Vlad Chiricheș, ajuns la 36 de ani și 7 luni, a terminat contractul cu FCSB și încă nu știe sigur încotro îl vor îndrepta pașii. Nu e ferm decis dacă se va retrage sau nu, dacă va pune punct acum carierei de jucător sau dacă va mai încerca „să ducă” măcar un sezon. Iar dacă ar mai fi să joace, nu ar mai pleca prin țări străine, apropo de insistența ziariștilor turci apropiați de Gaziantep, și-ar dori ceva „în zonă”.
FCSB i-a mulțumit în dimineața zilei de 30 iunie 2026 lui Vlad Chiricheș pentru tot ce a făcut pentru clubul roș-albastru. Nu doar pentru cele 4 titluri câștigate în cele două perioade, ci și pentru exemplul pe care Vlad l-a reprezentat pentru toți cei din jurul său. A revenit la FCSB în iulie 2023, după 10 ani petrecuți în Premier League și Serie A. A revenit pentru că a iubit culorile roș-albastre dintotdeauna.
Și așa stau lucrurile, pentru că mi-a spus-o personal și în prima sa aventură aici, în 2011-2013, și acum, la ultimele două titluri. Am avut plăcerea de a-l cunoaște pe Vlad în ambele perioade. Nu s-a schimbat deloc. A fost mereu profesionist, atent la toate detaliile, de pregătire, de alimentație, de dialog cu cei din jur. Pentru mine a contat mult faptul că în toate interviurile pe care le-am realizat cu colegii lui în ultimii doi ani, toți (DAR TOȚI!), de la Bârligea la Cisotti, de la Tavi Popescu, la Olaru, la Radunovic, au vorbit despre CARACTERUL omului Vlad Chiricheș și exemplul pe care-l dă în vestiar!
În ziua în care Vlad Chiricheș pleacă de la FCSB, mi-am amintit trei întâmplări trăite cu el de-a lungul anilor. Vlad merită să le punem pe hârtie, să le știe și fanii roș-albaștrilor… Și nu numai. Pentru că, credeți-mă, vorbim despre o Legendă nu doar a clubului roș-albastru.
Se întâmpla pe final de august 2013. Vlad Chiricheș se pregătea de transferul la Tottenham, tocmai își dăduse acordul, urma să plece la Londra. Venise de mai puțin de 2 ani în Ghencea, acolo unde juca formația lui Gigi Becali. Terminase antrenamentul pe terenul 6, apoi l-am așteptat la tribuna a doua a vechii arene din Bulevardul Ghencea.
Am intrat în direct la „Fanatik show”, emisiunea pe care Horia Ivanovici o realiza atunci la Digi Sport. De fapt „locomotiva” talk-show-urilor de acest gen la apariția pe piață a Digi Sport. Vlad a vorbit 15 minute așezat, răspunzând la întrebările mele, dar și ale lui Horia, care modera emisiunea. Mi s-a părut un tip foarte stăpân pe el, zâmbind non-stop, căutând să te privească în ochi mereu. „Nu știu ce mă așteaptă la Tottenham, dar am încredere că o să fie bine!”, a încheiat el dialogul în direct.
Apoi m-a privit, mi-a mulțumit și a întrebat dacă „live”-ul a ieșit ok. Era preocupat de orice detaliu. S-a grăbit să coboare de la etajul 1, unde am filmat, scuzându-se că se grăbește. „Mă așteaptă Sabrina în mașină să mergem acasă”. Soția s-a luminat la față când l-a văzut venind în parcare…
După ce Spurs au plătit 9,8 milioane de euro pentru el, Vlad a trecut în euro-etapa carierei. Ne-am revăzut de multe ori de la acea întâlnire din Ghencea. Mai ales la echipa națională. Ghinionul accidentărilor s-a ținut scai de capul lui. Nu am reușit să lămuresc cu el acest mister până în ianuarie 2024. Revenise la FCSB – „mai vreau un titlu cu echipa pe care o iubesc!” – și am stat cu el la un interviu de peste o oră în cantonamentul din Antalya.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/06/vlad-chiriches-cristi-coste-antalya-2024.jpg)
Era al doilea mare interviu pe care l-am realizat cu Vlad la distanță de 10 ani și câteva luni. Am regăsit același om matur, trecut prin luptele teribile din Anglia și Italia. Când în CV ai aceste două campionate, ești un fotbalist realizat. În discuția de la „Gloria Sport Center”, Vlad ne-a dezvăluit cum a trăit mereu cu acest ghinion al accidentărilor, de ce eticheta „fotbalist de cristal” s-a lipit de el, unde a greșit, unde a reușit în carieră.
A fost o discuție cu sufletul pe masă. „Eram un pic ciudățel ca fotbalist. Eu vorbesc mereu despre mine ca despre vaca mov… Am și citit o carte despre asta recent. Luam mingea și plecam de nebun… Am avut noroc cu Reghe că mi-a făcut toate mendrele”, s-a destăinuit Chiricheș pentru FANATIK. Sincer, ați mai auzit vreun om să-și facă asemenea CV???
Am promis trei întâmplări. Ar fi mai multe, dar… În iunie 2025, înainte de Europeanul de tineret din Slovacia, am fost la Viena, la Austria – România, meci din preliminariile Mondialului ce se joacă zilele acestea. Eram împreună cu colegii mei Marian Popovici și Răzvan Nicolae. Fusesem la ultimul amical al tineretului, undeva în sudul Austriei, apoi am revenit la Viena.
Vlad Chiricheș a fost titular și integralist în acel Austria – România 2-1. Ne-au bătut fără emoții, golul nostru venind în prelungiri de la Florin Tănase. Vlad juca al 77-lea meci la națională și nu știa dacă va continua la FCSB. Dacă va mai prelungi contractul. Chiricheș a făcut un meci bun, iar la final l-am văzut la zona mixtă. Era cel mai supărat dintre tricolori, cel mai afectat, de parcă ratasem barajul pentru turneul final.
I-am spus în trecere câteva cuvinte. „Capul sus, Vlad! Ești puternic!”. A zâmbit scurt, cum o făcuse și cu 12 ani în urmă, mi-a mulțumit și a plecat. Peste trei zile, juca pe Arenă, la 2-0 cu Cipru, ultimul său meci la națională. Ajunsese la 78 de selecții. Peste alte câteva zile, la insistențele lui Gigi Becali (!!!), a mai semnat pe un an cu FCSB. Nu a fost anul pe care-l aștepta nici Vlad, nici Gigi Becali, nici fanii. Dar a fost ultimul an al jucătorului Chiricheș în roș-albastru și poate în fotbal. Capul sus, Vlad! Ești foarte puternic! Ești CARACTER!