Sport

Cristian Gațu, mărturii după finala olimpică de la Montreal: “Mi-am jurat că mă retrag după acel meci!”. Exclusiv

04.03.2021 | 22:25
Cristian Gațu, mărturii după finala olimpică de la Montreal:
Cristian Gațu, mărturii după finala olimpică de la Montreal Mi-am jurat că mă retrag după acel meci!. Sursa: sportpictures.ro
ADVERTISEMENT

Cristian Gațu este unul dintre cele mai mari nume din istoria handbalului românesc. Este dublu campion mondial, câștigător al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua și dublu medaliat olimpic. După retragere a rămas în sportul la cel mai înalt nivel și a fost, printre altele, secretar de stat, comandantul CSA și președintele Federației Române de Handbal între 1997 și 2014. 

În episodul 31 din seria “Olimpicii României”, Cristian Gațu a povestit într-un interviu acordat pentru FANATIK despre medaliile olimpice câștigate în 1972 și 1976 cu naționala României. Legendarul handbalist a mărturisit de ce a decis să se retragă din națională după finala olimpică de la Montreal.

ADVERTISEMENT

Cristian Gațu, interviu pentru FANATIK: “Cred că șansa ne-a lipsit pentru aurul olimpic”

Fostul președinte al celor de la FRH susține că handbalul românesc nu se află pe un drum bun și tinerii handbaliști trebuie susținuți mai mult astfel încât echipele naționale ale României să se întoarcă în lupta pentru medalii.

Domnule Gațu, ați câștigat un argint și un bronz olimpic. Există un regret că n-ați câștigat aurul sau e mare bucuria pentru că aveți două medalii olimpice?

ADVERTISEMENT

– Pentru mine este o bucurie, dar în mod evident și un regret că n-am reușit să câștigăm aurul. Cred că șansa ne-a lipsit pentru aurul olimpic. Puteam să o facem și în 1972, dar și în 1976. Da, cu siguranță există un regret.

“Noaptea aia n-am dormit deloc, atât am fost de supărați. Înfrângerea aia ne-a privat de a câștiga un titlu mondial”

Puteți să ne spuneți o amintire care v-a rămas întipărită din cariera de jucător?

– În 1967 la Campionatul Mondial din Suedia. Eram foarte tineri atunci și eram forțați să jucăm mai mult. În semifinale am fost învinși de cehi, care de regulă erau clienții noștri. Cea mai tristă amintire de la acest turneu final, una dintre puținele, este că a doua zi după ce am pierdut cu cehii am câștigat medalia de bronz învingând URSS-ul, o echipă mult mai mare decât a cehilor. Noaptea aia n-am dormit deloc, atât am fost de supărați. Înfrângerea aia ne-a privat de a câștiga un titlu mondial.

ADVERTISEMENT

Da, dar după aia au venit două titluri mondiale cu dumneavoastră în teren…

– Au venit două și fiecare cu povestea ei. Dar, cea mai dragă după aceea mi-a fost ediție din 1974 când s-a reeditat finala România – RDG, cu amendamentul că, de acea dată s-a jucat pe terenul nemților.

Naționala României de handbal masculin
Naționala României de handbal masculin

“M-am jurat că mă retrag după înfrângerea cu URSS din finala de la Montreal”

Ați câștigat cu 14-12 acea finală…

– A fost foarte relaxant jocul și prestația echipei noastre.

Este ceva să spui că e relaxantă o finală de campionat mondial împotriva echipei gazdă…

ADVERTISEMENT

– S-a făcut mare tam-tam înainte de finală pentru că se vedea clar că aia va fi finala. Nemții au plusat mult în presă și spuneau că acum se va vedea care este cea mai bună echipă de handbal din lume între România și RDG. Au fost șicane mai mult de superstiție. Pe noi ne-au dus la etajul 15 în hotelul din Berlin și când am coborât spre masă înaintea finalei, cu totul și cu totul accidental, între ghilimele, opreau liftul la etajul 13. Liftierul ne-a spus “Aoleu! am uitat că voi sunteți superstițioși”. Le-am răspuns cu o glumă: “Ce să facem acum? O să pierdem mâine, asta e”.

Finala olimpică pierdută împotriva URSS-ului v-a afectat în vreun fel? 

– Pe mine clar. Eu mai puteam juca câțiva ani. Dar m-am jurat că mă retrag după înfrângerea cu URSS din finala de la Montreal. Conducătorii de atunci a handbalului românesc, nu dau nume, au acceptat propunerea rușilor să facem trei meciuri de pregătire la ei acasă. Când mi-au comunicat treaba asta, am luat atitudine. Le-am spus că nu se poate să mergem acolo să jucăm. Dar ei mi-au spus că ne stricăm relația de prietenie cu sovieticii, că nu vor fi spectatori, nu contează rezultatul. “Stați un pic, nu contează rezultatul, dar noi avem un stil al nostru pe care rușii dacă ne observă, ne pot șicana”

Cum au fost acele amicale?

