Crioconservarea, o speranță pentru cei care vor să păcălească moartea. Ce obstacole îi așteaptă în ”a doua viață”

Crioconservarea ca șansă pentru ”a doua viață” există de mult timp ca idee. Conceptul a prins contur prin munca lui Robert Ettinger, profesor universitar de fizică și matematică din Michigan care scria și science fiction. Ettinger a avut viziunea unor viitori oameni de știință care să reînvie aceste corpuri înghețate și nu doar să le vindece, ci și să le facă din nou tinere.

Crioconservarea, un pas către ”a doua viață”

În 1976, Ettinger a înființat lângă Detroit Institutul Cryonics și a convins peste 100 de persoane să plătească 28.000 de dolari fiecare pentru a-și conserva corpurile în azot lichid în containere mari. Una dintre primele persoane care au fost congelate a fost mama sa, Rhea, care a murit în 1977. Cele două soții ale sale sunt, de asemenea, păstrate acolo, iar în 2011, când a murit la vârsta de 92 de ani, Ettinger li s-a alăturat, scrie biologul Venki Ramakrishnan, laureat al Premiului Nobel, în lucrarea sa „Why We Die: The New Science of Aging and the Quest for Immortality”, apărută în 2024.

În prezent, există mai multe astfel de centre de criogenie. Unul dintre acestea, Alcor Life Extension Foundation, cu sediul central în Scottsdale, Arizona, cere aproximativ 200.000 de dolari pentru stocarea întregului corp.

Există și persoane care aleg să le fie conservat doar creierul, în speranța că știința va găsi o modalitate de a conserva mintea și conștiința umană pe termen nelimitat într-o altă formă. Aceștia sunt convinși că, la un moment dat în viitor, informațiile din creier vor fi pur și simplu descărcate într-un computer sau într-o entitate similară. Entitatea respectivă va poseda conștiința și amintirile persoanei și va relua „viața”.

Digi24.ro

Măcel într-un paradis turistic din Mexic: Zeci de tineri au fost răpiți de pe plajă, unii dintre ei torturați și uciși

La nivel mondial, aproximativ 600 de persoane au fost crioconservate, iar alte mii s-au înscris pentru a fi înghețate atunci când vor muri. Oamenii de știință nu au găsit încă modalitatea prin care să inverseze procesul.

În prezent, Statele Unite sunt lider mondial în ceea ce privește conservarea criogenică, cu aproximativ 300 de persoane conservate în instalații precum Alcor Life Extension Foundation. Centru din Arizona păstrează, de asemenea, peste 30 de animale de companie în crioconservare. Un alt centru important din SUA, Cryonics Institute din Michigan, mai adăpostește alte zeci de persoane.

Digisport.ro

”Cea mai frumoasă femeie din lume” l-a văzut în premieră și a rămas fără cuvinte: ”Tremuram ca o frunză”

În afara Statelor Unite, KrioRus din Rusia a conservat aproximativ 50 de persoane, în timp ce în Europa, aproximativ 100 de persoane au fost plasate în suspensie criogenică prin intermediul unor companii precum Tomorrow Bio.

Totuși, crioconservarea a ridicat o serie de întrebări cu privire la modul în care ar funcționa reanimarea, dacă se va întâmpla vreodată acest lucru, și cum și-ar găsi loc în lume o persoană readusă la viață.

Cum funcționează crioconservarea

Crioconservarea este un proces destul de complex, care începe cu răcirea corpului unui pacient mort din punct de vedere legal într-o baie de gheață. Apoi, se utilizează o pompă de perfuzie pentru a „vitrifica” corpul, umplându-l cu o soluție care funcționează ca un antigel pentru a proteja celulele de deteriorare în timpul procesului de congelare.

După răcirea lentă până la -200°C, corpul pacientului este plasat într-un congelator umplut cu azot lichid, numit criostat. Pentru companiile de criogenie, introducerea unui corp uman în criostat este partea cea mai ușoară a puzzle-ului, însă scoaterea acestuia din congelator este un lucru pe care știința nu l-a descoperit încă.

„Sunt o persoană care va spune ‘niciodată să nu spui niciodată’, dar voi spune că este extraordinar de improbabil (să fie găsită o soluție n.r.) în următorul secol”, a declarat Bruce Thompson, directorul Școlii de Științe ale Sănătății de la Universitatea Melbourne, citat de ABC News.

Profesorul Thompson a precizat că este posibilă conservarea corectă a unui corp, precum și înghețarea și dezghețarea unui singur tip de celulă, cum ar fi un embrion. Dar el a spus că reanimarea unui corp uman, care este alcătuit din sute de tipuri diferite de celule, ar fi mult mai complicată.

Thompson a remarcat, de asemenea, că, dacă oamenii ar fi readuși cu succes la viață, oamenii de știință ar trebui să afle cum să repare leziunile țesuturilor, să inverseze îmbătrânirea și să vindece orice boală terminală prezentă la moarte.

Ce obstacole pot apărea în „a doua viață”

Dar chiar dacă oamenii de știință vor descoperi cum să inverseze procesul de crioconservare, rămân multe alte întrebări. La nașterea unei persoane, părinții primesc un certificat de naștere cu data și locul nașterii, precum și numele legal complet. Când mor, certificatul lor de deces conține același tip de detalii, dar nu are o rubrică dedicată reanimării.

Kate Falconer, lector la Facultatea de Drept a Universității din Queensland și secretară a Societății australiene pentru studiul morții, a declarat că pacienții „încetează să existe înainte de a fi supuși crioconservării”.

Și atunci dacă știința reușește să readucă o persoană la viață ce se întâmplă? „Legea vă tratează ca pe o nouă persoană sau sunteți aceeași persoană care a revenit la viață?”, se întreabă dr. Falconer. „Care sunt consecințele care decurg din aceasta?”

Și ce se întâmplă cu resursele financiare, dincolo de costul crioconservării? „Când vă treziți, veți avea nevoie de fonduri”, mai spune. Falconer. „În mod realist, având în vedere intervalele de timp de care vorbim, nu există nicio garanție că o anumită monedă va mai exista atunci când oamenii vor fi reanimați cu succes.”

Revenirea la viață, la zeci de ani – sau chiar secole – după moarte, ar putea avea consecințe nebănuite din punct de vedere psihologic. Falconer este de părere că, dacă știința ar putea reanima vreodată pacienții crioconservați, ar putea crea mii de „refugiați crionici”.

„Zona de timp în care vor reveni la viață va fi atât de străină pentru un pacient reanimat, o ruptură culturală și socială atât de mare față de ceea ce a cunoscut în viața anterioară, încât va provoca probleme psihologice și traume psihologice potențial semnificative”, a mai spus ea.

De ce aleg oamenii crioconservarea

În ciuda acestor incertitudini, unii oameni consideră crioconservarea drept cea mai bună șansă la o a doua viață. Mulți sunt conduși de o dorință profundă de a experimenta viitorul, în timp ce alții o văd ca pe o modalitate de a scăpa de o boală terminală, cu speranța unei vindecări pe parcurs.

În timp ce readucerea la viață a oamenilor înghețați rămâne o problemă nerezolvată, cercetarea în domeniul crioconservării generează progrese care ar putea aduce beneficii medicinei în alte moduri. Oamenii de știință lucrează deja la conservarea organelor pentru transplant, o descoperire care ar putea salva nenumărate vieți.