România a rămas și în acest an în afara fazei ligii din Champions League, competiție în care Azerbaidjanul este reprezentată, la fel ca anul trecut. FANATIK a vrut să afle de la un fotbalist român cunoscut, Cristi Costin (28 de ani), care a jucat în sezonul trecut în „Țara Focurilor” de ce un stat fără tradiție în fotbal ne-a depășit.
Cristi Costin a evoluat în România pentru UTA, FC Voluntari și Dinamo înainte de a pleca în 2025 în Azerbaidjan, unde a semnat cu Neftci Baku. După 7 meciuri jucate în sezonul trecut, fundașul dreapta este liber de contract în acest moment. Acesta a oferit un interviu pentru FANATIK în care a vorbit despre nivelul campionatului din Azerbaidjan, care este reprezentat pentru al doilea sezon consecutiv în faza principală de Champions League. Dacă anul trecut Qarabag a obținut calificarea chiar în faza eliminatorie, în acest sezon Sabah Baku, formație înființată în 2017, va înfrunta formații precum Barcelona, Arsenal sau Manchester United.
Cristi, în vara trecută a surprins pe mulți trecerea ta de la Dinamo, unde erai om important, la Neftci Baku. Cum a fost experiența ta în Azerbaidjan?
– După aproape 250 de meciuri oficiale în România, am crezut că va fi mult mai lejer. Mi-am dat însă rapid seama că nivelul din Azerbaidjan e mult mai ridicat decât mă așteptam. Nu degeaba țara e reprezentată și în acest an în grupele Champions League, cu Sabah, după ce anul trecut a ajuns acolo cu Qarabag.
România nu a mai fost prezentă din 2013 în grupele Champions League, iar Sabah, înființată în 2017, e în grupe. De ce crezi că s-a ajuns aici?
– În primul rând este vorba de nivelul investițiilor. Sunt salarii în prima ligă din Azerbaidjan și de 600.000 – 700.000 de euro. Astfel, au fost atrași mulți jucători și antrenori cu un CV bun. Totodată, e vorba și de pricepere, de vreme ce în termen așa scurt au fost obținute rezultate foarte bune.
Spune, te rog, câteva exemple de jucători și antrenori din Azerbaidjan.
– Eu l-am avut antrenor la Neftci pe Iuri Vernidub, ucraineanul care a bătut cu Sheriff Tiraspol pe Real Madrid în 2021 în grupele Champions League. Iar printre coechipieri s-a numărat Vincent Aboubakar, care are peste 100 de meciuri la naționala Camerunului, pentru care a înscris de 45 de ori, inclusiv celebrul gol cu care africanii au bătut Brazilia la Mondialul din 2022. Apoi, de exemplu, am fost coechipier cu Emin Mahmudov, căpitanul naționalei azere, care a mai jucat la Boavista. Și la alte echipe sunt multe nume cunoscute, care au ridicat mult nivelul competiției.
Din Superliga te-ai reîntâlnit cu cineva?
– La Qarabag a jucat Zoubir, care a trecut pe la Petrolul, iar acum e Mouaddib, fost la FC Botoșani.
Ce te-a surprins cel mai mult la Neftci?
– Modul de lucru la antrenamente. Cred că aveam 20 de persoane care supervizau pregătirile, toate cu tablete. Fiecare lucra pe un palier, unii cu fundașii, alții cu mijlocașii și așa mai departe.
Ținând cont de ce spui, nivelul investițiilor este foarte ridicat. De unde veneau banii, cine conducea clubul?
– Sponsorul nostru principal era o companie petrolieră, Socar, iar în conducere erau trei oameni influenți. Am înțeles că multe companii de profil petrolier investesc în fotbalul azer. Ei nu se mulțumesc cu ce e acum, eu cred că în patru-cinci ani fotbalul azer va fi și mai sus.
Ai auzit de întârzieri de salarii în Azerbaidjan?
– O zi nu se întârzie! Glumind, cred că în Azerbaidjan nici nu există termenul insolvență.
Totuși, interesul publicului de acolo nu este ridicat pentru fotbal.
– Într-adevăr, sporturile de contact țin capul de afiș în Azerbaidjan. Totuși, în ultimul timp fotbalul a prins mai mult, deși asistența la meciuri este sub ceea ce se întâmplă în România.
Ce diferențe te-au mai frapat?
– Foarte multe dintre stadioanele din Azerbaidjan sunt sub cele din România. Totuși, bazele lor de pregătire, tehnologizarea, recuperarea, facilitățile acordate jucătorilor sunt mult peste cele de la noi.
Ți-a fost greu să te acomodezi?
– Deloc! Baku este numit mini-Dubai, e un oraș foarte civilizat. Iar faptul că am fost cu soția și cu băiețelul meu, care are un an și opt luni, m-a ajutat enorm. Nu am avut probleme nici cu mâncarea, deși Azerbaidjan este o țară musulmană. Nu se consuma carne de porc, însă în rest era totul aproape la fel ca la noi, inclusiv ciorbele.
Traficul cum era?
– La Baku e mai lejer ca în București. Apoi, infrastructura țării e peste cea din România.
Ai urmărit Superliga cât ai fost în Azerbaidjan?
– Nu am deschis televizorul acolo, însă m-am uitat mereu pe laptop, am fost la curent cu tot ceea ce s-a întâmplat la noi. Am ținut legătura cu mulți foști coechipieri de la Dinamo, m-a durut enorm că nu au ajuns în cupele europene. Sper să nu mai rateze anul ăsta obiectivul de a reveni în Europa.
Ai 28 de ani, ce urmează pentru tine?
– Sunt jucător liber, am avut mai multe discuții cu echipe din țară și din străinătate, însă nu mă grăbesc să semnez. După experiența Neftci, îmi doresc să joc la o echipă cu stabilitate, care să aibă obiective clare.