Europa traversează o perioadă tensionată în transportul aerian, unde prețul kerosenului crește accelerat, iar aprovizionarea devine tot mai dificilă. Italia resimte deja impactul direct, iar specialiștii avertizează că efectele ar putea ajunge rapid și în România.
Piața globală a combustibililor pentru aviație traversează o perioadă de tensiune tot mai accentuată, pe fondul riscurilor geopolitice din Orientul Mijlociu și al posibilei restricționări a transportului de petrol prin strâmtoarea Ormuz. Potrivit unor analize ale agențiilor internaționale de presă precum France Presse și Reuters, riscul unei penurii de kerosen crește de la o zi la alta, fără ca autoritățile sau industria să poată indica exact momentul în care aviația ar putea ajunge în situația de a-și reduce semnificativ activitatea. Europa depinde în mod direct de importurile de combustibil din zona Golfului, de unde provine, în mod obișnuit, aproximativ jumătate din necesarul de kerosen.
Diferențele dintre state sunt însă majore, unele țări având capacități interne solide de rafinare, în timp ce altele se bazează aproape integral pe importuri. Această inegalitate face ca vulnerabilitatea la șocuri de aprovizionare să fie diferită de la o regiune la alta și chiar de la un aeroport la altul. În paralel, costurile au explodat pe piața europeană, iar companiile aeriene se confruntă deja cu presiuni financiare tot mai mari. În unele cazuri, operatorii au fost nevoiți să introducă taxe suplimentare sau să își modifice strategia de alimentare cu combustibil, preferând să transporte cantități mai mari de kerosen de la aeroporturile de bază, în lipsa unei certitudini privind disponibilitatea în destinație.
În acest context, FANATIK a discutat cu economistul Cristian Năsulea, dar și cu pilotul și expertul în aviație Cezar Osiceanu, pentru a înțelege cât de real este riscul ca aviația să fie afectată direct de o posibilă criză a combustibilului. Cei doi specialiști au analizat scenariile avansate în ultimele zile în presa internațională și au explicat dacă există sau nu pericolul ca avioanele să nu mai poată decola din lipsă de kerosen, în condițiile în care mai multe rapoarte indică posibilitatea unor perturbări semnificative în lanțul de aprovizionare în perioada următoare.
„Prețul tonei de kerosen la Otopeni a sărit de la 800 la 1.900 de euro. Creșterea de preț este exact mecanismul prin care piața alocă o resursă devenită rară. Ea descurajează consumul neesențial, stimulează căutarea de surse alternative și transmite un semnal rapid și precis tuturor actorilor. Companiile aeriene românești deja umplu mai mult tancurile cu kerosen la Otopeni, anticipând lipsa la destinație. În termeni economici, acesta este ilustrarea perfectă a comportamentului adaptiv și rațional al agenților privați care răspund la semnale de preț”, sunt declarațiie economistului Cristian Năsulea, în exclusivitate, pentru FANATIK.
Mai departe, acesta a subliniat că actualele tensiuni din piața kerosenului nu pot fi înțelese fără a privi structura de aprovizionare a Europei și modul în care aceasta s-a format în ultimii ani. Năsulea a atras atenția asupra dependenței de importuri și a factorilor de politică economică ce ar fi influențat capacitatea de rafinare de pe continent, explicând că: „Europa importă în mod normal jumătate din kerosenul său din țările din Golf. Această vulnerabilitate nu a apărut din senin pe o piață liberă, ci a fost creată din cauza cadrului de reglementare european.
Politicile climatice ale UE, mandatele de combustibil sustenabil pentru aviație (SAF), directivele privind capacitățile de rafinare și presiunea pentru decarbonizare rapidă au descurajat investițiile în capacitate de rafinare europeană și au redus numărul de furnizori din interiorul UE. Multe rafinării europene funcționează deja la capacitate maximă, aceasta capacitate „maximă” fiind atinsă atât de rapid tocmai pentru că ani de zile investițiile în extindere au fost descurajate sau blocate de un cadru de reglementare ostil hidrocarburilor. Acum același aparat de reglementare care a produs vulnerabilitatea vine cu planuri de „urgență””, a continuat analistul economic despre posibila criză din aviație.
De asemenea, profesorul de economie a făcut referire la planurile aflate în discuție la nivelul Uniunii Europene privind gestionarea crizei și posibilele intervenții în lanțul de aprovizionare, susținând că abordarea autorităților ar putea influența direct piața. „Comisia Europeană intenționează să introducă o cartografiere la nivelul UE a capacității de rafinare și să introducă măsuri pentru a se asigura că această capacitate de rafinare este utilizată și menținută la maximum. Se vorbește, de asemenea, despre un sistem centralizat de raportare în timp real privind stocurile din aeroporturi. Acesta ar trebui sa fie gestionat tot de o autoritate publică la nivel european.
