Sport

Senzații tari cu Bălgrădean – mărul lui Banderas din luneta lui Piesinger și CFR Cluj – Baba Cloanța pensionară

CFR a capotat în lui fața Randers cu Bălgrădean, victima „kilometrică” a „lunetistului” Piesinger, iar campioana-spaimă a Ligii 1 e scoasă la pensie de niște „birocrați” din Europa...
26.11.2021 | 01:40
Senzatii tari cu Balgradean  marul lui Banderas din luneta lui Piesinger si CFR Cluj  Baba Cloanta pensionara
Portarul CFR-ului, Cristi Bălgrădean, a devenit erou de... ironie (sursa colaj FANATIK)
ADVERTISEMENT

Curat lucru, România este Teatrul Viselor! Urâte! Am văzut un thriller, în care portarul Bălgrădean și-a stricat rolul principal și a devenit victimă vegetală, ca în filmul „Asasinii”, unde Antonio Banderas era țintașul-minune,  iar campioana a demonstrat că nu știe să atace. Brava, națiune! Salve, Liga 1!

Cu un singur punct obținut în patru partide, CFR era ultima în grupă și pentru a mai spera la calificare, avea nevoie de victorie. Asta, în condițiile în care Jablonec nu trecea de Alkmaar. Ei bine, așa cum ne stă nouă „fason”, monșerilor, nu s-a întâmplat nici una, nici alta. Asta, pentru că „Armada” lui Dan Petrescu, grandioasă în campionatul-primar și repetentă la gimnaziul european, a arătat că nu știe decât să se apere, iar asta… degeaba.

ADVERTISEMENT

Unde mai pui că, de la eroism la grotesc nu-i decât o tușă de pamflet. Bălgrădean, cel care salvase (ce chin, „salvase”… când această echipă trebuia să atace, iar portarul, eventual, să fumeze pe ascuns în fața unei echipe mediocre!!!) buturile „Mândriei Ardealului” în câteva rânduri, a comis-o precum un figurant, la șutul de kinogramă trimis de Piesinger. Și atunci, visul frumos s-a terminat, vorba ălora care ascultă Carla’s Dreams și în loc de „eroină” pronunță altceva…

Lăsând, deocamdată, gluma, CFR a jucat, din nou, prost. Mesajele pe care subconștientul i le trimite lui Dan Petrescu ne rămân necunoscute. Dar, ceva a fost putred în Danemarca și nu a fost vorba despre o sincopă, ci despre o stare de fapt, sesizabilă și în Liga 1, unde doar frica altora și pedigree-ul o mai salvează pe fricoasa Babă Cloanță CFR de rugurile deja aprinse.

ADVERTISEMENT

Bălgrădean, luat la țintă kilometric, iar elevii lui Petrescu învață jocul ofensiv de la căpitan: pasă decisivă la golul adversarilor!

Ca să se califice din grupa Conference League, trupa din Gruia avea nevoie s-o bată pe Randers și să câștige și partida cu Jablonec, de pe teren propriu, în condițiile în care, până acum, nu bătuse pe nimeni. Juca în fața specialistei remizelor, patru până la acest joc, iar sistemul egalității între popoarele muncitoare la poarta lui Bălgrădean s-a menținut până la pauză. Ulterior, s-a scris o altă istorie, împletită de studiourile Hollywood & Disney.

Dincolo de situația din teren, dacă ar fi reușit calificarea, campioana ar fi primit un bonus de 1 milion de euro, în condițiile în care s-a vorbit despre faptul că gruparea vișinie este afectată din punct de vedere financiar, din pricina datoriilor acumulate în urma cheltuielilor, dar și a schimbărilor efectuate de finanțatorul Neluțu Varga, la nivelul lotului și al conducerii. Ca de obicei, banul a uitat să mai fie obiect, devenind, încă o dată, subiect. Numai că băieții au rămas și fără subiect și fără predicat, pentru că le place mult virgula dintre ele.

