Cristina Cioran, primul interviu după despărțirea de iubit: ”Îmi este greu să vorbesc”

Cristina Cioran, cunoscuta actriță și moderatoare de emisiuni, își amintește cât de mult și-a dorit să facă actorie și cum s-au opus părinții ei, considerând că din această carieră nu poți trăi. Cristina Cioran știe că, în această meserie, ai nevoie de susținere materială permanentă. Cristina Cioran a vorbit, pentru FANATIK, și despre Ema, minunea din viața ei, și își aduce aminte de cele mai îngrozitoare momente trăite, nașterea prematură a fetiței.

Cum îl descria Cristina Cioran pe iubitul ei cu puțin timp înainte de despărțire

Cunoscuta și îndrăgita actriță Cristina Cioran dezvăluie, într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, cum și-a petrecut toată copilăria în cel mai mare cinematograf din Constanța, acolo unde tatăl ei era director. Își aduce aminte că de mică și-a dorit să se facă actriță dar viața i-a demonstrat că, pentru a fi relaxat în această meserie, ai nevoie de susținere materială.

De asemenea, Cristina Cioran vorbește și despre relația cu Alex, bărbatul care tocmai a făcut public faptul că s-ar fi despărțit, actrița explicându-ne că, momentan, relația lor e în pauză, dar felul în care actrița îl descrie pe cel care este tatăl fetiței sale, cel cu care trebuia să se căsătorească, indică că sunt șanse serioase să revină la sentimente mai bune unul față de celălalt.

În altă ordine de idei, Cristina Cioran nu se sfiește să povestească momentele dificile prin care a trecut în vremea în care o năștea prematur pe Ema, fetița ei și a lui Alex.

Digi24.ro

Misterul unei crime a fost elucidat după 56 de ani. Cum s-a dat de gol autorul care nu a fost niciodată suspect în caz

Cristina Cioran, despre Alex, bărbatul care a anunțat despărțirea lor

Ce înseamnă Alex pentru tine? Care este primul cuvânt care îți vine în minte atunci când te gândești la el?

– Alex este tatăl Emei. Ne iubim, dar avem niște divergențe de opinii.

Cum este mama Cristina? Ce ai învățat, până acum, de la Ema?

-Învăț în fiecare zi de la Ema, mă emoționez în fiecare zi, râd foarte mult și caut răspunsuri în fiecare zi. Este un copil foarte bun și foarte înțelegător, dacă mi-e foarte somn și ea se joacă nu mă trezește, stau lângă ea acolo și e foarte bine, se joacă singură și se distrează liniștită.

Nu știu cum sunt ca mamă. Cred că sunt ce trebuie pentru copilul meu, încerc să nu exagerez cu grijile, să nu fiu prea protectivă, caut să mă relaxez și să găsesc în fiecare moment, poate mai greu, partea bună.

Cel mai greu moment al Cristinei Cioran: “Nu o să uit niciodată strângerea de mână”

Care a fost cel mai îngrozitor moment din viața ta?

– Nașterea prematură a Emei a fost un moment greu, inundat de nesiguranță și teamă, nu pot compara cu nimic altceva. Din fericire, Ema este sănătoasă și puternică, norocoasă și veselă, se dezvoltă normal, este în parametri de creștere. Acum nașterea de urgență a Emei este în trecut, dar atunci am trăit cu adevărat un sentiment atât de dureros, despre care îmi este greu să vorbesc.

Digisport.ro

FOTO Ilie Năstase a apărut de mână cu ”cea mai frumoasă femeie din lume”: ”I-a luat trei ani”

Pot doar să mulțumesc echipajului SMURD care m-a preluat rapid și cadrelor medicale, asistentelor și moașelor de la Spitalul Universitar care au avut grijă de noi, de mine câteva zile, de Ema o lună jumate. Mereu sunt întrebată de gravide dacă e în regulă spitalul de stat și pot spune doar că pe noi ne-au salvat. Pe Ema a adus-o pe lume Dr Liviu Vasilescu, medic primar ginecolog împreună cu o domnișoară medic stagiar și echipa de moașe și de asistente. Nu o să uit niciodată strângerea de mâna a unei doamne moașe care a fost acolo și se uita la mine fix și îmi spunea că e în regulă.

Cum a fost prima lună și jumătate după naștere?

– Pe Ema a preluat-o doamna doctor neonatolog și pediatru Cristina Chiriac, care împreună cu personalul medical și auxiliar, moașele și asistentele au iubit-o și îngrijit-o în prima ei lună jumătate de viață, cea mai importantă perioadă din viață. Datorită acestor minunate doamne am reușit și eu să manevrez copilul, am învățat cum să o hrănesc, cum să tratez acest copilaș minunat și fragil de 1,310 kg.

Cristina Cioran, sinceră despre sine: “Nu mă lăsam condusă de reguli”

Cum a fost copilăria ta?

– Am avut o copilărie foarte frumoasă. Mergeam la cinematograf, tatăl meu a fost directorul cinematografului cel mai mare din Constanța, așadar atât eu cât și sora mea ne-am petrecut foarte mult timp vizionand filme, chiar și de mai multe ori același film. După ce terminam orele la școală mergeam la cinematograf și vedeam același film și de 4 ori, până seara.

Pe vremuri camera de proiecție nu era digitalizată, așadar exista un operator care se ocupa de aparatul de proiecție, un mastodont în care intra pelicula printr-o grămadă de circuite ca imaginea să fie proiectată pe ecran. Acolo era foarte plăcut să stai să vizionezi filmul iar când se termina prima rolă (un film de lung metraj avea două sau trei role și trebuiau schimbate cu dexteritate de operator) ea trebuia derulată pentru următoarea proiecție.

