Fotbal international

Cristi Coste parcurge drumul de 36 de ani al Argentinei mondiale: de la Maradona pe Azteca la „Maradoha” Messi în Qatar

Cristi Coste scrie despre drumul de 36 de ani al Argentinei, de la triumful la Campionatul Mondial din Mexic 1986, cu Diego Maradona, la succesul din Qatar, al lui Lionel Messi.
19.12.2022 | 17:07
Cristi Coste parcurge drumul de 36 de ani al Argentinei mondiale de la Maradona pe Azteca la Maradoha Messi in Qatar
Diego Maradona, campion mondial în 1986, a fost urmat, în Qatar, de Lionel Messi
ADVERTISEMENT

Am văzut ultimele două triumfuri ale Argentinei la Cupa Mondială. Nu am fost prea departe nici de primul titlu albicelest din 1978, dar atunci doar băteam mingea de 17 lei fără să și urmăresc la televizor meciurile de fotbal😊.

36 de ani între succesul lui Maradona şi triumful lui Messi

Argentina lui Messi a reușit în Qatar să închidă cercul, cum anticipau înainte de competiție și Horia Ivanovici, și Andrei Vochin. Am și acum pe retină destule amănunte de la triumful Argentinei lui Maradona în Mexic 1986. Legătura cu finala victorioasă a lui Messi de acum câteva zile de pe „Lusail” e un arc peste timp.

ADVERTISEMENT

36 de ani. Un drum lung care părea că nu se mai termină pentru „pume”. Și, sincer, dacă nici la ultimul turneul final mondial al lui Messi nu ajungeau la trofeu, chiar nu se mai vedea deloc luminița de la capăt.

Nebunii dintr-a 6-a, legați la „antena de sârbi”

Mă întorc în 1986, în seara zilei de 29 iunie. Scriu seara pentru că era seară în România, finala Argentina – Germania începând la prânz pe Azteca mexicană! Cu circa 115.000 de fani în tribunele legendarului stadion, majoritatea covârșitoare fani ai lui Maradona.

ADVERTISEMENT

Terminasem clasa a 6-a. Ne-am adunat nebunii după fotbal la același coleg unde aveam „antenă de sârbi”. Toate meciurile de la Mondialul mexican le-am văzut pe posturile TV de la Belgrad. Cu 4 ani în urmă, în Spania 1982, a fost ultima oară când televiziunea publică ceaușistă ne-a mai delectat cu niște rezumate de partide de la festinul fotbalului. Mai am ceva flashuri și din 1982…

Germania s-a târât, Argentina luată pe sus de „mâna lui Dumnezeu”

29 iunie 1986. Argentina lui Maradona ajunge în finala cu nemții după un parcurs aproape perfect. Un singur egal în grupă, 1-1 cu Italia, în rest victorii pe linie. 3-1 cu Coreea de Sud și 2-0 cu Bulgaria în grupă. În fazele eliminatorii, 1-0 cu Uruguay, 2-1 cu „mâna lui Dumnezeu”, dar și golul secolului împotriva Angliei, apoi semifinala fără istoric cu Belgia (2-0).

ADVERTISEMENT

Nemții au răsuflat greu pe parcurs. Au terminat grupa pe poziția secundă, bătuți de liderul Danemarca. S-au chinuit cu Marocul în optimi (1-0, Matthaus 87), au eliminat țara gazdă la penalty-uri în sferturi, doar semifinala cu Franța (2-0) a fost puțin mai liniștită. Cu asemenea trasee s-au intersectat argentinienii și nemții în marea finală de pe Azteca.

Cu inima-n gât

Țineam cu Argentina. Pentru Maradona. Pentru tot ce însemna el pentru fotbal. Îmi amintesc că zile întregi după golul cu mâna marcat în poarta lui Shilton nu vroiam să recunosc că a pus… mâna. Mă mințeam pe mine că nu e clară imaginea. Era ceva mai evident decât evidența… Așa că emoția finalei cu Germania am trăit-o cu pulsul în gât. Mă înțepa și inima de atâta stres provocat de nebunia asta de fotbal.

ADVERTISEMENT

Argentina a deschis scorul prin fundașul central Brown, era 1-0 la pauză. S-a făcut 2-0 la puțin timp de la reluare, gol Valdano. Totul părea sub control. Fanii sud-americani numărau minutele, nemții erau groggy.

Locotenentul Burruchaga

Mai era vreun sfert de oră din finală. 2-0 Argentina, la fel cum arăta tabela și acum în Qatar. Același scor, același adversar care nu a ajuns la… meci. În 1986, furtuna a început la golul căpitanului Rummenigge. Apoi, în minutul 81 (da, 81, la fel ca acum la Doha cu Mbappe!!!), Germania a egalat prin Voller, vârful introdus la pauză în locul lui Allofs.

Atunci, pe Azteca, zeul Maradona și-a adunat locotenenții și au repornit să-și câștige Cupa. Unul dintre locotenenți, Burruchaga, a făcut 3-2 în minutul 84 și Argentina a luat al doilea titlu mondial după cel al lui Mario Kempes de acasă, din 1978.

Seara de 18 decembrie 2022 a schimbat coperta fotbalului

Acum, în 2022, a venit a treia stea pe tricoul albicelest. Scenariul a suferit puține modificări față de cel din 1986. Acum s-a intrat în prelungiri, s-a ajuns la 3-3, apoi totul s-a tranșat la penalty-uri. Asta poate și pentru că locotenenții de acum ai lui „Maradoha” Messi se cheamă De Paul, Mac Allister sau Paredes. Garda pretoriană a lui Maradona în 1986 suna puțin „altfel”: Valdano, Burruchaga, Batista, Ruggeri. Messi a închis cercul.

În seara de 29 iunie 1986 mi-am spus că l-am văzut pe cel mai mare fotbalist din toate timpurile. Nu credeam că mai poate fi cineva în viața asta peste Diego Armando Maradona. În seara de 18 decembrie 2022, astrele s-au realiniat. Messi e GOAT. Sus, Diego e cel mai fericit dintre noi toți.

ADVERTISEMENT