ADVERTISEMENT

După câteva minute în care s-au prefăcut că, vorba aceea, românii au talent, ai noștri s-au abătut de la „subiect” și le-au permis gazdelor să atace zidul Bălgrădean, mai ales prin Ankersen, un tip care a funcționat aproape perfect, precum un ceas „Anker”, marcă necunoscută junilor de astăzi dar care, pe vremuri, făcea furori în rândul studenților de la Cambridge. Până atunci, Bălgrădean și-a văzut de treabă. Ba mai mult, ca să nu fim răi, chiar „i-a scos” pe campioni, deși nu meritau…

Ca o paranteză, de dragul istoriei, cine știe, poate va ajunge și acest Ankersen un nume sonor în fotbalul european, în urma unui scurtcircuit intens cu românii, așa cum s-a întâmplat cu olandezul Huntelaar, după ce i-a cunoscut, în vremuri imemoriale, pe împlătăniții în uitare de la FC Național…

ADVERTISEMENT

Însă, culmea, pe Bălgrădean l-a „împușcat” Piesinger, ca pe un măr înfipt în gard, cum se juca Banderas de-a antrenamentul, de la kilometri distanță, în filmul acela, de tristă amintire pentru ființe vegetale… Nouă ne-a lipsit Stallone, ca să-l potolească pe Banderas…

Să revenim. Randers se afla într-o formă de zile mari, dovadă și victoria cu scorul de 4-1 în fața lui Vejle, fosta echipă pregătită de Costel Gâlcă. De altfel, FANATIK l-a intervievat, în exclusivitate, pe antrenorul român, care a avertizat că danezii compun o echipă „bătăioasă, arțăgoasă și fizică”. Am zis și noi că, totuși, Clujul nu urma să joace cu Manchester City și nici cu Leipzig și că așa suntem noi, românii, purtători de trâmbițe în simțu’ alarmist. Doar că, dincolo de bara involuntară a lui Camora și de șutul cenaclist (adică fumigen, emoțional și inutil) al lui Omrani, n-am mai văzut nimic, din partea unei echipe care se obliga să gestioneze un joc, nu să aștepte pomeni.

Camora merită convocat la Națională, pentru pasa de la golul „tizului” Kamara

Se anunța un meci greu de câștigat, dar, oare, ce partidă internațională mai e ușor de „tranșat” pentru o echipă de a noastră, fie ea și campioana țării?… Mereu părem ușor de asuprit, iar patima noastră frugală de a pica în țeapa inamicului este proaspăt dovedită de gafa lui Camora, care (se pare) i-a pasat decisiv „tizului” Kamara și ne-a rezolvat, tuturor, problemele. Bravo, căpitane! Fără matale, nici noi nu știam ce să scriem și nici voi, în vestiar, nu-i mai vedeați fălcile fălcuinde de orgoliu, ale ironicului Petrescu, ăl care, în materie de premiul „Șmecheri sans frontieres” joacă barajul cu Meme Stoica, alt pamfletar celebru în viață și peste hotare.

Pentru a obține un rezultat bun, elevii lui Dan Petrescu erau obligați să pună presiune pe adversar și mai puțin să aștepte „la mica ciupeală”, așa cum ne-au mai arătat că se pricep clujenii, în Europa. N-a mers pentru că… unde nu e cunoștință, nu e nici puterință. CFR nu știe să atace. Nu știe să joace fotbal, la nivel european. Și dacă această pseudo Babă-Cloanță a făcut pașalâc în fotbalul românesc, poate realizăm pe ce scară a valorilor ne aflăm, la nivel european și la minus infinit!

S-a vorbit despre terenul greu și despre faptul că (vai!) dacă va ploua, misiunea CFR-iștilor se va îngreuna. Dar, pentru că românii au avut pile la Busu și, probabil, inclusiv la un șaman responsabilizat cu pusul norilor pe fugă, n-am văzut un gazon descris în versuri acre de vreun poet zgrunțuros, ci o suprafață de joc pe care gazdele ne-au cotrobăit pe toate extremele și l-au pus în vitrină pe același ghinionist Bălgrădean, fără de care, în pauză, eternul nemulțumit Petrescu putea să se urce într-un charismatic avion, cu destinația „Lost City”.