– Într-adevăr. Nu au fost spectatori, au fost 30 de oameni dar camere de filmat, fișe de înregistrare. Au notat absolut tot.

ADVERTISEMENT

“Când am jucat semifinala, am rămas să ne uităm la meciul URSS-ului. Rușii au câștigat și băieții noștri au sărit în sus și au spus că e gata”

V-au citit înainte de turneu…

– Exact. Eu am încercat să le spun celorlalți că nu contează rezultatele din amicale și la Olimpiadă trebuie să jucăm altfel. Și înainte să începem campania de la Jocurile Olimpice am fost anunțați că s-a perfectat un nou meci amical, cu cine crezi, tot cu rușii, la Montreal.

Și la Montreal ați jucat cu ei, deci?

– I-am bătut la 8 goluri. Au fost ziarele de la Montreal și ziare din satul olimpic. Cronica era așa “Românii au câștigat deja titlul olimpic învingând într-un amical cu 28-20 puternica echipă a rușilor”. Astea s-au dus în psihicul nostru. Degeaba am încercat eu, dar probabil și eu eram îmbătat puțin de victoria asta. Când am jucat semifinala, am rămas să ne uităm la meciul URSS-ului. Rușii au câștigat și băieții noștri au sărit în sus și au spus că e gata, am câștigat titlul.

“Persoana care ne-a trimis pe mâna rușilor și a acceptat să facem cele trei meciuri era prezentă acolo și a intrat în vestiar. Ne-a făcut lași”

În finală ce s-a întâmplat?

– Au studiat toate înregistrările jocurilor amicale de la Moscova și Tbilisi. Au fost urmărite cu atenție și s-a schimbat complet fața jocului. Am fost șocat pentru că pentru prima dată în viață am văzut că a venit un rus la mine și m-a luat om la om, la fel și cu extremele. Cei doi oameni înalți ai noștri au fost lăsați liberi. Aruncam mingea în brațele lor, contraatac – gol. Ne-am trezit când era 5-1 pentru ei. Până la final, tot la 4 goluri ne-au bătut.

V-ați retras de supărare după acel turneu? 

– Da. Pentru că persoana care ne-a trimis pe mâna rușilor și a acceptat să facem cele trei meciuri era prezentă acolo și a intrat în vestiar alături de generalul Dragnea, șeful delegației, și ne-a făcut lași. În momentul ăla mi-au sărit capacele, mi-am luat tricoul și un pantof și i-am spus: “Tovarășe general, pentru mine este ultimul meci în echipa națională și nu mai am nevoie nici de tricou”. Am aruncat tricoul și am plecat. Asta a fost.

“Să dăm un restart și cred că principalul lucru ar fi investițiile în infrastructură și în copii și juniori”

Aveți o mare experiență și în management. Cum vedeți handbalul românesc din ziua de azi?

– Este într-o situație dificilă. Atât la feminin, cât și la masculin avem probleme. Suntem departe de vremurile în care aduceam medalii. Nu ne-am mai luptat de mult timp la primele locuri.

Cum credeți că ar trebui să procedăm pentru a reveni pe un drum bun?

– Cu siguranță ar trebui elaborată o nouă strategie. Să dăm un restart și cred că principalul lucru ar fi investițiile în infrastructură și în copii și juniori. Tinerii trebuie susținuți mai mult pentru a ajunge să joace bine și la nivel de seniori.

“Cu un salariu de la un jucător străin, poți să crești 3-4 jucători români”

Cum vă poziționați în această dispută în contradictoriu jucători români vs. jucători străini în Liga Națională? 

– La un moment dat al vieții mele când eram la Federație am impus un număr maxim de 3 jucători străini pe foaia de joc a echipelor din Liga Națională. Cu un salariu de la un jucător străin, poți să crești 3-4 jucători români.

Cum vedeți șansele de calificare la Jocurile Olimpice?

– 50/50%.

“Deocamdată ne bazăm pe Cristina Neagu!”

Bănuiesc că noi și cu Muntenegru pe aceste procente, Norvegia fiind în față…

– Categoric. Dar este greu de pronosticat o revenire și o formă maximă pentru noi. Dar handbaliștii noștri ne-au obișnuit de multe ori cu un tupeu ieșit din comun și astfel poate să dispară acea faimă a Norvegiei ca lider autoritar. Cu alte cuvinte, ne putem da și la ele ca și la Muntenegru.

Cum arată viitorul handbalului feminin fără Cristina Neagu?

– Deocamdată ne bazăm pe ea, dar eu cred că trebuie să plusăm puțin astfel încât să fie promovate mai insistent și alte jucătoare care sunt în formă.

  • 2 medalii olimpice a câștigat Cristian Gațu (bronz în 1972, argint în 1976)
  • 75 de ani are Cristian Gațu

 

 

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoriile NEWS, SPORT sau LIFE