Craiova CAMPIOANĂ! Marius Mitran scrie editorialul aşteptat de 35 de ani de olteni: „De bucurie, rar avurăm parte… În unele DUMINICI, pe la nunți”

• Atena, 18 decembrie 2025, hotel Intercontinental, o oră după miezul nopții

În fața fața luxosului hotel, se fumează, câți mai sunt în stare să aprindă o țigară, câți mai au în pachete așa ceva. Cu două ceasuri în urmă, Universitatea pierduse cu 2-3 meciul cu AEK, având 2-1 în minutul 90+8 și ratând calificarea în primăvara europeană. Tristețea luase în brațe toată Oltenia, de acasă și de acolo, din capitala Greciei, atât de ostilă, de nedreaptă, de rea.

Marius Mitran retrăieşte drumul greu al Universităţii Craiova de la eliminarea malefică de la Atena la încoronarea oltenilor în SuperLigă

Cineva rupe tăcerea și spune că altcineva, de sus, din loja lui Mihai Rotaru, l-ar fi auzit pe acesta spunând, aproape pe silabe, în clipa în care Jovic a transformat penalty-ul din minutul 90+15, “Vom fi campioni. Anul viitor vom fi campioni! Această noapte și această durere vor fi transformate de acești băieți într-un titlu.” Poate o fi spus aceste cuvinte, poate nu. Sau poate doar aerul albastru al mării, atât de aproape, o fi șoptit cuiva ceva. Filipe Coelho, venit de o lună la echipă, vorbește, la conferința de presă, calm și încrezător despre viitorul Craiovei. Oamenii îl ascultă și îl văd pe ecranele telefoanelor, care oferă și ele un fel de albastru acelei nopți negre.

• Ovidiu, 1 februarie 2026, etapa a 24-a. Farul Constanța-Universitatea 4-1

Știința termină în genunchi un meci bizar, în care a avut opt mari ocazii și 17 șuturi la poarta constănțenilor, care au reușit doar patru șuturi pe poartă. Golurile. Isenko este eliminat, pentru henț, în afara careului, iar din lovitura liberă, Alibec înscrie ultimul gol. Ișfan și Vână, foști ai Universității, marcaseră și ei. Filipe Coelho, la conferința de presă, vorbește calm și încrezător despre destinul Craiovei. Cineva îi spune că Mihai Rotaru ar fi afirmat, într-o discuție, că înfrângerea aceea va fi transformată de echipă, în primăvara care va veni în curând, într-un titlu de campioană. “Și totuși, vom fi campioni.” Iar asta spune și Coelho. Așa cică ar fi șoptit și cineva l-ar fi auzit și s-ar fi mirat.

• Craiova, 13 martie 2026, prima etapă din play-off. Universitatea-FC Argeș 0-1

Știința intră în faza a doua a campionatului ca lider solitar. Are cea mai bună apărare și cel mai bun atac. Filipe Coelho e neînvins de la acel meci de la Ovidiu, echipa respiră forță, echilibru, dar, mai ales, siguranță. Și totuși, la jumătatea primei reprize, Bettaieb reia fabulos, peste Popescu: 0-1. Rezultatul rămâne pe tabelă până la sfârșit, Universitatea pierde meciul și poziția de lider în play-off, în favoarea Rapidului. Destul de ciudat, același zvon, cum că acționarul principal al Științei ar fi spus, și de data asta că “tot răul va fi spre bine, Craiova va fi campioană!”, circulă prin oraș.
Mai mult, Filipe Coelho cică le-ar fi spus jucătorilor, în vestiar, după meci, același lucru. Ca să vezi! Cum așa?!

Digi24.ro

EXCLUSIV Ciprian Ciucu: „E mica mea plăcere să spun că PSD a adus țara în situația asta. Partidul va fi din ce în ce mai irelevant”

• București, 19 martie 2026, etapa a doua din play-off. Dinamo-Universitatea Craiova 0-1.