Erau mereu premiere cinematografice la care participa echipa, regizorii, actorii. Era o plăcere să stai printre ei, așa am prins dorința de a face meseria asta. În rest eram un copil destul de neliniștit, îmi aduc aminte că făceam tot felul de tâmpenii, despre care nu pot vorbi că nu vreau să dau exemplu, dar pot specifica faptul că părinții mei nu se plictiseau cu mine.

Mergeai în vacanțe la bunici?

– Bunicii mei locuiau tot în oraș și mergeam în fiecare weekend. Nu am avut bunici la țară și sufeream mereu că nu am și eu experiențele haioase și interesante ale colegilor mei care stăteau câte o lună la țară și aveau o grămadă de povestit.

Cristina Cioran, în vremea liceului: “Nu mă lăsam condusă de reguli”

Cum erai la liceu? Îți știau colegii de frică sau erai cuminte?

-La liceu eram clasă de fete, la uman, așadar eram destul de gălăgioase toate, împărțite pe categorii: fetele care învață, fetele bogate și fetele zăpăcite. Eu eram în categoria a treia, zăpăcită și prea puțin condusă de reguli. A fost o perioadă foarte interesantă, atunci eram pasionată de muzică și lectură, se împleteau foarte fain. De asemenea, îmi plăcea mult muzica rock și eram în gașcă de rockeri.

Ce-ți doreai să te faci când erai mică?

-Cel mai mult mi-am dorit să cânt și să fiu actriță, să ajung la televiziune așa că, din fericire, mi-am urmat visul.

Cristina Cioran: “În această meserie ai nevoie de susținere materială permanentă”

De ce teatru?

– Mi-am dorit mereu să fac teatru și film. Părinții nu au fost de acord inițial spunând că nu este o carieră din care să trăiești ci mai mult un hobby. Aveau dreptate într-o oarecare măsură, pentru a fi relaxat în această meserie ai nevoie de susținere materială permanentă.

Ce înseamnă pentru tine rolul ‘Margot’? Îți mai aduci aminte o întâmplare de la debutul în cinematografie?

– A fost o experiență extraordinară, filmul este minunat, înaintea timpului sau, un film care reflectă o realitate dură și care vorbește despre o Românie reală prin ochii unei tinere tulburate de propria viață. Faptul că am luat eu acel rol a însemnat mult pentru mine, am fost foarte onorată. Îmi aduc aminte că am avut o scenă atât de frumoasă cu Adrian Vancică, scenă pe care am improvizat-o împreună până când am fost opriți de regizorul Ioan Cărmăzan.

“Erau foarte mulți bani atunci”

Când ai câștigat primii bani?

– Primii bani câștigați din meserie au fost 600 de dolari pe o reclamă la Ursus, reclamă pe care am făcut-o chiar în primul an de facultate. Două zile de filmare minunate, colegă de “pahar” eram cu Vlad Ivanov, unul dintre cei mai mari actori ai noștri și un prieten drag.

Mai ții minte ce ți-ai luat cu ei?

– Pantofiori, gentuțe, hăinițe, am plătit chiria, am mâncat în oraș. Ce puteam să fac? Orice. Erau foarte mulți bani atunci.

Cristina Cioran împreună cu Ema, fiica ei. Sursă foto: Arhivă personală

Cât de diferită este Cristina de acum 20 de ani față de Cristina de acum?

-Clar e mai puțin curajoasă Cristina de acum, mai liniștită, mai împăciuitoare.

Dacă ai putea, ce greșeli din trecut ai încerca să repari?

– Eu sunt o persoană foarte sinceră și credulă, cred în oameni și în intențiile lor bune. Nu înțeleg minciuna și escrocheria. Poate că dacă ar fi să schimb ceva, asta aș schimba, aș fi un pic mai susceptibilă, mai puțin credulă.

Arăți foarte bine, ești o mama superbă. Ții vreo dietă, faci sport?

– Mulțumesc frumos, am ținut o dietă foarte interesantă, se numește Nupo. Este o dietă bazată pe supe și shake-uri, deja porționate, că să nu mai stai să-ți împărți gramajele.

Un sfat de la Cristina Cioran: “Pentru a te împacă cu vârsta trebuie să fii foarte puternic”

Ce părere ai despre intervențiile estetice? Sunt necesare sau se poate trăi și fără?

– Atâta timp cât simți nevoia unei intervenții pentru a duce o viață mai bună sau pentru a repara un defect, sunt grozave. Când se scapă de sub control, poate deveni o problema reală.  Pentru a te împacă cu vârsta și cu trecerea timpului trebuie să fii foarte puternic, foarte încrezător în forțele tale și foarte relaxat.

“Mâncarea este viciul meu”, mărturisește cunoscuta actriță

 Care este viciul alimentar la care nu poți renunta?

-Ooof, îmi cam place să mănânc și asta e problema adevarată. Așadar lista e prea lungă. Mâncarea e viciul meu.

Ai vreo destinație preferată de vacanță? Ai vreo înâmplare, vreo peripeție pe care nu ai uitat-o?

– Iubesc Italia și mi-e tare dor de ea. Nu am mai fost plecată de ceva vreme din țară, așa că mi-e cam dor de orice loc în care am fost sau nu am fost dar aș vrea să merg.

În fiecare vacanță se întâmplă câte ceva, dar ce mi-a rămas că amintire a fost un moment teribil. Veneam de la Paris cu prietena mea și în Roma, la escală, mi-am pierdut buletinul la tranzit. Când am ajuns la îmbarcare către România mi-am dat seama și am refăcut traseul. Pe drumul către poarta pe care am ieșit am văzut o agentă de securitate cu buletinul meu în mâna și i-am spus că eu sunt, apoi am alergat până la poarta de îmbarcare, rugându-mă să nu pierd zborul. Din fericire nu l-am pierdut.