Cristina Neagu a acordat un amplu interviu pentru FANATIK! În plină pandemie, marea sportivă face un apel către români: “Fiecare dintre noi să fie responsabil”. Ce spune starul despre accidentările teribile şi echipa naţională, dar şi care este cea mai mare dorinţă personală. Exclusiv

Mulţi ar băga mâna în foc că românca noastră, Cristina Neagu, rămâne cea mai bună handbalistă a planetei. Supranumită “Messi de România”, Neagu este singura handbalistă care a câştigat de patru ori titlul de cea mai bună jucătoare a lumii!

Anul 2019 a fost, însă, unul de caznă, în care Neagu a tras 11 luni, cu ambiţie de fier, să se recupereze după ruptura de ligamente încrucişate suferită la Euro 2018.

A revenit în noiembrie la o formă de invidiat, iar după ce a marcat nu mai puţin de 14 goluri cu Metz, într-un meci din grupele Ligii Campionilor, antrenorul franțuzoaicelor, Emmanuel Mayonnade exclama: “Vreți să îmi spuneți că nu este la forma ei maximă?! Ce pot să spun mai mult…”. Iar aprecierile vin tocmai de la “Antrenorul Anului 2019” în lume!

După ce a petrecut primele 11 luni ale anului trecut în sala de recuperare, Cristina Neagu nu avea cum să fie printre nominalizările pentru cea mai bună handbalistă a lumii și în 2019. Dar pentru noi, rămâne mereu “numărul 1” în inimile românilor…

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

Cristina Neagu, interviu interesant pentru FANATIK: despre lipsa strategiei în handbalul românesc, performanțe, regrete și viitor!

Anul 2020 a venit cu multe provocări, pandemia de coronavirus a afectat grav și sportul de pe semicerc. Din luna martie, fenomenul handbalistic s-a oprit, iar în acest moment este incertă data la care se vor relua toate competițiile.

Cristina Neagu a acordat un interviu in expenso pentru FANATIK, în care a vorbit despre provocările pe care le-a avut de-a lungul ultimilor ani. De la accidentările crunte care au lovit-o nemilos, la golurile fantastice ce au adus medalii mondiale și europene României, despre CSM București, echipa națională, obiective, dar şi regrete. Însă, am început… cu pandemia.

“În pandemie, mi-am improvizat o sală de forță în living”

Cristina, perioada de pandemie a fost una dificilă pentru întreaga lume. Cum ai trecut peste lunile de izolare şi cum te simţi în acest moment?

– M-am descurcat foarte bine în perioada de izolare. La fel ca pentru toţi românii, și pentru mine a fost o perioadă atipică, dar am reușit să îmi improvizez acasă un fel de sală de forță, chiar în living (râde) și m-am antrenat cât de profesionist am putut, în condițiile date. În toate aceste ultime luni de când s-a declanșat pandemia, am urmat atentă îndrumările de distanțare socială și am limitat interacțiunile care nu erau strict necesare. Consider că este foarte important ca fiecare dintre noi să fie responsabil! În momentul de față mă simt excelent și sunt bucuroasă că am început pregătirea cu fetele. Chiar dacă nu a revenit totul la normal, măcar este un pas înainte și sper ca toată situația să evolueze favorabil.

Digisport.ro

FOTO Proteste la Munchen. ”Nici nouă nu ne place de tine! Ieși de pe stadionul nostru” / ”Își mulg fanii ca pe vaci”

Ai avut o reacţie destul de dură în urma deciziei privind încheierea sezonului. Crezi că se putea termina pe teren competiţia sau existau alte variante mai bune?

– Era foarte greu să se termine sezonul pe teren, vedeţi ce e la fotbal, însă cel mai corect ar fi fost să se împartă numărul de puncte la numărul de meciuri, pentru că noi am avut un joc mai puțin disputat faţă de alte echipe și acel meci ne-ar fi dus cu siguranță pe primul loc. Însă, acum nu mai este nimic de făcut…

“Plecarea Norei ne-a uimit pe toți! A fost, însă, vorba despre un motiv important”

Turneul Final 8 de la Budapesta a fost anulat. Ar fi fost o sărbătoare a handbalului, mai ales că noi aveam două echipe? Cum ai primit decizia?

