Costi Max, vis de Champions League cu vedeta Universității Craiova: „O să bag toți banii în echipa aia”. Exclusiv

Cu zâmbetul pe buze, dar cu un vis cât un stadion, Costi Max (n.r. – Costin Maxinese) vorbește despre fotbal, prietenie și drumul plin de surprize care l-a adus unde e azi. Puțini știu că „mâna dreaptă” a lui Selly a început ca fotbalist la Farul Constanța, înainte ca viața să-l conducă spre actorie și proiecte de succes în online.

Costi Max, cu zâmbetul pe buze: „Pasiunea pentru fotbal o am de la 1 an”

Într-un interviu sincer pentru FANATIK, Costi ne-a povestit cum a dat ghetele cu crampoane pe camerele de filmat, ce l-a legat de Selly și de ce visul lui cel mare e să readucă gloria în orașul natal – Medgidia – alături de prietenul său, Alex Cicâldău, dar și de ce iubește FC Barcelona.

Salut, Costi! Pentru început, de unde a început pasiunea ta pentru fotbal? Ți-o amintești din copilărie? Și de ce FC Barcelona?

– Nu știu exact să îți zic de când a început pasiunea pentru fotbal, pentru că am poze în album de când aveam 1-2 ani și dădeam cu piciorul în minge și mă jucam cu frații mei mai mari. Cred că ei au fost o influență. Iar pentru Barcelona, totul a început când fratele meu a descărcat jocul FIFA 05, iar acolo, prima echipă pe care ți-o dădea când voiai să joci un meci, era FC Barcelona.

Digi24.ro

Culisele cursei globale pentru scăparea lui Maduro: întâlnirea secretă de la Vatican și oferta Rusiei

Și a fost Barcelona aia magică, cu Eto’o, Ronaldinho, Deco. Când era fotbalul ăla frumos. Și, jucându-mă cu Barcelona zi de zi m-am virusat… Messi era doar un copil, era rezervă, avea un overall destul de mic, nu prea jucam cu el, dar, un an mai târziu, Barcelona a câștigat UCL, a fost o finală superbă, pe care mi-o amintesc și acum și de acolo am început să am acest foc pe Barcelona. Apoi, Messi a scos capul la suprafață, a devenit super-jucătorul și așa m-am îndrăgostit de el.

Digisport.ro

ADIO: ”ruptură” definitivă în familia Beckham! Nu mai pot comunica decât prin intermediul avocaților

„Fotbalul m-a educat mai mult decât școala”

Mulți nu știu că ai făcut junioratul la Farul Constanța. Cum a fost perioada aceea pentru tine?

– Da, am făcut junioratul la Farul Constanța. Bine, am început la Farul, după care s-a transformat în Performer Constanța, pentru că echipa a avut niște probleme. Un fel de Steaua – FCSB. Am jucat acolo 3-4 ani, lângă Medgidia, undeva la 30-40 de kilometri de Constanța. Făceam naveta zilnic după școală. Mă trezeam dimineața la 7, mă duceam la școală. Eram la școală de la 8 la 14.

Temele, recunosc, nu mi le-am mai făcut din clasa a VI-a sau a VII-a, de când am început fotbalul la Constanța. Pentru că ajungeam acasă la 16, mă duceam la antrenament, antrenamentul începea la 18:30, se termina la 20:00. Luam autobuzul, la 21:30 eram acasă, făceam un duș, mâncam și apoi o luam de la început, de luni până vineri și sâmbăta aveam meci. A fost dificil fiind copil, într-un mediu nou, deja băieții se știau, jucau de mult timp împreună, dar m-am adaptat și s-au creat niște prietenii care s-au păstrat până în ziua de azi, deși nu am mai jucat împreună cu acei băieți 7-8 ani.

Da, fotbalul m-a ajutat foarte mult. Nu am considerat niciodată că am pierdut timpul. Am pierdut foarte mult timp pe drum, dar nu am regretat niciodată, pentru că fotbalul m-a educat mai mult decât școala. Am învățat ce înseamnă disciplina, punctualitatea, lucruri foarte importante pentru mine. Nu regret deloc. Da, poate mă mai gândesc câteodată „Bă, dacă trăgeam mai mult, dacă eram mai serios, poate aveam și eu o șansă să fiu fotbalist de Liga 1, cine știe”.

