Crăciunul tradițional sărbătorit la țară, neatins de cenzura regimului comunist: „Părinții nu aveau prea mari posibilități financiare”. Exclusiv

Chiar în ziua de Crăciun, Veta Biriș, Margareta Clipa și Niculina Stoican ne povestesc cum venea Moș Crăciun, la țară, în copilăria lor. Mirosul de portocale ”bătea”, de departe, cel mai scump parfum.

Doamnele muzicii populare românești – Crăciun în sânul familie sau la muncă?

Celebrele interprete Veta Biriș, Margareta Clipa și Niculina Stoican își aduc aminte, cu nostalgie, de sărbătorile copilăriei. Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru FANATIK, Veta Biriș este de părere că toată lumea ar trebui să facă pace, în această perioadă.

În timp ce Margareta Clipa povestește că mergea la colindat în speranța că va câștiga niște bănuți. Iar Niculina Stoican mărturisește că și azi tânjește după copilăria minunată pe care a avut-o la țară.

Cum sărbătoriți anul acesta de Crăciun? În familie sau aveți vreun eveniment?

– Veta Biriș: Întotdeauna sărbătoresc Crăciunul numai în familie. Este o sărbătoare a bucuriei și cea mai frumoasă a românilor. Vorbim despre nașterea Mântuitorului nostru. Mi-aș dori ca această sărbătoare să ne găsească în pace. Trebuie să ne iertăm și să ne împăcăm unii cu alții.

Digi24.ro

VIDEO Reacția lui Călin Georgescu după informațiile că mama sa a făcut parte din Mișcarea Legionară: Pentru mine, a fost o icoană

– Margareta Clipa: Anul acesta de Crăciun nu voi fi acasă, sărbătoresc prin muncă. Voi fi la Deva pe data de 24 decembrie, pe 28 decembrie la Slobozia, iar pe 31 voi cânta la Roman și Pașcani. Dacă lumii îi este drag de tine, trebuie să te duci atunci când te cheamă. O să vină un timp când nu te vor mai chema. Cât mă ține glasul, ața și fața voi cânta. Sunt conștientă că va veni o vreme când va trebui să mă retrag.

– Niculina Stoican: Crăciunul este pentru ACASĂ. Vin colindătorii, vine preotul cu Crăciunul, gătim, împodobim casa, pregătim bradul. N-aș pierde pentru nimic în lume toate aceste bucurii.

Crăciunul, la țară, nu a fost cenzurat de regimul comunist

Comunismul nu a fost deloc compatibil cu Crăciunul. Cum se sărbătorea atunci? Lumea se ascundea sau își asuma riscul?

– Veta Biriș: Nici una, nici alta. De când mă știu mergeam la colindat, iar tradiția asta mai funcționează și azi. Nu se poate să intri la cineva în casă, de Crăciun și să nu miroasă a cozonaci și sarmale. Nu spun asta pentru că am rămas la țară sau pentru că mă iau după oamenii de aici. Pot să mănânc prăjituri și bunătăți și la alte sărbători, dar la Crăciun îmi place să-mi fac singură cozonacul, sarmalele.

Digisport.ro

Un chelner a spus totul: ce au făcut la restaurant, înainte să decidă să divorțeze după 30 de ani: ”S-au așezat într-un colț”

Parcă niciodată nu mi-a fost așa dor de sarmale. Am fost în pivniță și am văzut că varza aproape s-a acrit. Când începe să miroasă a sarmale parcă se umple casa de sărbătoare, de bucurie, de dragul de a primi musafiri în seara de Ajun.

Crăciunul nostalgiei: „Mirosul de coajă de portocală era mai ceva ca un parfum scump”

În copilărie mergeați la colindat?

– Veta Biriș: Da, la noi în sat încă se colindă, copiii vin la fereastră. Când eram mică făceam cu mama cuptoare întregi de colaci. Acum copiii se bucură de covrigei, dar cel mai mult de bani. Mirosul de sarmale și de cozonac, bradul împodobit, casa curată, colindătorii, asta înseamnă Crăciun. La noi în sat există tradiția să colinzi neamurile cu totul. Începeam într-un capăt al satului și terminam dimineață cu melodia ”Ziurel de ziua”.

Moș Crăciun nu venea atunci. Tata se ducea în pădure, ne tăia câte o creangă de pin pe care o împodobeam. Puneam multă vată, să fie albă. Agățam apoi nuci, mere, pere, biscuiți și bomboane. De acelea aveam voie să ne atingem doar după ce trecea popa cu botezul.

– Margareta Clipa: La noi erau și Moș Crăciun și Moș Gerilă. Nu aveam atât de multe ca azi, dar, când eram copil, evreii aduceau citrice. Dacă primeam o banană și o portocală de Crăciun era sărbătoare pentru noi. Mirosul de coajă de portocală era mai ceva ca un parfum scump. Dacă prindeam un kilogram de portocale era minunat, împărțeam 2-3 portocale la 7. Aveam și curmale, din care mâncam cu porția. Apoi, bomboanele în staniol pe care, după 3 zile, le mâncam și lăsam doar staniolul.

Le voi mulțumi mereu părinților că nu ne-au dat de toate, că ne-au învățat să muncim ca să obținem lucruri. Pentru mine, la vârsta aia, a fost o lecție. Ne-a pus pe fiecare să facem ceva ca să ne descurcăm în viață, să nu ne fie greu mai târziu.

Margareta Clipa: „Noi pentru bani ne duceam”

Ce primeați când mergeați la colindat?

– Margareta Clipa: Când eram mici cântam colinde și ieșeau gazdele cu două mere, un colăcel. Unii ne dădeau și bani. De fapt, noi pentru bani ne duceam și de Crăciun și de Anul Nou. Îi strângeam în batistă și ne luam dulciuri și ce mai aveam nevoie la școală. Părinții nu aveau prea mari posibilități financiare, nu aveai din ce să faci bani.

– Niculina Stoican: ⁠Eu am fost crescută de bunici, la țară, în nordul Mehedințiului, într-o zonă în care proprietățile nu au fost colectivizate și nu am simțit urma comunismului. Noi mergeam la biserică, țineam post, mergeam și cântam colinde tradiționale. Mergeam la serbări în fiecare sat și nu există niciun sentiment de frică. Dimpotrivă, după bucuria și viața aceea din copilărie tânjesc și acum.

Venea Moș Crăciun și mă gândeam, când stăteam pe genunchii lui și cântam, ”ce bine seamănă mâinile moșului cu ale bunicului“. Și, pe tot parcursul anului, mă uitam la mâinile bunicului meu ca la ceva magic.