– Da, din păcate acest sezon nu s-a terminat de nicio culoare bine, pentru că nici în România nu s-a putut încheia pe teren, și nici în Liga Campionilor. Într-adevăr, ar fi fost o sărbătoare a handbalului în formatul de Final 8, însă întotdeauna prioritară este sănătatea și atâta timp cât turneul nu s-a putut desfășura în condiții de maximă siguranță, nu este nimic de regretat. Trebuie să privim cu încredere spre sezonul următor și să sperăm că, la un moment dat, vom putea evolua din nou cu suporterii în tribune, când regulile sanitare o vor permite. E greu fără fani…

Te-a surprins plecarea Norei Mork de la echipă după doar un sezon? Nu a apucat să joace prea mult din cauza accidentărilor…

– Despărţirea de Nora ne-a surprins pe toți fiindcă așteptam… revenirea ei! Știu însă că a fost vorba despre un motiv destul de important, un motiv personal și clubul a înțeles, de aceea a lăsat-o să plece. Din punct de vedere al grupului, trebuie să ne concentrăm pe integrarea noilor jucătoare și sunt sigură că oricine va juca pe acel post va face tot posibilul să evolueze la capacitate mondială.

Neagu crede că CSM Bucureşti ar trebui să fie mai respectat în România!

CSM București este considerat de mulți un club cu probleme de imagine. Lumea este împărțită: unii cred că se cheltuie prea mulți bani, în timp ce alții apreciază performanțele pe care clubul de handbal, în primul rând, le produce aproape an de an în Europa. Crezi că CSM ar trebui respectat mai mult la noi în România?

– Fiecare are părerea lui… Eu cred că CSM București trebuie să fie respectat! E singurul club din România care a câștigat Liga Campionilor și care are în fiecare an șanse reale să ajungă în Final Four și să lupte din nou pentru trofeu. Este o grupare care își propune de fiecare dată să câștige toate trofeele pe plan intern, internaţional, și cred că din punctul ăsta de vedere este un club ce face performanță pentru România și care merită tot respectul. Iar noi, jucătoarele, încercăm să ne facem treaba cât mai profesionist și să ne îndeplinim obiectivele.

Trecând la echipa națională. Avem un nou selecționer de la începutul anului, care, culmea, nu a apucat încă să debuteze. Cum vezi alegerea lui Bogdan Burcea?

– Sigur că este o schimbare destul de mare în momentul de față la prima reprezentativă. După cinci ani în care am avut doar antrenori străini, acum a fost adus un selecționer român. Sincer, nu am lucrat foarte mult cu Bogdan, ca să am o părere deja formată, însă sper să facem o echipă bună și să avem rezultatele scontate. Suntem în continuare în an preolimpic, perioadă extrem de importantă pentru handbalul românesc.

„Cu jucătoarele suspendate în echipă, am avea o șansă reală de calificare la Jocurile Olimpice”

Vom juca la Euro într-o grupă cu Norvegia, Germania și Polonia. Este o grupă ok sau nu pentru noi?

– Cred ca este o grupă destul de grea și aduce mult cu grupa de acum doi ani de la Campionatul European. Ne dorim să facem cât mai multe puncte și să ajungem în grupa principală. Care și aceasta seamănă izbitor cu cea de acum doi ani. Eu sper să reușim, totuși, să facem o figură frumoasă. Deja numai e niciun secret, toata opinia publică știe cât de mult îmi doresc sa avem rezultate importante la nivel de Naţională.

Turneul preolimpic s-a amânat pentru anul viitor. Este în avantajul nostru că nu s-a jucat în martie, mai ales că noi veneam după un Campionat Mondial nu prea reuşit? Poate până atunci vor putea reveni și jucătoarele suspendate la Corona Braşov…

– Da, poate fi un avantaj pentru noi, mai ales dacă s-ar reîntoarce în forţă și jucătoarele suspendate. Atunci am avea o șansă reală de calificare la Jocurile Olimpice. În plus, echipa se va omogeniza mai bine și va prinde mai multă experiență în acest timp.

“Handbalul nu a început cu Cristina Neagu și nici nu se va termina cu Cristina Neagu!”

Există multe îngrijorări în lumea handbalului, care pronostichează o perioadă grea a sportului nostru tradiţional la nivel de echipă națională, mai ales după retragerea ta, care sperăm să fie cât mai îndepărtată. Personal, cum vezi lucrurile?

– Handbalul nu se va opri în loc după ce eu nu o să mai joc pentru echipa națională! Sigur că am fost o jucătoare importantă, mai ales în ultimii zece ani și am contribuit foarte mult la cele două medalii câștigate de prima reprezentativă, însă handbalul nu a început cu Cristina Neagu și nici nu se va termina cu Cristina Neagu! Ca de fiecare dată, vor veni alte jucătoare mari la echipa națională. Important e ca lumea să își dea seama cu adevărat ce înseamnă echipa națională, să joace cu sufletul și să încerce să obțină performanță.

Ce sentiment ai în momentul în care te uiți în urmă și observi că ești singura handbalistă aleasă de patru ori cea mai bună din lume?

