Am avantajul când scriu despre Mutu că îl știu de când Gigi Nețoiu reușea să fenteze Steaua și Rapidul lui Copos ca să-l semneze la Dinamo. Îmi amintesc și acum povestea lui Giovanni cum a venit „Comandantul” cu vreo 700.000 de dolari plini de praf, „miroseau și urât”, spunea Becali, și Mutu a devenit „câine” deși simpatiza cu Steaua. Chiar el a spus-o.
Nu a stat decât un an la Dinamo. În toamna lui 1999 a marcat foarte mult, astfel că Giovanni a fost nevoit „să acționeze”. Erau anii când golurile multe ale românilor în Divizia A aminteau de secvențe celebre cu „Gheata de Aur” desființată. Giovanni i-a zis lui Borcea într-o dimineață că-l ia pe Mutu și pleacă la Milano să-l semneze cu Inter. Dezvăluirile celebrului impresar au fost făcute în paginile revistei FANATIK, în numărul premium care titra pe copertă „Ultimul Don”.
La Inter, Adi luase tricoul cu numărul 16. A fost prezentat în aceeași zi cu Ivan Cordoba. Mutu și-a dat seama că, la 21 de ani, nu poate juca în fața lui Ronaldo brazilianul, Baggio sau Vieri. Îl sunase pe Giovanni să se întoarcă la Dinamo! Nu a fost cazul. Becali l-a pus la punct. În vara lui 2000 a fost împrumutat la Verona, acolo unde Malesani i-a schimbat viața și cariera lui Adi.
Acolo, la Verona, l-am regăsit pe Mutu. Am ajuns pe „Bentegodi” la un meci Hellas – Atalanta. A doua zi am stat la povești. Nu se schimbase aproape deloc. Același aer puțin infatuat pentru cei care nu-l cunoșteau. Degaja însă încrederea celui care știe ce poate ca fotbalist. „O să vezi tu unde ajung!” Ce a urmat? Parma un sezon, apoi transferul pe 22 de milioane de euro la Chelsea. Pe urmă bezna… Scandalul de dopaj care părea că a îngropat geniul. Nu a fost deloc așa.
Mutu s-a ridicat. Juventus i-a întins o mână, el a prins-o imediat. Ne-am revăzut în martie 2005, la Torino. Mai avea vreo două luni până la expirarea suspendării. „Arde Mutu!” era prima pagină a Fanatikului din 15 martie 2005. Un reportaj exclusiv în casa lui Juventus, antrenată de Fabio Capello.
Sărim la Fiorentina. Opt milioane au plătit toscanii lui Juve pentru Adrian, poate cea mai bună afacere din istoria clubului. A devenit legendă la Firenze. Țin minte cum stăteam, într-o după-amiază de miercuri, după antrenament, pe scările de sub tribuna I alături de Adi. El povestea, eu ascultam. Am realizat că e un învingător. Își învinsese demonii și-și trăise visul. Reportajul la Firenze a fost realizat în septembrie 2008. Am repere clare. Naționala, după 0-3 cu Lituania la Cluj, juca în Feroe, fără Mutu și fără Chivu, liderii echipei. Cu Piți pe bancă.
Îmi amintesc cum vorbea Mutu despre națională. Pur și simplu fierbea. Adrenalină, voință, culori.
Noi, presa, le beșteleam generația, deși făcuseră egal în vara aia cu Franța și cu Italia la Euro 2008. Noi, presa, nu știam ce ne așteaptă cu naționala peste ceva mai bine de 10 ani. Am multe amintiri cu Mutu jucătorul. Și la Cesena, și la Ajaccio. Ce să mai spun de Petrolul sau ASA de final de carieră. Nu știu nimic de indieni…
Dar am prins și mugurii carierei de antrenor. Un interviu lung, lung, într-o locație cochetă din Pipera, atunci când a preluat FC Voluntari. Anamaria l-a dus puțin pe la picii de la Al Wahda, apoi a venit provocarea naționalei de tineret. O lăsase Rădoi semifinalistă de Euro, Mutu prelua totul din mers. Cu el și cu Rădoi am petrecut câteva zile la început de 2020, chiar înainte de pandemie. Antrenorii primelor două naționale ale României veniseră la Marbella, în Spania, să vadă echipele de Liga 1 în cantonament.
Mutu era puțin schimbat. Foarte preocupat, mult mai calm, răbdător. Viziona antrenamente, discuta, analiza. Prieten cu prietenii. Ambițios. A avut rezultate la U21. Nu a avut la FCU, unde totul arde repede.
Proiectul Rapid i-a venit mănușă. Au strâmbat unii din nas pe acolo. Corsicanu mi-a zis cu o zi înainte să fie prezentat oficial. „Cred că Mutu e ce avem nevoie. E un antrenor grăbit” Acel termen „grăbit” îl traduc etapă de etapă.
În anul Centenarului, Mutu și Rapid par o căsătorie de succes. Aș paria că anul Centenarului îi va aduce lui Mutu prima performanță ca tehnician. Poate (doar) o calificare în Europa, poate Cupa, de ce nu chiar… titlul!