„Craiova are antrenor!”. Editorial din tribună după 4-0 cu U Cluj: „Eternul supărat Bergodi”

Să ne înțelegem, Bergodi nu e un antrenor rău, iar U Cluj e vicecampioana României și una dintre cele mai echilibrate echipe din Superliga. Dar aseară, ca și în finala campionatului recent, Universitatea le-a predat ardelenilor o lecție de fotbal.

Coelho, un plus evident față de ultimii antrenori. Dar nu e doar el

Până nu demult, când era antrenată de Gâlcă și Rădoi, de pildă, meciurile Craiovei cu clujenii au fost lungi și cel puțin echilibrate, de regulă dominate de clujeni. Îmi amintesc acel egal din barajul pentru Conference pe care ardelenii ar fi meritat să-l câștige, în ultimul meci din primăvara lui 2024, sau victoria chinuită cu 1-0 din februarie 2025, cu gol Mitriță marcat din penalty și eliminare pentru Cluj devreme în joc. Deși a jucat acele partide pe teren propriu și a terminat învingătoare în cele din urmă, Universitatea a fost dominată în ambele de clujeni la ocazii, xG și șuturi pe sau spre poartă.

Nu știu însă dacă antrenorii au făcut diferența între perioada actuală și cele trecute ale Craiovei, ce-i drept. Poate că Universitatea e pur și simplu un club în continuă creștere în întregul lui, care din 2013 încoace a reușit să ajungă, de la nimic, la a domina autoritar competițiile interne. Trebuie să acceptăm cu toții că antrenorii și jucătorii sunt doar o mică rotiță dintr-un angrenaj care îi implică pe acționari, președinți sau specialiștii din staff și mai ales pe suporteri. Știința pare că pur și simplu a găsit cheia succesului dincolo de banca tehnică sau de teren, iar asta impune un evident respect rivalilor.

Eternul supărat Bergodi, un antrenor excelent pentru echipe slabe

Că Bergodi reacționează dur și agresiv chiar și când situația nu o impune e lucru știut deja. De data aceasta, a făcut circ la o fază la care nici măcar comentatorii de la televiziuni (dintotdeauna anti-Craiova din oficiu) nu au văzut tragerea evidentă asupra lui Matei.

Digi24.ro

VIDEO. Momentul în care o adolescentă s-a ridicat din sicriu la propriul ei priveghi

Cel mai probabil acolo s-au iscat niște discuții aprinse între el și Coelho, așa că finalul i-a găsit încercând să lămurească bărbătește niște „chestiuni personale”, cum s-a exprimat italianul. Adică explicându-și cu pasiune, în pur stil portughezo-italian, pozițiile și năduful.

Digisport.ro

"Cutremur" în Europa: UEFA, gata să excludă gigantul de 1,5 miliarde de euro din toate competițiile!

Cert este că Bergodi este la a doua echipă cu lot foarte bun antrenată, după Craiova în pandemie, și, deși a fost aproape la ambele „universități” de trofee, acestea au venit doar cu Sepsi (unde chiar a fost impresionant, cu două cupe și o supercupă) sau cu Rapid. Cred că s-a întâmplat asta pentru că jocul lui Bergodi este zgârcit și închis, pentru că se gândește prea mult la rezultat și prea puțin la fotbal frumos și ofensiv. Cum s-ar zice, pentru că e un antrenor de echipe care se mulțumesc la o adică și cu o înfrângere de luptă.

Dar dacă la Sepsi îți dă mâna să nu te gândești la estetică și stil, la Craiova și chiar la U Cluj situația pare diferită. Bergodi însuși lasă de înțeles că e sub presiune la U, iar faptul că Coelho l-a învins în ultimele patru confruntări (dintre care trei „finale”, plus meciul foarte important de aseară) nu poate să-i pice bine unei conduceri care are, totuși, nevoie de voturile cetățenilor. Nu de altceva, dar la Cluj cetățenii sunt și acționari la echipă, dacă nu știați. Socios, dom’le, asta înseamnă vestul occidental!

Același Coelho, aceeași echipă, dar condiții diferite

Anticipaserăm mulți că adevăratul campionat al Craiovei va începe după ce se va termina „focul” preliminariilor europene, adică din septembrie încolo. Până ieri, cu un ritm de un meci la 3 zile timp de două luni și cu o presiune exagerată, deseori sufocantă, venită dinspre mass media și public, Universitatea pur și simplu nu părea să aibă condițiile și capacitățile fizice și mentale pentru a impresiona.

Altfel, stilul ei a fost mereu același: unul complex, inteligent și foarte bine pliat pe adversar. Cu U Cluj, aseară, Coelho și-a etalat toate cărțile din „chintă”: știe să și atace pozițional, știe și tranziții, știe și un joc spectaculos și rapid de posesie, cu un-doiuri destabilizante (și „finalizare gândită”), dar știe și să se apere fantastic. Lukic, Macalou și ceilalți atacanți altfel excelenți ai Clujului nici nu au mișcat nici ieri, cum practic nu o făcuseră nici în precedentele trei meciuri directe.

„Coelho e fricos!”, au concluzionat nemulțumiții de orice și furioșii pe oricine după foarte puținele înfrângeri ale portughezului, uneori chiar și după egaluri. Nu, doar se apără foarte bine atunci când are nevoie, dar asta se întâmplă, oricum, rar. Pare, din păcate, că unele lucruri sunt greu de înțeles pentru unii oameni. De exemplu, puțini vor înțelege cum absența „fricii” e pur și simplu prostie și inconștiență, nicidecum „curaj” sau ceva lăudabil. Să ai curaj nu înseamnă să nu-ți fie frică, ci s-o faci cu frică cu tot, iar Coelho o face.

Doar oamenii beți sau nebuni atacă mereu, dar, din fericire, Craiova are antrenor. Iar eu, ca suporter al ei, cred în el, așa cum cred în toți cei care lucrează pentru echipă. Hai, băieții mei!