Doar că nu am avut cele mai bune condiții la echipă din punct de vedere al antrenorului, care nu era cel mai bun. Și asta se vede și la colegii mei. Niciunul n-a ajuns să joace la nivel înalt. Și, mereu când ne întâlnim, niciunul nu are cuvinte de laudă despre antrenor. Dar, da, asta depindea și de noi. Puteam să fim mai serioși, dar eram niște copii care nu știau cu ce se mănâncă treaba asta. Cu mai multă susținere, poate nu eu, dar măcar pe câțiva colegi să-i fi văzut strălucind acum prin campionatul României. Eu nu eram cel mai talentat, dar eram un băiat muncitor. Aveam însă colegi foarte talentați, care puteau juca lejer în Liga 1.

Am ținut cu Farul dintotdeauna. Am ținut cu echipa locală. Îmi doream să aibă rezultate. Urmăream Farul încă din Liga 2. Chiar atunci când Farul s-a desființat și s-a înființat SSC Farul, echipa suporterilor din Liga 4, atunci am jucat la ei în primul lor meci. Jucam înainte la echipa de juniori a Farului și ăla a fost primul meci. Am fost acolo la Farul încă din Liga 4, după insolvență, și am fost acolo și la ultimul meci când au câștigat campionatul.

M-a bucurat foarte mult fuziunea cu Viitorul Constanța. Consider că era nevoie de așa ceva. Pentru unii poate n-a fost o bucurie, dar pentru mine a fost. Gică Hagi să se întoarcă și să ducă din nou echipa pe culmile glorile. Și sunt convins că Farul va lua din nou campionatul. În trei ani de acum încolo sunt sigur că Farul va mai lua o dată campionatul pentru că așa funcționează treburile la Constanța.

„Piesa pentru Farul s-a născut dintr-o joacă, dar a ajuns la urechile domnului Hagi”

Cum a apărut piesa dedicată titlului luat de Farul în 2023?

– Piesa s-a născut random. A venit un prieten cu ideea și am zis „Da, mă, hai că mă bag pe ea”. S-a născut dintr-o joacă. Piesa a fost făcută foarte rapid. Când au câștigat titlul și am intrat pe teren, m-am împrietenit atunci cu Borza, cu Grameni, cu Mazilu, cu Louis Munteanu, cu mai mulți jucători.

Borza chiar m-a ajutat, mi-a dat câteva detalii despre jucători, pe care nu le știam atât de bine. Deci putem spune că și Borza are un aport la acea piesă. Am făcut-o din suflet. Mă bucur că le-a plăcut și jucătorilor. Am aflat că și domnului Hagi i-a plăcut. Din mai multe surse. Și de la jucători, și de la fiica dânsului, am aflat că a ascultat-o și a apreciat-o. Nu știu dacă o are în playlist.

„Messi m-a învățat că trebuie să vorbești prin fapte”

Ai și un tatuaj cu Messi, nu? Ce te leagă atât de tare de el?

– Da, am un tatuaj cu Messi pe picior, cu numărul 10, cu mai multe momente din cariera lui Messi, cu numărul 91, record de goluri pe care l-a dat într-un an calendaristic, Champions League, Balon de Aur, Gheata de Aur, Campionatul Mondial… Tatuajul a luat naștere din ideea unui prieten. A spus prin octombrie, înainte de Campionatul Mondial, „Bă, dacă ia Messi Campionatul Mondial, vrei să ne facem tatuaj cu el?”. Și eu am zis „Da, mă, facem”. Messi a luat Cupa Mondială, iar eu m-am ținut de promisiune.

Prietenul meu nu are nici până în ziua de azi tatuaj cu Messi, dar nu regret că mi l-am făcut eu. Îmi place foarte mult acest tatuaj, pentru că Messi m-a motivat foarte mult în viață. Este idolul meu pentru că cel mai important lucru pe care eu l-am învățat de la Messi e că trebuie să vorbești prin fapte. Messi nu e un jucător care vorbește prea mult prin conferințe de presă, el vorbește prin fapte. Și asta mi se pare cel mai important în viață că dacă vrei să vorbești ceva fă-o prin fapte. Vorba multă nu duce nicăieri.

