De ce s-a împărțit creștinismul în mai multe religii. Ce înseamnă nașterea lui Iisus pentru fiecare dintre ele

Sărbătoarea nașterii lui Iisus este una dintre cele mai mari celebrări creștine, alături de Paște. Este un motiv de bucurie pentru mai bine de două miliarde de oameni din întreaga lume, care (cu anumite excepții) se reunesc alături de cei dragi în zilele de sărbătoare de la finalul anului, în special pe 25 decembrie, data Crăciunului.

Deși creștini, nu toți cei ce aparțin acestei religii sunt parte dintr-o confesiune unitară. În fapt, există destul de multe religii derivate din creștinism, însă cea mai importantă diferență este între ortodoxism și catolicism, sau între est și vest.

Această ”rupere” a bisericii a avut loc cu aproape un mileniu în urmă, în 1054 mai exact, iar evenimentul este cunoscut ca Marea Schismă. Au fost numeroase cauze care au dus la această apariție a ortodoxismului și catolicismului, iar consecințe au fost de asemenea, nenumărate. Procesul de rupere s-a desfășurat, de fapt, pe parcursul a două secole și jumătate, culminând în fapt cu momentul din 1054, când cei doi lideri spirituali ai creștinismului s-au excomunicat unul pe celălalt și bisericile fiecăruia.

Începutul schismei a apărut după ce Papa Leo al III-lea l-a încoronat pe Charlemagne, regele francilor, drept împărat al Sfântului Imperiu Roman, în anul 800. Decizia a fost considerată un afront de către Imperiul Bizantin, care în ultimele secole a ținut piept invaziilor barbare din orient, apărând totodată și credința poporului. Bizanțul era chiar ultima redută a Imperiului Roman, după ce Roma a căzut în 476. Odată cu înscăunarea lui Charlemagne, Imperiul Bizantin a devenit redundant, iar relațiile dintre est și vest au devenit tot mai reci.

Digi24.ro

Oamenii sunt uluiți când află ce vârstă are acest bărbat. Cum reușește să păcălească procesul de îmbătrânire și cât îl costă pe an

Un moment decisiv în istoria evoluției creștinismului pe căi diferite a fost și cea de-a patra cruciadă organizată de catolici. Aceasta ar fi trebuit să aibă ca țintă capturarea Ierusalimului și înfrângerea, în prealabil, a sultanatului Ayybuid. Totuși, cruciații ajunși la Constantinopol au distrus orașul, capitala Imperiului Bizantin. Au jefuit așezarea și au omorât nenumărați civili, creștini ortodocși. Faptele deosebit de crude au fost și rămân controversate, iar opinia ortodocșilor despre catolici s-a schimbat radical odată cu această capturare barbară a Constantinopolului. Astfel s-a cimentat parcursul diferit al celor două religii, cu toate că au mai existat anterior supoziții și speranțe că ar putea exista o reconciliere între catolici și ortodocși.

Sigur, dincolo de diferențele politice, au existat și disensiuni religioase care au dus la schismă. Teologia orientală este înrădăcinată în filozofia greacă, în vreme ce teologia occidentală se bazează mai degrabă pe legile romane. Problema pâinii a fost una foarte importantă între creștini: pentru împărtășanie, ortodocșii foloseau pâine dospită, ce-L semnifică pe Iisus care a înviat. În paralel, catolicii folosesc pâine nedospită, așa cum a fost folosită de Mântuitor la Cina cea de Taină. Au apărut divergențe și cu privire la rolul Papei și autoritatea pe care ar putea să o aibă asupra patriarhilor din est. Au mai existat și alte schisme în interiorul catolicismului, precum Reformarea din secolul al XVI-lea, care a dus la o altă rupere confesională.

Sărbătoresc toți creștinii Crăciunul în același timp?

25 decembrie ne este cunoscută ca fiind data Nașterii Domnului, sărbătorind astfel Crăciunul în această zi. Totuși, această celebrare nu are o dată universală în cazul tuturor creștinilor, existând diferențe între ortodocși și catolici.

De regulă, vei citi pe internet că ortodocșii sărbătoresc Crăciunul în ianuarie, iar întrebarea pe care ți-o vei pune este ”cum este posibil?”, având în vedere că noi celebrăm pe 25 decembrie această zi.

