Ceea ce trebuia să fie finala campionatului, Universitatea Craiova – Universitatea Cluj, a durat fix 8 minute. Adică atât cât le-a trebuit lui David Matei (min. 3) și Assad El Hamlawi (min. 10) să-l învingă pe „underul” Lefter. Primul cu un șut din interiorul careului la colțul lung, al doilea cu o execuție pe sub Lefter după ce l-a dat la o parte pe Cristea cu un brânci pentru care Bârsan și-a asumat responsabilitatea.
De ce a luat Craiova un nou titlu după 35 de ani? Sunt destule atuuri pentru care Bănia petrece după acest sezon, reușind chiar eventul în fața aceluiași adversar, Universitatea Cluj. Trupa lui Coelho a făcut o demonstrație de forță mai ales în meciul de titlu, intrând montată să rezolve ecuația rapid, în timp ce U a rămas blocată la penalty-ul ratat de Iulian Cristea la Sibiu, cu 4 zile mai devreme.
1. Universitatea Craiova a dovedit pe parcursul întregului sezon că este cea mai valoroasă echipă, cu cel mai bun prim 11, cu dubluri pe posturi. Mihai Rotaru a băgat mâna adânc în buzunar pentru a aduce jucători ca Romanciuk, Isenko, Assad, Nsimba, Etim, Băluță, David Matei, Teles, Băsceanu. Cu expertiza lui Mario Felgueiras și banii lui Rotaru, oltenii și-au făcut o trupă care a dominat SuperLiga aproape de la început până la final.
2. Parcursul constant din acest sezon a fost factorul decisiv pentru titlul Craiovei. Cum îi place lui Sorin Cârțu să spună, cu o medie de două puncte pe meci, ai prima șansă să fii campion. „Albaștrii” au realizat 60 de puncte în sezonul regular, iar în play-off au 19 puncte în 9 partide. Asta deși s-a început turneul de titlu cu un eșec acasă cu Argeșul și locul 1 cedat Rapidului! Apropo de media lui Cârțu, felicitări și lui „Sorinaccio”, devenit acum triplu campion, antrenor, jucător, președinte!
3. Craiova a avut maturitatea de a trece peste eșecuri importante, pentru că au existat și momente dificile de-a lungul anului. Poate cea mai mare dezamăgire a fost acea ratare SF a calificării din grupa de Conference League, cu finalul halucinant de la Atena. Conducerea și staff-ul au găsit metodele potrivite să remonteze echipa. Și după acel 1-4 la Farul, la început de februarie, și după neverosimilul 0-4 de pe „Cluj Arena”, în play-off. Craiova s-a ridicat și a mers imperturbabil spre vârf.
4. Un merit foarte important, poate decisiv, îi revine antrenorului portughez Filipe Coelho. Cunoscut doar de… Felgueiras și de… Rotaru, la prima sa experiență ca principal, Coelho a fost pariul câștigător după plecarea lui Mirel Rădoi. Secundul lui Paulo Bento, inclusiv la naționala Emiratelor, a adus liniștea și calmul în focul Băniei. Spun mulți că oltenii nu ar fi luat titlul cu războinicul Mirel. Probabil. Ideea este că l-au luat cu Coelho, dar o medalie va merge și la Mirel Rădoi!
5. Craiova a câștigat acest titlu și pentru că nu a mai fost dezavantajată de arbitraje ca în edițiile anterioare. Se știe foarte bine că întotdeauna unii vor găsi pete negre în CV-ul echipelor campioane după ce se termină totul. Este o lege de când lumea. Bineînțeles că sunt arătate și acum cu degetul greșeli importante măcar la ultimele 3 meciuri ale „albaștrilor”: cu Dinamo, la CFR, inclusiv la acest blitz-krieg cu U Cluj. Se va pune lupa pe deciziile lui Bârsan, la primul gol al lui Assad, la „galbenele” lui Mendy, la desprinderea de după pauză.
A fost totuși 5-0 pentru Craiova! A fost o „finală” la care U nu a ajuns la poartă… Craiova, campioană! Este un titlu pe care Bănia-l merită pentru că și-a construit o echipă puternică. Pentru că este o echipă mare. Oltenia merită să petreacă!