Cristi Minculescu și sora lui, diagnosticați cu aceeași boală care le-a omorât tatăl: “Nu există teamă mai mare decât cea pentru viața ta”

Cunoscutul cântăreț Cristi Minculescu ne povestește despre cumplita boală care i-a răpit tatăl la o vârstă fragedă, cum au moștenit el și sora lui aceasta afecțiune și cât de gravă este, într-un interviu pentru FANATIK.RO. Artistul spune cum a devenit mai apropiat și mai atent cu sora lui după ce au fost diagnosticați cu afecțiunea polichistică hepatoacută și dezvăluie cât de mult regretă că nu a explicat mai bine, la momentul respectiv, natura bolii lui, lăsând loc de interpretări.

Cristi Minculescu, despre afecțiunea care i-a distrus familia: “Este o boală ereditară pe care o am atât eu, cât și sora mea”

În exclusivitate pentru FANATIK, liderul trupei Iris își aduce aminte de relația cu părinții lui și cât de mult regretă că nu au petrecut destul timp împreună. Ne povestește despre Lara, nepoțica lui, despre primul concert Iris și despre cele mai mari dezamăgiri. Aflăm de la Cristi Minculescu și de ce iubește atât de mult Brazilia, ce pasiune secretă are și care este, de fapt, adevărul despre separarea trupei Iris.

“Noi aveam strada și jucăriile improvizate”, își amintește Cristi Minculescu despre copilărie

Îți mai aduci aminte ce trăznăi făceai când erai mic?

-Cele obișnuite, pe care le face orice copil. Cred că singura diferență este că acum sunt mult mai multe alternative de distracție chiar și pentru cei mici. Noi aveam strada și jucăriile improvizate.

Cum a fost relația cu părinții tăi? Ce amintiri ai cu el?

-Am fost foarte apropiat de părinții mei, așa cum sunt acum de sora mea. Au fost foarte înțelegători și moderni. Faptul că erau mari iubitori de muzică mi-a făcut mult mai ușoară alegerea de a merge pe acest drum artistic. Cu siguranță am învățat foarte multe de la ei, despre viață, despre muzică. Singurul regret este că nu am avut mai mult timp la dispoziție, împreună. Cred că sentimentele mele pentru ei sunt transpuse cel mai exact în piesa noastră, “Amintiri”, care este de o mare sensibilitate și care ajunge la inimile tuturor celor care nu-și mai au părinții aproape.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Cristi Minculescu, despre sora lui: ”A avut neșansa de a avea aceeași boală ca tatăl meu și ca mine”

Cum te înțelegeai cu sora ta?

-Intotdeauna ne-am inteles foarte bine. Am simtit mereu nevoia sa o protejez, mai ales ca și ea a avut neșansa de a avea aceeași boală ca tatăl meu și ca mine. Suntem foarte apropiați. Vine la concertele mele. A fost și este in continuare o prezență foarte discretă.

Cum era să fii rocker în România, în anul 1978, când ai devenit vocal la Harap-Alb?

-Era multă pasiune pentru muzică plus că era o pasiune fără miză. Nu urmăream nimic anume: bani, faimă. Nu ne interesa așa ceva. Doar dorința de a asculta muzică, de a face muzică și de a fi împreună cu oameni care împărtășeau aceeași dorință.

Amintiri despre primul concert Iris: ”Am plătit paznicii ca să mă lase sa intru în locație”

5 februarie 1980, primul concert Iris. Cum a fost?

-Cred ca această întrebare sau mai bine zis acest subiect este cel mai popular, a suscitat cel mai mult interes de-a lungul timpului, nu știu de ce. Probabil pentru că atunci am spus primul “Bună seara, prieteni!” sau pentru că atunci am plătit paznicii ca să mă lase sa intru în locație, fiindcă nu mă credeau că eu sunt solistul vocal și urmează să ma urc pe scenă. A fost într-adevăr un eveniment cu multă încărcătură emoțională și au rămas de atunci foarte multe amintiri și întâmplări care au ajuns să facă istorie.

De ce s-a destrămat trupa Iris, după 30 de ani: ”Regret că nu am fost mai ferm și nu am pus capăt relației noastre mai demult”

De ce v-ați despărțit după 30 de ani? Care este, de fapt, adevărul?

-Adevărul este cel pe care l-am spus mereu încă de la despărțire și până acum. Problemele au fost multe și vechi între noi. Ceea ce regret este că nu am fost mai ferm și nu am pus capăt relației noastre mai demult. Te desparți după 30 ani, te desparți și după 50 și după oricâți atunci când vezi că cineva alături de care ai muncit o viață întreagă încearcă să-și atribuie istoria întregii formații. Adevărul este cel pe care l-a văzut și instanța de judecată atunci când a anulat marca înregistrată abuziv de fostul nostru coleg și ne-a acordat dreptul să folosim numele Iris, așa cum era și firesc.