Și ce m-a mai motivat la Messi pe lângă faptul că vorbește prin fapte e că Messi niciodată nu cade. De câte ori a fost faultat, el nu rămânea jos și cerea faultul, ci continua. Se ridica și alerga. Deși mulți adversari l-au faultat și au încercat să îl răpună pe Messi, el de fiecare dată s-a ridicat și asta mi se pare iar o lecție de viață: de câte ori mai ai puțin și cazi, să nu cazi!

Primul meci pe „Camp Nou”, un derby cu Messi dezlănțuit

Ai avut ocazia să vezi vreun meci pe „Camp Nou”?

– Da, am văzut multe meciuri pe „Camp Nou”. Chiar primul meci pe care l-am văzut a fost în 2019. Am primit cel mai frumos cadou de la fratele meu, care era marinar. Mi-a dat 500 de dolari cadou de majorat, iar eu cu acești 500 de dolari mi-am luat cazare la Barcelona, o cazare foarte ieftină, bilet la meci, bilet de avion și am plecat cu cel mai bun prieten al meu să-l vedem pe Messi. A fost un meci senzațional, stadionul a fost plin, 98.000 de oameni, a fost un derby cu Espanyol, derby de Catalonya, unde Messi a marcat două goluri, unul din lovitură liberă și unul din acțiune, fix la poarta la care eram noi.

Noi eram în peluză, 0-0 la pauză și după Messi a dat două goluri la poarta noastră. A fost senzațional să vezi 98.000 de oameni cum îl ovaționează pe Messi și fac toți plecăciunea aia și zic „Messi… Messi… Messi…”. Apoi, am mai văzut meciuri pe „Camp Nou”, dar fără Messi.

Acela a fost singurul meci pe „Camp Nou” cu Messi. Am prins și meciuri mai slabe, am prins și victorii cu 4-0, am prins și egalul cu Benfica, când Barca a fost eliminată din UCL. Ăla a fost un meci foarte trist. Dar am fost acolo și la momente proaste și la momente bune. Și așa o să fiu toată viața alături de Barcelona.

„Barcelona chiar e mai mult decât un club”

Ce înseamnă pentru tine „Mes que un club”?

– Mi se pare că e definiția Barcelonei. Pentru că Barcelona e mai mult decât un club. Sincer, când eram mic, dacă Barcelona juca cu Eibar și eu eram afară cu prietenii, nu mă uitam la meci. Ziceam „Lasă că le dă șapte”. Vedeam după fazele pe YouTube, primeam notificări de la Flashscore, nu eram atât de foc. Dar atunci când Barcelona a început să meargă mai prost, m-am atașat foarte mult de ei. Nu ratez niciun meci sau dacă nu pot să văd la TV, mă uit pe telefon. Momentele grele m-au făcut să fiu și mai aproape de ei. Se vede, se simte că e mai mult decât un club.

Chiar e o familie Barcelona. Nu e vorba de bani, nu e vorba de transferat vedete. Noi ne creem propriile vedete. E un grup închegat care îmi place foarte mult. Mulți jucători care vin la Barcelona, cum e și antrenorul Hansi Flick, se îndrăgostesc de club. Barcelona are ceva ce te face să iubești echipa. Nu pot să îmi explic.

Acum echipa a prins iar contur. E un grup tânăr, Hansi Flick un antrenor senzațional, cu staruri din academie, precum Yamal, Coubarsi, care au ajutat foarte mult și cred că echipa se încheagă și Barcelona va deveni iar o forță a Europei. „Tuturor echipelor le e frică să dea de Real Madrid și lui Real Madrid îi e frică să dea de Barcelona”. A spus-o Thierry Henry și mi se pare ceva foarte adevărat.

Fotbalistul meu preferat dintre cei actuali de la Barcelona este Pedri. Mi se pare că e un jucător atât de elegant și de tehnic, încât pare a fi un dirijor, parcă ar cânta la pian. Eu când îl văd pe Pedri cu mingea la picior încep să aud un pian cântând pe fundal” – Costi Max

Din România mai are rost să întreb cu ce echipă ții?

– Din România, Farul e echipa mea de suflet. Dar susțin toate echipele din România când joacă în Europa. Și, recunosc, am o simpatie față de Rapid, pentru că am foarte mulți prieteni rapidiști, care sunt în peluză, sunt ultrași. Și prietenii mei Borza, Grameni joacă la Rapid și e normal să îmi susțin prietenii.