Digisport.ro

Mai dur nu se putea! A venit ”nota de plată”, după gestul golănesc fără precedent făcut de un luptător către fata din ring

Realitatea este că o bună parte dintre ortodocși sunt de ”rit vechi.” Ortodocșii în general au folosit calendarul iulian pentru a urmări datele, însă în 1923, în urma Congresului de la Constantinopol, a fost propus calendarul iulian îndreptate, care nu produce divergențe de dată cu cel gregorian în următorii 800 de ani. Totuși, unii reprezentanții ai clerului au ales să nu dea curs acestei schimbări, astfel că și-au continuat urmărirea datelor conform calendarului iulian, pe ”stil vechi.” Cel mai important exemplu de acest fel este al Bisericii Ortodoxe din Rusia, care a păstrat calendarul iulian în uz.

Și în România există în continuare creștini pe rit vechi, ba chiar există o întreagă instituție a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi în țară. Unele estimări arată că mai bine de un milion de români ar sărbători astfel Crăciunul. Cea mai mare parte a cetățenilor care se declară ortodocși de stil vechi trăiesc în Dobrogea, comunitățile de ruși lipoveni, de exemplu, fiind cele mai cunoscute.

Înseamnă Nașterea Domnului același lucru pentru toți creștinii?

În catolicism și ortodoxism, Crăciunul este sărbătorit la date diferite, însă însemnătatea este aceeași între cele două religii. Cu toate că unii o fac în decembrie și alții în ianuarie, atât catolicii, cât și ortodocșii cinstesc nașterea lui Iisus Hristos.

Pentru a vedea anumite diferențe între confesiuni, însă, putem mai degrabă să privim către alte minorități religioase din sânul creștinismului.

Protestanții, de exemplu, sărbătoresc în cea mai mare parte Crăciunul și chiar au slujbe speciale în ajun și în ziua de sărbătoare. Totuși, deși Crăciunul este serbat ca urmare a unei povestiri din Biblie, data de 25 decembrie sau ideea de celebrare nu sunt menționate în cartea sfântă. Protestanții au ales însă să o celebreze din motive culturale ale identității creștine și pentru că această cinstire nu intră în conflict cu Biblia.

Și luteranii sărbătoresc Crăciunul, multe dintre bisericile din nordul Europei de această denominație celebrând prin slujbe speciale ajunul. Luteranii mai participă și la alte tradiții euharistice din ziua de ajun, având însă și sărbători în data de 25 decembrie.

Pe de altă parte, Martorii lui Iehova, o altă confesiune de natură creștină, nu serbează Crăciunul, dar nici Paștele. Aceștia consideră că aceste sărbători sunt bazate sau au fost întinate de către religii și tradiții păgâne. Martorii lui Iehova subliniază ideea că Iisus nu le-a cerut adepților Săi să Îi cinstească ziua de naștere.

Nici penticostalii nu sunt adepți ai celebrării Crăciunului. Unii invocă tot caracterul păgân al sărbătorii, pe care Biserica Catolică a preluat-o și i-a dat însemnătate prin ziua Nașterii Domnului. Alții, în schimb, sărbătoresc această zi, cu toate că sunt mai degrabă de părere că data este eronată și că Iisus s-ar fi născut undeva la finele lui septembrie. Credincioșii din această confesiune care celebrează Crăciunul o fac pentru că li se pare potrivit să celebreze ideea de naștere a lui Iisus, însă cinstesc și rolul Sfântului Duh în povestea nașterii, dar și zămislirea din Fecioara Maria.

Nici unii baptiști nu celebrează Crăciunul, din considerente similare cu cele ale penticostalilor, referitoare la caracterul păgân al sărbătorii și la faptul că Iisus nu s-a născut nici măcar în preajma datei de 25 decembrie.

Adventiștii de Ziua a Șaptea sunt și ei în tabăra celor care nu celebrează Nașterea Domnului pe 25 decembrie. Nici aceștia nu consideră că au dovezi că evenimentul nașterii ar fi avut loc în această dată. Nu au nici vreo slujbă specială în acea dată, astfel că singurul motiv pentru care ar merge de Crăciun la biserică este dacă ziua respectivă pică sâmbăta în calendar.

Vedem, astfel, o evoluție a Crăciunul de-a lungul timpului, pe care Biserica Catolică i l-a atribut Nașterii Domnului și care a devenit una dintre cele mai mari sărbători ale creștinătății. Dacă între marile două denominații creștine, diferența este mai degrabă de dată decât de semnificație, sărbătoarea Crăciunului nu este recunoscută de unele minorități religioase, din diverse motive.