Rivalitatea dintre Universitatea Craiova şi Dinamo Bucureşti este una veche, totul pornind în sezonul 1972-73. Cele două echipe s-au luptat pentru titlu, acesta revenind “câinilor roşii” după un meci care a trezit multe suspiciuni. A fost momentul de început al unei rivalităţi care s-a întins pe mulţi ani, iar în această seară, de la ora 20:30, se va scrie un nou episod.
Universitatea Craiova nu începuse tocmai bine sezonul 1972-73, la finalul turului echipa aflându-se pe locul cinci, la trei puncte de liderul Dinamo Bucureşti. Fusese o toamnă agitată în Bănie, Ion Oblemenco suferind două operaţii de ulcer duodenal, la cea de-a doua apărând nişte complicaţii care i-au pus viaţa în pericol. În retur, vedeta Băniei a revenit pe teren şi Universitatea Craiova a început să defileze în campionat. Rapidul pierdea cu 6-4 în Giuleşti, Dinamo pleca învinsă cu 1-0 din Bănie, iar Steaua era umilită pe Republicii cu 6-2.
Cu cinci etape înainte de final, elevii lui Constantin Cernăianu ocupau prima poziţie şi aveau un avans de patru puncte faţă de Dinamo şi CFR Cluj. În următoarea etapă, oltenii pierd inexplicabil, pe teren propriu, cu Braşovul, Stere Adameche, portarul oaspeţilor, reuşind să facă un meci mare. Dinamo trebuia să joace cu CFR Cluj, dar meciul este amânat, clujenii plecând să joace un meci amical la Bochum.
Pe 24 iunie 1973 se jucau ultimele două meciuri ale sezonului. Dinamo-CFR Cluj şi UTA-Universitatea Craiova. Calculele erau simple, oltenii aveau nevoie doar de un punct pentru a-şi asigura primul titlu din istoria clubului. Echipa lui Cernăianu se afla pe primul loc, cu două puncte în faţa lui Dinamo. Arădenii câştigă cu 1-0 prin golul lui Broşovschi din minutul 38, în timp ce Dinamo triumfa cu 4-0, exact scorul de care avea nevoie pentru a lua titlul. Cele două echipe se aflau la egalitate de puncte, 39, însă echipa lui Dinu şi compania avea un golaveraj superior. Diferenţa era de doar un gol, astfel că din acel moment, fanii Universităţii au prins o ură de nedescris pe echipa din Şoseaua Ştefan cel Mare.
Un an mai târziu, cele două s-au luptat din nou pentru titlul de campioană, iar totul s-a decis încă o dată în ultima etapă. Universitatea avea un avans de două puncte în faţa dinamoviştilor. Echipa lui Cernăianu termină la egalitate, 0-0, cu Petrolul Ploieşti şi obţine primul titlu din istoria de 25 de ani a clubului. Dinamo învingea cu 7-0 Argeşul lui Nicolae Dobrin, o victorie care coroborată cu o posibilă înfrângere a Universităţii le aducea din nou titlul dinamoviştilor la golaveraj.
15 ani mai târziu se va scrie un nou episod al rivalităţii dintre cele două echipe, unul venit cu doar o lună înainte de evenimentele din decembrie 1989. După performanţa din sezonul 1982-83, Universitatea Craiova s-a văzut pusă în situaţia de a pierde mai mulţi dintre componenţii generaţiei care ajunsese până în semifinalele Cupei UEFA. Steaua şi Dinamo se înfruptaseră din lotul echipei care elimina Fiorentina, Bordeaux sau Kaiserslautern, dar oltenii aveau mereu resurse de regenerare. Pe “Centralul”din Bănie începeau să strălucească Gică Popescu, Emil Săndoi sau Pavel Badea.
Dinamo Bucureşti era o forţă în sezonul 1989-90, după zece etape, dinamoviştii conduceau campionatul având maxim de puncte. Moralul “alb-roşilor” era la cote înalte, în septembrie câştigaseră cu 3-0 pe Ghencea şi opreau seria Stelei de 104 meciuri de invincibilitate. Cu patru zile înainte de partida cu Universitatea, echipa antrenată de Mircea Lucescu umilea, la Bucureşti, pe Panathinaikos cu 6-1.
Cu doar câteva zile înainte de meci, Marius Zăvoianu, liderul galeriei oltenilor, era chemat la Miliţie. Un lucru obişnuit înaintea meciurilor contra lui Dinamo. Pe 5 noiembrie 1989, la Craiova venea echipa lui Mircea Lucescu. “Centralul” a fost plin din nou, peste 50.000 de oameni s-au înghesuit în speranţa că o vor conduce pe Universitatea spre victorie. Octavian Ştreang era arbitrul care invita cele două echipe pe teren, în fruntea lor aflându-se cei doi căpitani: Gică Popescu şi Ioan Andone. Meciul nu era transmis de televziune, singura sursă de informare fiind emisiunea “Fotbal minut cu minut”, Sebastian Domozină transmiţând toate informaţiile de la meciul din Craiova.
În minutul 34, Adrian Popescu centrează şi Gheorghe Ciurea îl învingea pe Bogdan Stelea. Imediat a început vacarmul, galeria oltenilor dezlănţuindu-se. Universitatea Craiova conducea cu 1-0 pe una dintre echipele temute ale vremii. Spre finalul primei reprize, pe stadion începea să se audă refrenul “Dinamo, uită-te, ora ta se-apropie”.
Una dintre legende spune că Vasile Ianul, preşedintele dinamoviştilor, a încercat la pauză să le propună oltenilor un meci egal. Au urmat 45 de minute de dominare a “câinilor roşii”, însă Universitatea s-a apărat magistral. Chiar dacă meciul a fost prelungit aproape opt minute, Dinamo nu a putut să marcheze golul egalizator. La final, cuprinsă de adrenalina momentului, galeria oltenilor scanda “Ae, ao, să moară Dinamo!”.