Deși nu am ajuns fotbalist, sunt prieten cu jucători de la CFR Cluj, Dinamo, FCSB, Rapid, Farul și asta mi se pare foarte tare. Și cu băieții de la națională mă știu. Chiar dacă n-am ajuns fotbalist, am avut ocazia să joc pe stadionul Giulești, pe stadionul Arcul de Triumf cu Naționala Artiștilor. Am un meci la Naționala Artiștilor, cu Turcia.

Am jucat meciuri caritabile pe mari stadioane ale țării și cumva asta m-a ținut aproape de fotbal. Cumva visul meu e încă viu și face fericit copilul din mine care își dorea să fie fotbalist.

„Cel mai dificil rol mi s-a părut rolul lui Dani din «Atletico Textila»”

Cum a început pasiunea pentru actorie?

– Prima mea interacțiune cu actoria a fost prin școală când mă puneau în diferite scenete și prindeam mereu rolul principal. Mie mi se părea ceva natural pentru că am fost băiatul caterincă din clasă. Îmi mai făceam familia să râdă, imitam diverse personaje, prin tabere, excursii, mese de familie, de Crăciun, de Paște.

Când aveam 12 ani, înainte să încep fotbalul la Constanța, am fost într-o tabără de actorie, unde era și marele actor Marcel Iureș. Am stat acolo o săptămână, am pregătit un spectacol, la final de spectacol, când ne-au aplaudat oamenii, mi s-a părut că am fost cel mai aplaudat. Zic „Bă, tare chestia asta!”.

Iar Marcel Iureș le-a spus părinților mei „Băiatul ăsta e foarte talentat! Să nu îl dați la cursuri de actorie, dacă vrea el, să se ducă la facultate. Dar să nu îl dați la cursuri pentru că s-ar putea să se piardă. Lăsați-l că el e natural și știe ce are de făcut”. A trezit în mine dorința de actorie… doar că după am început fotbalul la Constanța.

După ce m-am lăsat de fotbal m-am apucat de YouTube, am văzut ce fac vloggerii de la noi, am zis „Bă pot să fac și eu treaba asta”. A fost un concurs Next Big Vlogger și m-am înscris în echipa lui Bromania (n.r. – Matei Dima). În echipa lui, condiția era să refac un sketch de-al lui. L-am refăcut, i-a plăcut foarte mult, m-a selectat, am mers mai departe. Acolo, la București, în bootcamp am mai creat niște sketchuri, i-au plăcut foarte mult și el m-a luat sub aripa lui.

După ce am terminat liceul, în 2019, el mi-a zis că face un altfel de film, „5GANG: Un altfel de Crăciun” și că s-ar putea să aibă un rol pentru mine. Am fost la o citire de scenariu, le-a plăcut foarte mult. În film am jucat cu Micutzu (n.r. – Cosmin Nedelcu), pe care l-am cunoscut acolo și după ce am avut câteva scene împreună el mi-a zis „Bă, de ce nu dai la UNATC?”. Nu știam de ce. Eu m-am înscris la ASE ca toți băieții doar ca să fiu la București și să fac chestii. El mi-a zis să dau la UNATC că am ceva acolo și merită exploatat.

Vorbele lui BRo m-au motivat însă cel mai mult. „Bă, dacă nu dai la facultatea asta, o să fii ca un jucător de Liga 1. Poți să iei campionatul, să fii golgheter, dar dacă vrei să joci în Champions League și să prinzi transferul ăla mare, tu ai nevoie de facultate”. Și mi-a explicat pe termenii mei că am nevoie de facultate. Și așa m-am dus la facultate.

Ce rol ți s-a părut cel mai dificil și de ce?

– Sincer, cel mai dificil rol mi s-a părut rolul lui Dani din „Atletico Textila” pentru că jucam rolul unui fotbalist. Eu am fost și mare fan „Atletico Textila”. M-am bucurat foarte mult când am luat castingul, dar a fost o provocare pentru că a fost un proiect foarte special.

În serial se vorbea de fotbal, în pauzele de masă noi vorbeam între noi doar despre fotbal, mi-a plăcut extrem de mult. A fost foarte provocator. M-am întors cumva în timp. Când fac un rol nu am așa mari emoții, îl fac parte din mine și îl joc. Dar în Atletico Textila jucând rolul de fotbalist am avut și mai mari emoții.