Digisport.ro

Ion Țiriac și-a adus "Perla Coroanei" în țară: "E ceva unic!" Primele imagini și cât a plătit omul de afaceri

Cristi Minculescu, topit după nepoțica sa

Cât de generos ai fost să-i adopți pe Mădălina și Florin. I-ai considerat din start copiii tăi? Cât de apropiați sunteți?

-Nu consider că am făcut un act de generozitate. A fost un gest firesc de la tată la copiii săi. Avem o relație foarte bună. Zilele trecute chiar am fost în vizită la Florin și la nepoțica mea, ei vin mereu la concertele noastre din București. La fel și cu Mădălina. Deja am trecut la alt stadiu, alt nivel. Acum sunt topit după nepoțica mea, Lara, ea este beneficiarul răsfățului meu.

Staful lui Cristi Minculescu pentru părinți: ”Niciodată interzisul lucrurilor nu poate aduce ceva bun”

Tu ai fumat și ai băut de la 11 ani. Ce i-ai sfătui pe copiii și tinerii de azi?

-Eram un adolescent teribilist și tentațiile erau foarte mari. Cred că totul ține de echilibru. Bineînțeles că trebuie să-ți trăiești viața, să ai experiențe diverse, să încerci lucruri. Doar așa poți ajunge un individ complet și complex la maturitate. Însă da, lucrurile trebuie abordate cu responsabilitate. Cam asta ar fi sfatul meu pentru cei tineri. Niciodată interzisul lucrurilor nu poate aduce ceva bun. Explicarea consecințelor anumitor fapte este soluția.

Adevărul despre boala cu care a fost diagnosticat Cristi Minculescu: ”Sunt un norocos al sorții. Am reușit să ies învingător”

Mulți ani după, medicii au descoperit că ai boala polichistică hepatoacută. Cum a fost această perioadă? Ce ai simțit, ce ai regretat?

-Da, este o boală ereditară pe care o am atât eu, cât și sora mea. A fost foarte greu, bineînțeles. Toți cei care au fost diagnosticați cu o boală gravă știu cât de greu este și psihic, fizic nu mai spun. Dar eu am fost un norocos al sorții și am reușit să ies învingător din această încercare. De regretat…poate faptul că la momentul respectiv nu am explicat public mai bine care este cauza aceste boli și atunci am lăsat loc unor speculații și comentarii care nu au nicio legătură cu realitatea.

Când ai trăit cea mai mare dezamăgire?

-Au fost mai multe ocazii și majoritatea au avut legătură cu oameni în care am avut încredere și fără motiv au ales să-mi facă rău. Eu sunt un tip destul de sentimental, atunci când mă implic în ceva o fac pe deplin și mă aștept cumva ca și ceilalți să facă la fel. Dar probabil eu sunt cel care greșește. Acum trăim într-o lume mult mai pragmatică, la care pe alocuri îmi este greu să mă adaptez.

Care sunt pasiunile secrete, până acum, ale lui Cristi Minculescu

 Când ai simțit cea mai mare frică?

-Atunci când am fost bolnav și în mod real nu știam dacă o să supraviețuiesc. Probabil nu există teamă mai mare decât cea pentru viața ta, cu excepția celei pentru viața unei persoane foarte dragi ție.

Care sunt pasiunile tale secrete?

-Cartofii prăjiți, animalele și mai nou să-i fac Larei, nepoțica mea, cât mai multe surprize. Nu sunt foarte pretențios. Sunt o persoană care se bucură de micile plăceri ale vieții, nu am pasiuni extravagante.

Care este cel mai mare vis al tău pe care încă nu l-ai îndeplinit?

-Sunt fericit să mă număr printre puținii oameni care pot afirma cu tărie că realitatea le-a întrecut orice vis sau chiar și cele mai mari așteptări. Sunt foarte recunoscător pentru traiectoria pe care a luat-o viața mea și nu aș schimba nimic. Am fost întrebat de multe ori ce aș fi făcut dacă nu aș fi mers pe acest drum, dar sincer nu știu. Nu m-am gândit niciodată la o alternativă, la un backup.

De ce tocmai Brazilia ca locație preferată?

-Îmi plac foarte multe destinații de vacanță, dar am petrecut mult timp în Brazilia și mi-a rămas aproape de suflet. Sunt superbe peisajele, plajele, aromele, ritmurile, spiritul lor în general. M-a cucerit cred buna lor dispoziție, pasiunea pentru muzică, dans, culorile. Totul este foarte viu și ajungi să simți și tu cum îți clocotește sângele mai tare prin vene. Cu toate astea, sunt multe alte locuri care îmi plac foarte mult, inclusiv în România. Am avut șansa să vizitez toată țara noastră și este absolut superb. Este o diversitate pe care nu o întâlnești în prea multe locuri din lume.

Dacă ai putea să schimbi trei lucruri la tine, care ar fi acelea?

-Să nu mai am atât de multe așteptări de la oameni, să nu mă mai judec atât de aspru și să nu mă mai consum atât de mult chiar și din cele mai banale lucruri.