Prima zi din august a readus-o pe Știința în poziția de lider al clasamentului. Poate doar pentru câteva ore, poate doar pentru o zi sau două. Sau poate până la capătul lucrurilor, așa cum a fost în sezonul trecut. Deocamdată, e iar prima!
Lider a fost și după etapa de debut a campionatului, au urmat însă cele șapte zile în penumbră, la Sofia, la Dinamo și apoi acasă cu Levski și, puțin, ceva a părut că se clatină într-o construcție care nu avea cuvântul „eșec” trecut în dicționar. Oricum, nu la intensitatea asta, mereu măsurată în respirația aproape oprită a celor ce-o iubesc.
Tocmai de aceea, meciul cu Petrolul trebuia să fie ieșirea din această pasă întunecată, aproape ireal asociată cu, totuși, cea mai puternică echipă a fotbalului românesc. Vorbim, scriem, comentăm campioana, nu-i așa?
Iar Universitatea a ieșit din nou la lumină după ce a reușit cel mai rapid gol din istoria ei. Ceea ce înseamnă că s-a grăbit să înscrie, adică s-a grăbit să se împace cu ea însăși și cu lumea pe care tot ea a făcut-o fericită!
Nsimba a marcat după 40 de secunde, împingând în plasă o minge care nu a putut fi nici măcar atinsă de ploieșteni, o minge care a pus capăt unei suite infinite de pase perfecte și unei săptămâni în care soarele părea să nu mai iasă. Nsimba l-a tras definitiv pe strada Științei noastre și cu al doilea gol, iar, din acel moment, partida cu Petrolul practic s-a încheiat, mai rămăsese de jucat doar meciul Craiovei cu propriile ei orgolii. În cele din urmă, Știința a câștigat pe ambele fronturi și a recuperat, mai întâi de toate, o stare de spirit. Mai mult de atât, o identitate!
Știința suntem noi, refrenul vechi al Peluzei Nord, s-a auzit, parcă, și din pieptul lui Baiaram, când a marcat, cu capul, la o fază pe care Dumnezeu, Destinul și Carlos Mora l-au pus în situația de a o face altfel decât o făcuse miercurea trecută cu Levski. Ar fi fost atunci 3-2, și ar fi urmat, sunt convins, triumful, a fost acum 3-0 și a venit regăsirea!
Ștefan Baiaram este, cu adevărat, un capitol de pus în discuția lumii noastre, poate cel mai important dintre toate, un tablou renascentist despre cum se poate orice, chiar și atunci când Ștefan arată că nu se poate! „Știu ce număr am pe spatele tricoului, ce înseamnă el, și știu ce trebuie să fac de acum înainte pentru Universitatea Craiova!”, a spus acest uriaș talent al Științei, pe care îl așteptăm toți să ducă demonstrația valorii sale până la capăt.
Elisor, angajat de Anzor Mekvabishvili, cel mai bun mijlocaș din SuperLiga, a plecat pe un culoar și a făcut, elegant, ca scorul final să 4-0, fix ca în prima etapă, cu UTA. Pentru a se relua însă momentul în oglindă, oamenii Științei ar fi vrut să vină și golul cinci, ca înaintea Crăciunului, la acel 5-0 cu Csikszereda, când Bancu și ai lui au ținut nu doar să depășească momentul cumplit de la Atena, ci, mai ales, să arate că, din ziua aceea, vor cuceri lumea precum corăbiile lui Vasco da Gama. Au cucerit-o, în șase luni au devenit campioni, au luat trofeele și au plecat din nou pe drumul Speranței!
Ce va fi după acest Craiova-Petrolul 4-0? În modul cel mai logic, o mare luptă în Finlanda, joi, cu cei de la KuPS Kuopio, cărora Știința noastră trebuie să le ia punctele, calificarea și statutul de cap de serie în play-off-ul din UEFA Europa League!
Iar dacă Vasco da Gama a descoperit calea dintre Europa și Lumea Nouă, acum o jumătate de mileniu, compatriotul lui, Don Filipe Coelho va reveni cu Știința noastră, care e și a lui, mai cu seamă a lui, pe drumurile la al căror capăt e același continent de cucerit. Nu e o Lume Nouă pentru Craiova, Europa, ci, dimpotrivă, o veche cunoștință.
Acest 4-0 cu Petrolul Ploiești a fost doar încă un pas. Nu primul, nu ultimul. Doar cel necesar și suficient să se iasă dintr-un soi de eclipsă scurtă, de vară. La capătul ei se văd deja nopțile albe ale Finlandei. De fapt, alb-albastre!