Marcel Iureș le-a spus părinților mei «Băiatul ăsta e foarte talentat! Să nu îl dați la cursuri de actorie, dacă vrea el, să se ducă la facultate. Dar să nu îl dați la cursuri pentru că s-ar putea să se piardă. Lăsați-l că el e natural și știe ce are de făcut». A trezit în mine dorința de actoria” – Costi Max

„Visul meu e să-l joc pe Gheorghe Hagi într-un film”

Rolul cărui fotbalist ți-ar plăcea să-l joci?

– Visul meu e să îl joc pe domnul Gheorghe Hagi. Și eu sunt stângaci la fel ca el, suntem din Constanța amândoi, mama are origini machedonești, sunt multe ce ne leagă. Ăsta e rolul visurilor mele, să îl interpretez pe domnul Hagi din perioada Farul – Sportul Studențesc. Să i se facă biografia domnului Hagi. Un actor când e copil, eu la perioada Farul – Sportul – Steaua, de ce nu, vreau să prind și Barcelona. De ce nu? Deja am 25 de ani, aș putea să îl interpretez și la Barecelona. Ar fi ideal pentru mine.

„Sunt sarea și Piperul din proiectele lui Shelly”

Cu Selly cum te-ai cunoscut și cât de apropiați sunteți?

– Cu Selly (n.r. – Andrei Șelaru) m-am cunoscut pentru că suntem la aceeași agenție care ne reprezintă și acolo ne-am cunoscut tot prin BRomania. Chimia dintre noi s-a format pentru că suntem de aceeași vârstă, avem aceeași direcție de umor, râdem la aceleași chestii și ne întețelegem bine. Ne putem înțelege și pe cameră și în viața reală. Nu pot spune că sunt un prieten cu Selly, nu ne vedem atât de des.

Nu ieșim pe afară sau la restaurante. Avem o relație mai mult profesională, dar putem discuta și chestii din afara profesiei, dar nu sunt un prieten foarte bun cu Selly. El are foarte multe lucruri de apreciat, chiar e mai mic decât mine cu 6 luni și a reușit niște chestii incredibile pe forțele proprii.

Am învățat multe chestii de la el. Ca orice om are și calități și defecte la fel ca noi toți, dar încerc să iau de la el părțile bune. Avem multe proiecte pe care le derulăm împreună cu Selly, am avut și chestia cu Islanda și o să mai urmeze chestii. Cum a spus-o și el, cumva ne completăm.

El vine cu proiectele, dar eu, în proiectele lui Selly, sunt ca sarea și piperul. Ele sunt bune, dar trebuie să adaugi niște sare și piper acolo. Astea au fost cuvintele lui, nu mă laud singur. Asta mi-a zis el. Da, el aduce aportul mai mare, sunt proiectele lui, banii lui investiți, eu vin cu retușul, cu șlefuirea.

„Visul meu e să duc Medgidia în Champions League!”

Care este cel mai mare vis al tău?

– De când sunt mic și joc FIFA, mereu fac cariere cu echipe din Anglia din Liga 4. Iau o echipă din Liga 4 și o duc până câștigă titlul în Premier League și Champions League. Asta am făcut eu aproape an de an la FIFA. Iar visul meu e să iau echipa din Medgidia… CS Medgidia… care e în Liga 4 din câte știu, să iau echipa din Liga 4, peste 10-15 ani, când o să am foarte mulți bani, pe care o să-i bag în echipa aia, alături de Alex Cicâldău, jucătorul Craiovei, care și el e din Medgidia.

Lui încă nu i-am spus, dar poate află… o să-i spun. Și aș vrea ca noi să fim finanțatori la Medgidia. Să ducem echipa până în Liga 1 și să câștigăm campionatul. Iar pe stadionul din Medgidia „Iftimie Ilisei”, care are 32.700 de locuri, să se audă imnul Champions League. Ăsta e visul meu! Doamne ajută să se întâmple!

Actorul meu preferat e Jim Carrey. Mi se pare un actor extrem de bun, extrem de natural. Am văzut toate filmele lui Jim Carrey. Mi-ar plăcea să joc într-un film și să fac toate nebuniile lui Jim Carrey” – Costi Max

• 25 de ani are Costi Max
• 83 de mii de abonați are Costi Max pe YouTube
• 6 filme are la activ Costi Max: „5Gang: Un altfel de Crăciun”, „Romina, VTM”, „Tabăra”, „Buzz House: The Movie”, „Haita de acțiune”, „Buzz House: The Movie 2”