Dan Petrescu, de la presupusul Ulise, la lecția inutilității

Bălgrădean a primit, stupid, un gol. Dar a salvat altele, pentru care „Magic Dan” și gașca lui de campioni erau meniți să mănânce asfaltul străzilor, în genunchi, până la Cluj… Dincolo de pamfletul „hollywoodian”, aici e cazul să ne trezim, un pic: Ce-i saltă pe acești oameni, care își spun „antrenori” și „fotbaliști”? Ce căutăm noi, „civilii”, să ne pierdem vremea și vremurile pentru ei, la televizor, pe stadioane, la bere, cu mama soacră, sau pe unde se mai „consumă” fotbal? Rușinea lor îmbată rușinea vieților noastre. D’aia, vorba virusului, ne numim „microbiști”. Pentru că alegem singuri să fim martorii unor asemenea rușini…

L-am auzit pe Dan Petrescu spunând: „Va fi un meci de a fi sau a nu fi. Nu mai avem ce pierde, dar în țările nordice trebuie să fii puternic pentru a câștiga”. Dan Petrescu ne-a obișnuit să „baleteze”, de la ironie la prudență. Este, însă, același om, cu stări diferite. Păstrând proporțiile, acum lumea nu avea nevoie de acel Ulise, rătăcind pe mări, ci de Ulise cel din fața Troiei, căruia mintea scăpărătoare i-a născut ideea „Calului” decisiv. Lui Dan i-au căzut plombele, ca și rictusul. L-am văzut la televizor. Inspirat, poate, din politică, a devenit și el un… antrenor-„jucător”. Adică, un inutil.

Când nu știi să ataci, viața te lovește „pe contre”. Complexele europene ale CFR-ului

CFR a arătat, în dese rânduri, că știe să se apere. Acum, era momentul în care trebuia să arate că știe și cum să atace. Dar, vorba generalului Ioan Dragalina, care a murit conducând atacul împotriva trupelor austro-ungare din Valea Jiului dintr-o mașină de buzunar și nu dintr-un tanc, „trupa care nu înaintează, să piară pe loc!”. Mare vorbă, mare previziune, nasol context, cum ar zice Alibec, în vestiar, dar asupra acestei „vedete” voi reveni.

Dincolo de istoria sa recentă, pomădată și încununată, CFR pare o echipă cuprinsă de complexe europene. Parcă mai mereu, clujenii trăiesc cu senzația că rejoacă acel meci cu AS Roma și că vor produce surprize, „pe contre”. Ce nu știu ei este că istoria nu reprezintă trecutul, ci tocmai uitarea acestuia…

O echipă cu personalitate se impune, nu trăiește din aniversări. Trecutul se transformă într-o mentalitate păguboasă. Într-un obicei lasciv, vecin cu cinismul, iar obiceiul bravului CFR este să stea la cutie și să aștepte, precum motănelul care suspină în tăcere până se întoarce bunicuța cu dosul la oala cu găluști și apoi, țuști pe contraatac, în raiul frugal!

Petrescu și campionii lui erau condamnați să atace. Dacă puteau. Dar ei sunt condamnați la defensivă, trăiesc din asta, au reflexe condiționate, precum câinii lui Pavlov, care salivau, mai ales atunci când nu primeau mâncare.

EXCLUSIV: Alibec este dedublarea lui Mel Gibson!

Și pentru că v-am promis că revenim la Alibec, iată că vom înfrânge înfrângerea, tot în stil Hollywood.

Dacă sărmanu’ Bălgrădean s-a văzut luat la ochi, precum mărul în care țintea Antonio Banderas în „Asasinii”, când se antrena pentru un duel la „penalty-uri” cu Stallone, ce să zică și „Denis, pericol public”? Păi, după ce o fi aflat că, în tinerețe, Mel Gibson a jucat Hamlet și găsindu-se tocmai în Danemarca, Alibecului nostru i-a filat lumina.

Degeaba se întreabă comentatorii, muritorii, de ce, de vreo 10 ani, Alibec dă impresia că se crede „Jesus”, pentru că altfel nu se explică felul în care își ridică brațele, în Cer. E simplu. El își crucifică mâinile în aer, într-o regie la fel de defensată, precum Mel Gibson, care – pe când filma în România și se credea, de asemenea, Jesus – îi cerea prișcoave Maiei Morgenstern.

Cum Mel nu știa românește, nici Denis nu percepe limba fotbalului, și în loc de AliBec, se recomandă „veniți de luați beznă!

Cum n-au ținut de foame „kabalismele” lui Mel Gibson cu Maia Morgenstern, așa n-a mers nici jocul Alibecului. Un alt experiment ratat, într-o echipă majusculă, aflată pe portativul minimalist…

CFR nu este Baba Cloanța, iar jucătorii săi nu știu nici carte, nici fotbal. Rămânem fructe sterpe în lunetele trecătorilor, tocmai bune de făcut jeleu de orgolii, pe un tărâm educațional în care de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.

ADVERTISEMENT