Cu fotoliul de lider pierdut încă din primele minute ale turneului “în șase”, Știința merge pe Arena Națională, să țină aproape de Rapid și “U” Cluj. Întâlnește pe Dinamo, în fața căreia nu a reușit să câștige în campionat, 2-2 acasă, 1-1 în Capitală. În prelungirile primei reprize, Etim deschide scorul, dar Bancu este eliminat după două minute. În zece oameni, Craiova rezistă eroic și recuperează poziția de lider, pe care nu-l va mai părăsi. La lojă, ca și în vestiar, acționarul Mihai Rotaru, antrenorul portughez Filipe Coelho și căpitanul Nicușor Bancu, spun același lucru: “Vom fi campioni!” Ochii lui Bancu, aproape în lacrimi, certificau efortul supraomenesc făcut de colegii lui pentru a apăra, în inferioritate o repriză, acel fragil 1-0. Ce spui de băieții tăi, căpitane? “Tocmai ce vă spusei, datorită lor vom fi campioni!”

Digisport.ro

Momentul de la deschiderea Cupei Mondiale care a produs stupoare: ”Nu știu ce am privit. Pare un film horror”

• Cluj, 13 aprilie 2026. Etapa a patra din play-off. “U” Cluj-Universitatea Craiova 4-0

Știința, e un fapt tot mai evident, se va bate la titlu cu clujenii. Cu CFR, dar, mai ales, cu “U”. Are meci mare așadar, acum, în cea mai grea deplasare. Nu trebuie, sub nicio formă, să piardă. O remiză măcar, o remiză ar fi foarte bună! Ce să mai zici de o victorie…greu meci. Infernal. Dar, poate, cine știe… Știința începe bine, cu mult curaj și pare echipa mai matură, dacă nu chiar mai bună. Stanojev însă reia în plasă, din centrul careului mare, o centrare de pe stânga, și e 1-0 pentru “șepcile roșii”. Ce meci va fi!

Nu va fi. Pentru că, peste doar cinci minute, Etim are o intrare de cartonaș roșu, dură și iresponsabilă. Istvan Kovacs îl elimină și, rămasă în zece, Craiova încasează gol după gol, deși continuă să atace. Foștii ei jucători, Jovo Lukic , în minutele 45 și 50, și Dan Nistor, în 86, fac ca tabela să arate, la capătul partidei, un scor greu ca plumbul pentru olteni. Ca și în alte dăți, Nicușor Bancu, în vestiar, și Filipe Coelho, la conferința de presă, ar fi spus că nimic nu e pierdut, Craiova se va bate și va învinge, în cele din urmă, în lupta pentru titlul de campioană! Zvonurile se amplificau în aceeași direcție, mulți erau în stare să bage mâna în foc că, teribil de supărat fiind, Mihai Rotaru ar fi spus cuiva exact ce spuseseră și căpitanul și antrenorul echipei. Dar exact același lucru: că echipa lor va fi campioană!

• Craiova, 17 mai 2026, penultima etapă, a noua, din play-off. Universitatea – “U” Cluj. Fără 5c0r. Doar amintiri.

30.000 de oameni au venit pe “Ion Oblemenco” să plângă la imnul Craiovei, pentru că au crezut. Au crezut pentru că au iubit. Au iubit, pentru că au știut. Dintotdeauna au știut. De o viață au știut și au crezut că această zi va veni. Au iubit, iubesc și vor pleca într-un alt Univers continuând să iubească devastator, total și implacabil această echipă în stare să se ridice după orice șoc din teren, după toate atacurile din istorie, și multele nedreptăți construite de un destin care abia în această zi s-a văzut obligat să recunoască, pentru totdeauna, că întreg cerul e albastru și nimeni nu e mai presus decât ei. Au crezut pentru că, înaintea lor, cineva a crezut! Și a reușit.

Cândva, înainte să plece dintre noi, Adrian Păunescu a spus că viața sa a fost teribilă pentru el, dar că și mai interesantă îi va fi posteritatea. De acolo, de unde e, cu tata, cu bunicii și străbunicii lor, și ai noștri, l-aș întreba pe Adrian doar atât: am înțeles, Maestre, că știam și noi, toți, că de bucurie rar avurăm parte și că rar vom avea… Dar de unde ați știut că va fi într-o duminică?