. Nu știu cum o mai fi azi, dar acum 25 de ani era ceva deosebit. Nu neapărat orașul în sine. Oamenii, stilul de viață.

Unde ai vrea să mergi în concediu șu nu ai „apucat” încă?

– Nici aici nu am vreun obiectiv anume. Am fost norocos și am văzut multe. M-aș mai duce în America. Dar sigur nu în perioada asta. Nu în următorii patru ani.

În ce oraş te-ai muta de… ieri, dacă ai putea să alegi și de ce?

– În primul rând, după cum ți-am spus că iubesc caldura și detest frigul, aș alege un oraș în care să fie cald tot anul. Sau măcar să nu fie foarte frig. Fără zăpadă, gheață, fără cauciucuri de iarnă. Apoi, de preferat, să fie într-o țară latină. După gustul meu, criteriile acestea sunt îndeplinite deplin de Barcelona.

Unde te vezi peste 10 ani?

– Sigur la microfon.

„Aș vrea să văd un Boca Juniors – River Plate pe «La Bombonera» sau «El Monumental»”

Apropo de microfon… ce meci ți-ai dori să comentezi? Și de pe ce stadion?

– Nu visez la ceva ieșit din comun… Cu siguranță că nu am cine știe ce aspirații și pentru că am și fost la multe dintre cele mai importante. Așa a fost să fie. Dar, dacă nu de comentat, aș vrea măcar să văd un Boca Juniors – River Plate „pe viu”, la locul faptei, din tribună, pe „La Bombonera” sau „El Monumental”.

Cu cine ți-ai dori să faci un interviu, lăsând la o parte „amănuntul” dacă se poate sau nu? Imaginativ fără frontiere…

– Poate părea ciudat, dar nu am o asemenea personalitate cu care să îmi doresc neapărat un interviu. Spre deosebire de anii de început ai carierei mele, astăzi nimeni nu prea mai are secrete. E foarte greu să găsești pe cineva care să spună ceva ce nu s-a mai spus. Ceva neștiut de nimeni. Uite, hai că îți spun cui aș adresa niște întrebări: lui Klaus Iohannis!

În ce sport ți-ar fi plăcut să fii campion mondial?

– Nu m-am gândit… Cred că la atletism. Într-o probă de sprint.

Cine ți-ar fi plăcut să fii dacă nu erai Cosmin Băleanu?

– Nimeni altcineva. Mi-a fost și îmi este bine așa. Sunt foarte mulțumit cu mine.

• A fost ofertat de… Rapid!

  În noiembrie anul trecut, conducerea Rapidului, respectiv acționarul principal Dan Șucu și președintele de atunci Viorel Moldovan i-au propus lui Cosmin Băleanu postul de ofițer de presă. Refuzat elegant și argumentat de acesta: „Am fost onorat că niște oameni de bună credință, care vor să construiască un club profesionist și care oferă condiții de top angajaților, s-au gândit la mine. Am discutat cu ei, mi-au prezentat modul în care funcționează lucrurile în club, am rămas impresionat, însă drumul meu, pe care am pornit acum mulți, foarte mulți ani, e acela de a fi jurnalist și de a face jurnalism. Nu cred că se pot amesteca lucrurile și îmi doresc să urmez același drum pe care am mers și în ultimii peste 30 de ani”.

• „Cel mai mult la ora de sport de la școală îmi plăcea că… exista!”

  La capitolul „Amintiri din copilărie”, despre sport, dar nu numai, „Nică” a lu’ Băleanu își amintește că, din școala gnerală „În primul rând, cel mai mult îmi plăcea ora de… sport… nu te-ai fi așteptat, nu?  😊 Îmi plăcea cel mai mult că… exista! Că se făcea chiar sport. Treceam aproape prin toate sporturile câte puțin. Individual și în echipă. Învățam la ora de sport câte puțin din toate”.

• Prezintă, Împreună cu Marian Olaianos, „Ora de Sport” la TVR Sport

  Cosmin Băleanu prezintă, împreună cu alt jurnalist cu ștate vechi de serviciu, Marian Olaianos, de luni până vineri, de la ora 9 „trecute fix”, la TVR Sport, emisiunea „Ora de Sport”. „Prezentăm dimineața tot ce a fost important, interesant, în ziua precedentă, dar și ce urmează în ziua respectivă. Avem reacții din partea colegilor din presă, declarații, concluzii ale evenimentelor din ziua precedentă. Clasamente, rezultate, analize. În plus, Marian a avut o idee foarte interesantă: să facem un fel de «istorie a revistei presei». Începem cu revista presei din urmă cu 100 de ani a zilei respective. Și mergem cam din 10 în 10 ani. Este un fel de «remember al presei sportive»”. 

• „Am avut norocul să comentez meciuri ale României la Campionatul European din Anglia 1996. Sau Campionatul Mondial din 1998. Chiar ultimul meci jucat de Româania vreodată la un Mondial. Sper ca în curând să nu mai fie nevoie să adaug «vreodată»!”
• „Tare mi-aș dori ca telespectatorii nu mai fie atât de pătimaşi atunci când apreciază comentatorii şi să înţeleagă că nu este normal să aştepte de la noi să spunem numai ceea ce le place lor să audă”
• 14 ani a comentat meciuri, a moderat și a realizat emisiuni Cosmin Băleanu la Prima Sport (2010 – 2024)
• 2009 este anul în care Cosmin Băleanu a fost desemnat cel mai bun comentator sportiv al anului în cadrul Galei Fotbalului Românesc
• 2020 este anul în care Cosmin Băleanu a fost desemnat cel mai bun comentator al anului și a primit, din partea Asociației Presei Sportive, „Premiul Cristian Țopescu”