După ce de curând a intrat în echipa Superbet, Cristi Chivu a vorbit detaliat despre debutul său în fotbalul profesionist la CSM Reșița și despre problemele de care s-a lovit pentru că tatăl său era antrenor secund la echipă.
Fostul mare internațional român s-a aflat față în față cu jurnalistul Dan Capatos, într-un interviu pentru Superbet Romania, și a depănat amintiri din începutul carierei sale de jucător la Reșița.
”Îmi amintesc foarte bine prima zi când am intrat pe un gazon, pentru că am trăit într-o casă în care tatăl meu a jucat fotbal, iar în perioada respectivă se apucase antrenorat. Deci pasiunea asta pentru fotbal am avut-o de mic, practic m-am născut cu o minge în brațe și cu ea am rămas.
Am început la 9 ani într-un cadru profesionist, într-o școală de fotbal. A venit Revoluția în ’89 și am luat o pauză forțată, după care m-am reîntors. La 14 ani am trecut la o echipă profesionistă, CSM Reșița, care avea echipă în Divizia B la vremea respectivă. Doi ani mai târziu am reușit să promovăm în Divizia A.
Am avut emoții pentru că am fost nevoit să-mi duc crucea. Tata fiind antrenor secund la clubul respectiv îți porți crucea, numele contează. Nu-i ușor pentru că sunt foarte multe prejudecăți.
A trebuit să demonstrez că meritam locul în echipa respectivă și cred că am făcut-o destul de bine, chiar dacă n-a fost atât de ușor pe cât pare. Să zicem că unii își mănâncă degetele acum, cei care s-au îndoit de mine. Glumesc, bineînțeles.
Din echipa aceea de juniori de la Reșița au mai ajuns sus Lucian Dobre care era la Astra, Mihai Panc, colegul de bancă din liceu, care a jucat pe la FC Național. A fost o generație bună, unii au reușit să joace la nivel profesionist, la echipe mai bune sau mai puțin bune. Până la urmă e vorba de șansă, de talentul pe care îl ai, dar mai ales de munca pe care o depui”, a declarat Chivu.
Fostul căpitan al naționalei României, care nu duce lipsă de oferte pentru a antrena diverse echipe, a mărturisit că cea mai pregnantă amintire din anii de început este primul meci ca titular la CSM Reșița.
”(n.r. – Ce amintire ai alege din acea perioadă?) Cred că debutul meu ca titular în Liga 1, într-un meci la Bacău. Am avut foarte mari emoții, am reușit să câștigăm cu 1-0. Era pentru prima dată când evoluam, pe un post nou. Eu sunt născut atacant, mijlocaș și am fost retrogradat așa ușor, ușor ca fundaș.
(n.r. – Bine că nu te-au făcut portar) Ca să joc mi-aș fi pus și mănușile. Am jucat fundaș stânga pentru că aveau nevoie de un jucător de picior stâng. Eu când am auzit că mi se oferă șansa să joc, am zis că joc oriunde. Și acolo am rămas.
Postul ăla, fundaș central ulterior, am mai jucat și mijlocaș. Am avut noroc că am experimentat toate posturile astea de mic, am început atacant, mijlocaș și mi-au creat un mic bagaj de cunoștințe în ceea ce privește flexibilitatea mea”, a continuat el.
Cristian Chivu este adeptul pașilor mici în carieră și a explicat cum și-a structurat el toată perioada în care a fost fotbalist. ”Trecând prin procesul ăsta în care tatăl era antrenor, tot timpul mi-am stabilit mici obiective. Prima etapă a fost să joc în Liga 1, să joc titular las CSM Reșița, după care ca noi toți copiii români ne doream să ajungem la echipa națională.
Cred că astea erau etapele. Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să joc în străinătate. Pașii mici te motivează în primul rând și te ajută să ajungi mai ușor la obiectivul respectiv. După care trebuie să înveți să stabilești alt obiectiv odată ce l-ai atins pe cel pe care ți l-ai propus.
La mine etapele au fost așa: joci titular la Reșița, după care vrei echipa națională, iar pe parcurs se mai ivesc și alte oportunități. La mine a fost să plec în străinătate. Acolo mi-am zis că-mi doresc să mă impun și să ajung titular la națională pentru EURO 2000”, a spus Chivu.