– Bineînțeles, că este un sentiment de mândrie! Însă este o performanță care s-a obținut cu enorm de multă muncă și pentru mine, sincer, cel mai important lucru pe care l-am realizat în acești ani a fost acela că am reușit să revin la un nivel foarte bun după fiecare accidentare. Faptul că am fost nominalizată la titlul de cea mai bună jucătoare din lume în fiecare an în care nu am fost lovită spune multe despre modul în care mă dedic, iubesc și respect sportul pe care îl practic și că până la urmă toate aceste titluri, performanţe, nu sunt deloc întâmplatoare.

 “Îmi doresc foarte mult o medalie olimpică!”

Anul acesta nu ai fost pe lista IHF, logic având în vedere că ai lipsit până în noiembrie de pe parchet. Titlul a fost câștigat de Stine Oftedal. Tu care crezi că a fost handbalista anului 2019 dintre nominalizate?

– Normal, nu aveam cum să fiu nominalizată pentru anul 2019, deoarece am început să joc abia în luna noiembrie. Era practic imposibil! Deși pot să confirm că am avut o revenire în forţă pe teren și am ajuns într-o formă foarte bună, într-un timp – record! Dacă ar fi să aleg dintre cele cinci, m-aş opri mai degrabă la trei: Stine Oftedal, Estavana Polman și Ana Vyakhireva. Și dacă ar fi chiar să nominalizez o jucătoare, personal, aş alege-o tot pe Stine Oftedal (n.r. –  norvegiancă, centru Gyor). Mi se pare o jucătoare care evoluează deja de câțiva ani la cel mai înalt nivel. Este o handbalistă care se accidentează foarte rar și pe care te poți baza 60 de minute atât la echipa de club, cât și la națională, și care joacă constant bine pe durata întregului sezon, nu doar în partea finală sau în meciurile importante. Este “creierul” care trage echipa după ea şi își pune foarte mult amprenta pe jocul grupărilor la care evoluează. Așa că daca ar fi sa aleg pe cineva, aș alege-o tot pe Styne, cu ochii închişi.

Ai obținut medalii la turnee finale și ai jucat cu naționala la Jocurile Olimpice. Ai câștigat Liga Campionilor la nivel de club. Există un obiectiv pe care nu l-ai bifat în handbal?

– Da, îmi doresc foarte mult o medalie olimpică la Tokyo!

“Nu s-a reușit crearea unor strategii pe termen lung, așa cum au alte federaţii, să obținem performanțe în ani consecutivi, nu o dată la 5 sau la 10 ani”

Spune-mi un lucru care îți place și unul care nu îți place la handbalul românesc?

– Îmi place că avem mult talent în handbalul românesc și întotdeauna a scos jucătoare rare, însă îmi displace că nu avem strategii pe termen lung. De exemplu, echipa națională, în ultimii 15-20 ani, a avut generații de excepție, dar performanțele au fost rare. Nu s-a reușit gândirea unor strategii pe termen lung, așa cum au alte echipe, astfel încât să obținem performanțe în ani consecutivi, nu o dată la 5 sau la 10 ani.

“Revenirea mea la performanţă după accidentări grele, este un motiv de mândrie! Uitaţi-vă în ultimii 10 ani în handbal câte jucătoare au revenit la cel mai înalt nivel?”

Ai avut multe accidentări dure în carieră, după care nu mulți sportivi ar fi reuşit să revină. Tu ai făcut-o și de fiecare dată la un nivel înalt. Cât de dificil este să revii după asemenea traume? Ce sacrificii trebuie să faci?

– Este foarte foarte greu să revii după o accidentare serioasă și lucrul ăsta îl poate spune numai cineva care a trecut singur prin asta. Eu cred, pe de altă parte, că revenind de fiecare dată foarte bine și foarte repede la nivelul de mare performanţă, poate mulți oameni au crezut că este un lucru normal și că este un lucru ușor de realizat. Însă, dacă ne uităm doar în ultimii 10 ani în handbal, la câte jucătoare de valoare au revenit la cel mai înalt nivel după o accidentare serioasă, o să constatăm că nu sunt foarte multe.. Iar ăsta este un aspect al vieţii mele cu care mă mândresc și demonstrează cât de puternică sunt pe plan mental și cât de mult iubesc ceea ce fac. Am trecut de fiecare dată peste orice greutate și am vrut doar să joc handbal. Și am reușit!

Ai vreun regret în carieră?

– Nu am câștigat toate medaliile și trofeele pe care mi le-aș fi dorit, însă nu pot să spun că am un regret major în cariera mea. La fiecare antrenament și la fiecare meci încerc să dau tot ce am mai bun. Iubesc ceea ce fac, muncesc enorm și în fiecare zi vreau să devin tot mai bună. Cred că acestea sunt lucrurile care m-au menținut la cel mai înalt nivel în handbalul mondial în anii aceştia.

• 31 de ani are Cristina Neagu
• 4 titluri de cea mai bună jucătoare din lume are Neagu (2010, 2015, 2016, 2018)

Interviu realizat cu sprijinul agenţiei Sports Hub