Nu mai e loc de nicio scuză pentru naționala lui Edi Iordănescu. Cu un Giulești fierbinte și sold-out, România este obligată să miște tabela și clasamentul, mai ales că deziluziile de la Podgorica și Zenica se simt în aer.
Secunda 27. Primul șut spre poarta finlandezilor, autor Pușcaș, după ce cu câteva fracțiuni mai devreme Tavi Popescu nu ajunge la centrarea lui Olaru. Cam așa a început meciul care poate și ar trebui să schimbe cursul „apei” naționalei noastre.
Răspund oaspeții, în minutul 4, cu „capul” lui Ivanov, reținut de Niță. Vine repede și primul „galben”. Îl vede Alho pentru un fault tare în tușă la Olaru, care se resimte. Oaspeții sunt puternici, au trasee, chiar și ceva tehnică. Sorescu găsește un culoar pentru primul șut pe poartă.
Și vine OCAZIA. Mai întâi Cicâldău trimite cu capul în transversală, iar pe continuarea fazei Olaru este trântit în careu. Penalty în minutul 16! Dar muntele e greu de urcat… Pușcaș, care mai are antecedente, îl ia la țintă pe Joronen. Pfff…
Dezamăgirea ratării loviturii de la 11 metri are corespondent rapid în tribună. O porție sănătoasă de petarde, asezonată cu un banner dur! „Meritați să vă facem statui… la Bellu!” Efectul a venit imediat.
Marius Marin îl lansează pe Pușcaș pe un culoar liber, nouarul nostru driblează și centrează perfect pentru „capul” lui Bancu și e goooollllll! 1-0 România, minutul 30! Oricum mirosea zdravăn a praf de pușcă în jurul nostru. Am ieșit vii din jumătatea asta de partidă. Finlanda e chiar o echipă solidă, deși nu credeam acum ceva ani că o să scriem și o să vorbim așa ceva…
Kamara, numărul 6 din mijlocul echipei lui Kanerva, este tot mai activ. Are și un șut periculos în minutul 40, dar ocolește poarta. Ne apărăm totuși prea jos și îi lăsăm să danseze în jurul careului lui Niță.
Jucăm contraatac pe Pușcaș, care mai are un șut la firul ierbii în minutul 42. Așteptăm pauza. Care vine după 4 minute de prelungire. Avem 1-0, gol Bancu, la cea mai bună prestație în tricoul naționalei.
Revin aceleași echipe de la odihnă. Avem nevoie de mai multă posesie. Și, bineînțeles, de inteligență. Pukki ne iartă de un voleu care putea face liniște. Iar în minutul 51 Niță are o intervenție uluitoare la reluarea din 6 metri a lui Pohjanpalo!
Edi Iordănescu este primul care mută. Iese Octavian Popescu, intră Hanca, Sorescu trece în partea stângă. Subțire debutul lui Tavi Popescu. Fără dribling, fără realizări, mai util în dublarea lui Bancu decât în atacul nostru. E tânăr însă, iar cel mai important lucru în seara asta este victoria.
Puteam să respirăm mai liniștiți, dar Pușcaș îl ia iar la țintă pe Joronen în minutul 62. E nevoie să te ajute și banca, mai ales la mijloc, unde ne e tot mai greu. Intră Răzvan Marin și Crețu.
Parcă au mai obosit și finlandezii. Sau așa vrem noi să credem. Încă una de la Pușcaș în minutul 76, când a reluat „peste” centrarea de manual a lui Rațiu. Încercăm să urcăm puțin liniile, dar trebuie atenție maximă.
Ne mai trece o dată glonțul pe la ureche când am intrat în ultimele 10 minute. Lod ne iartă din 8 metri după ce Kamara îi așezase excelent balonul. Ne place chinul până la final. Contraatacul lui Mihăilă din minutul 84 găsește doar brațul portarului!
Avem inima în gât! Pohjanpalo nu știe cum a ratat în minutul 86 nici dacă-l întrebi cu reluarea-n față! E nevoie și de noroc când energia e la limita avariei. Patru minute de prelungire, la fel ca în prima repriză. Și reușim. Trei puncte cât pentru un nou restart, cu contribuția decisivă a publicului din Giulești.
„Statuile de la Bellu” au dovedit că au inimă și au adus prima victorie oficială pentru selecționerul Edi Iordănescu. Urmează Muntenegru. Tot acasă, tot pe Giulești.