Acest reflex de coordonare „de la centru” este contraproductiv, ineficient și menit să creeze noi riscuri de securitate comercială și concurențială. În mod evident, furnizorii nu sunt entuziaști la ideea de a pune informații comerciale strategice la dispoziția clienților. O abordare (mai) pragmatică ar implica: eliminarea imediată a oricăror bariere la import de kerosen din surse alternative; suspendarea temporară a mandatelor SAF și, cel mai important, transparența voluntară a stocurilor, stimulată prin acorduri comerciale, nu impusă prin reglementare”, a mai spus Năsulea, pentru FANATIK.
În continuare, pilotul și expertul în aviație Cezar Osiceanu a oferit o serie de clarificări privind impactul direct al scumpirii petrolului și al deciziilor luate la nivel european asupra industriei aeronautice, fiind de părere că situația actuală poate genera efecte majore în lanț asupra traficului aerian. „Din punct de vedere al aviației, trebuie să știm următorul lucru: scumpirea petrolului Brent cu 30% a condus la creșterea combustibilului de aviație (kerosen) cu peste 60%, minimum. Problema cea mai mare este că, în acest moment, Uniunea Europeană a impus țărilor membre să închidă rafinăriile grupului rusesc Lukoil, care, în România și Bulgaria, erau mari producătoare de combustibil de aviație și motorină.
În acest moment, Italia este prima victimă: a fost prima țară care a impus interdicții de alimentare pe trei aeroporturi mari. De asemenea, Lufthansa a anulat aproape toate cursele către Orientul Mijlociu până în toamnă. Ryanair estimează că, dacă nu se reia producția de kerosen și dacă petrolul nu revine măcar aproape de prețul de la începutul crizei, se va ajunge la anularea a cel puțin 20% din cursele programate pentru lunile de vârf – iunie, iulie și august. Vă dați seama ce înseamnă acest lucru. O obligativitate impusă la nivel european, în cadrul programului mondial de decarbonizare, prin care aviația trebuia să ajungă la emisii zero până în 2035. Dar acest lucru presupunea construirea, la nivel global, a unor capacități de producție pentru două tipuri de combustibili verzi”, sunt precizările pe care a ținut să le facă pilotul Cezar Osiceanu, pentru FANATIK.
Acesta a continuat analiza privind combustibilii alternativi din aviație, evidențiind decalajul major dintre obiectivele de tranziție energetică și capacitatea reală de producție la nivel global, precum și impactul economic al acestor soluții. „Primul combustibil, care ar trebui să înlocuiască cel puțin 5% din consumul global de kerosen clasic – o normă obligatorie – nu poate fi produs, în realitate, în proporție mai mare de 2% din necesar.
În plus, costul său este de două ori și jumătate mai mare decât al kerosenului clasic. Al doilea combustibil, numit eSAF, este cel despre care spuneam că este visul alchimistului. Este produs din apă și energie regenerabilă, costă de șapte ori mai mult decât petrolul și acoperă sub 0,3% din necesarul global. În situația actuală, România, deși este producătoare și exportatoare de petrol, nu mai are suficiente capacități de producție pentru kerosen”, a mai adăugat consultantul în aviație.
În discuție au fost aduse și consecințele directe ale scumpirii combustibilului asupra pasagerilor și industriei turistice, arătând cum creșterea costurilor se propagă rapid în prețul biletelor și în politicile comerciale ale companiilor aeriene. „Primele victime sunt pasagerii, în special turiștii care și-au cumpărat bilete sau pachete turistice cu mult timp înainte, la un anumit preț al combustibilului. Dacă la Otopeni prețul kerosenului a crescut de la aproximativ 800 de dolari pe tonă la circa 1.800 de dolari, este evident că această creștere se va reflecta în prețul biletelor. Au fost deja impuse majorări de taxe și tarife, iar cetățeanul va trebui să decidă dacă mai călătorește sau nu. În paralel, operatorii spun: ‘vă returnăm banii, dar reținem comisioanele’, ceea ce înseamnă că tot clientul pierde.
Să luăm un exemplu: un avion Boeing 737-800 consumă, pentru o cursă dus-întors, aproximativ 4,3 tone de combustibil pentru a transporta 180 de pasageri. Un avion ATR, cu elice, care transportă 76 de pasageri, consumă aproximativ 1,4 tone”, sunt alte informații dezvăluite de Osiceanu, pentru FANATIK.
De asemenea, Cezar Osiceanu a explicat că diferențele de consum între tipurile de aeronave țin atât de eficiența tehnică, cât și de strategiile comerciale ale companiilor aeriene, atrăgând atenția asupra dezechilibrelor din piața de combustibil și a vulnerabilităților logistice din Europa. „Diferența este semnificativă, dar ține și de strategii comerciale și de preferințele pasagerilor. O altă problemă este faptul că România, deși are resurse, este obligată să le exporte și apoi să le importe la prețuri mai mari. De exemplu, combustibilul de pe aeroportul Otopeni este mai scump decât în aeroporturi precum Paris sau Bruxelles. În aceste condiții, există riscul real de a ajunge la o criză de combustibil și chiar la reducerea drastică a zborurilor. Dacă anumite rute rămân închise și rezervele de kerosen se epuizează, Europa ar putea ajunge într-o situație dificilă”, concluzionează specialistul în aviaţie.