Când Burcă a egalat în prelungiri pentru CFR, la Giurgiu, cu FCSB, m-am gândit la Zoli.
În jurul meu, la masa presei a stadionului de la Dunăre, erau doi ziariști din Cluj, prieteni de-ai mei, care mai aveau puțin și se rostogoleau de bucurie până la marginea terenului. Nu dăm nume. Îi știți de la Look.
Când Burcă a marcat la Botoșani golul care avea să aducă titlul matematic, m-am gândit la Zoli. Parcă îl și vedeam cum în sufrageria casei din Chinteni înregistrează golul rocambolesc al lui Burcă și se pregătește să-l pună pe facebook cu comentariile sale acide la adresa „ciobanului”.
Transmitea o bucurie ce i-o puteai citi în ochi. Bineînțeles, încheierea era aceeași, de fiecare dată: „Haide, dragă CFR!”
Dar Zoli nu mai e fizic cu noi. Nu mai este din 18 martie. Un atac cardio-respirator, o spitalizare care nu a durat mult. Nu a avut nicio șansă! Toți am fost șocați! S-a stins cu o zi înainte de meciul de la București, acel FCSB – CFR 3-0. Nu a mai văzut acea „execuție” în direct.
Suferea pentru orice rezultat al CFR-ului, echipa era viața lui. Zeci de ani nu a ratat niciun meci, indiferent că era în Gruia sau în deplasare. Fotograful oficial al clubului, care a și scris Biblia ceferistă, trăia pentru CFR.
Iubea jucătorii, nu-l suporta pe Petrescu, beștelea mereu cuplul Bilașco – Mara, susținea echipa, nu șefii aduși de Varga. A rămas fidel lui Arpi și lui Muri, artizanii primelor titluri pentru CFR.
În decembrie, când a venit Edi Iordănescu, nu era deloc entuziasmat. Din contră. Nu-i plăcuse de el după mandatul acela din 2018. Dar Edi l-a cucerit rapid pe Zoli, care aflase direct de la sursă cum vede fotbalul noul și vechiul antrenor.
Zoli a devenit rapid mare fan Edi. Nu a mai apucat să vadă finișul. Zoli a plecat mult prea devreme. Îl anunț, deși sunt convins că știe: CFR-ul lui Edi a luat titlul!
Aștept acum, de acolo de Sus, ca Zoli să ne scrie ceva de suflet – obligatoriu și despre Sara, nepoata lui iubită – și neapărat să termine textul cu „Haide, dragă CFR!”
Ne lipsești Zoli Richard Cantor! Ne lipsești om bun… Mereu mă voi gândi la Zoli…