Niciunui fotbalist nu i se potriveşte mai bine vestitul cântec de petrecere „Cu lăutarii după mine” al inegalabilului Gică Petrescu decât lui Ionuţ Luţu. „Hagiluţu”. Talent cu carul, petrecăreţ incurabil, îndrăgostit iremediabil de minge şi de viaţă.
Brânză bună în burduf de… oltean, fără nicio analogie cu proverbul binecunoscut având în vedere că „subiectul” în discuţie n-a iubit niciodată… „câinii” (roşii), Ionuţ Luţu a fost întotdeauna un boem al fotbalului, iubitor pătimaş şi în egală măsură atât de driblinguri, cât şi de lăutari. Atenţie, de lăutari, nu de băutură!
„Cu lăutarii după mine…” a jucat toată cariera boemul „Hagiluţu”! A „spart” la mare… Cupa României!
„Nu ştiu de unde mi s-a dus vestea de şpriţar, că eu abia dacă beau un pahar, două de vin la un chef. Ceea ce îmi place mie de mor este muzica lăutărească, nu pot la o şparanghelie fără lăutari, sunt viaţa mea” – Ionuț Luțu
Şi-a început cariera în fotbalul… hai să-i zicem mare… la Progresul Bucureşti, în 1993. După 3 ani şi-a văzut visul cu ochii: l-a luat Universitatea Craiova, el fiind oltean în cuget şi simţiri, născut şi crescut în Slatina.
„În cantonamentul Craiovei nu mâncam carnea la cină şi o puneam într-o pungă de plastic. O ascundeam sub un podeţ. De ce? Păi, noaptea, când mă întorceam de la cârciumă, după ce fugisem pe geam din cantonament, ca să nu mă latre câinii, le dădeam carnea pitită sub podeţ” – Ionuț Luțu
După un intermezzo nereuşit la Galatasaray, ajunge în 1999 la Steaua: „În sezonul ăla, cât am stat eu la Steaua, am luat doar Cupa României, atât… Ne-a dat nea Viorel Păunescu primă 15.000 de dolari, cea mai mare primă din cariera mea. Am luat banii şi direct la mare am plecat, m-am mai întors când s-a terminat vacanţa (râde în hohote). Şi imediat am plecat în Coreea de Sud!”.
De acolo, din Coreea de Sud, a rămas de pomină o ispravă a lui „Hagiluţu” – şi porecla asta spune totul despre uriaşul său talent, nefructificat, din păcate, niciodată la adevărata sa dimensiune….
Juca pentru echipa Samsung Blue Wings din Swons când, zgândărit de dorul de acasă, a adus pe banii lui peste mări şi ţări un taraf de lăutari, care i-au cântat la 2.800 de kilometri de Slatina natală „M-a făcut mama oltean” şi alte „lacrimi” pe strune de vioară, de i-au înmuiat şi alinat sufletul de oltenaş, înmuiat în şpriţ, că le-a plătit să aducă şi vreo 10 sticle de Tămâioasă Regală din podgoria Drăgăşanilor.
„Am adus nişte lăutari până în Coreea de Sud. Îmi era dor că mă durea inima, la propriu, să ascult muzică populară cântată live. Le-am plătit atunci o sumă destul de mare, 6.000-7.000 de dolari, în aceşti bani intrând biletele de avion, cazarea lor în Coreea, onorariul şi ceva sticle cu vin de Drăgăşani. Ce să fac? Îmi plac de mor melodiile lăutăreşti. Am dat şi 25.000 de euro la lăutari într-o seară, eram tâmpit rău… Am şi-o melodie preferată… «Buzunarul de la spate», aia e melodia mea…” – Ionuț Luțu
Şi îşi mai aminteşte cum a dat peste nişte lăutari români acolo, în Coreea de Sud… Pe care i-a dus și la ziua antrenorului Cosmin Olăroiu… De ce l-a… înjurat tehnicianul a doua zi, ne-a spus chiar Ionuț Luțu…
„Eram cu mama în Seul, prin 2001, de Paşte, paştele nostru, că ei au altă religie, mă plimbam printr-un parc d-ăsta mare, imens, era cât Slatina de mare parcul ăla. Şi la un moment dat aud un nai. Şi îi zic mamei «Dacă ăştia n-or fi români, să vezi tu!». În fine, direct la ei m-am dus, unul cu ţambalul, altul cu acordeonul…” – Ionuț Luțu
„Săracii, cum m-au auzit vorbind româneşte au şi început să se plângă că «Dom’le, trebuie să plecăm acasă, că ni se termină contractul…şi am mai sta că e tare sărăcie p-acasă, aici mai punem un ban de-o parte pentru familii»… Le-am zis «Hai, strângeţi sculele, e Paştele, mergeţi la mine!»” – Ionuț Luțu
„I-am dus şi pe la ziua lui Olăroiu. Le-a dat Oli vreo 5.000-6.000 de dolari, a doua zi mă înjura de nu mai putea. Pe urmă i-am luat cu mine în discotecă, nu voiau bodyguarzii să-i lase să intre, cică «Bomba, bomba!», că ăştia ai mei erau un pic mai negri. I-am zis direct «What the fuck bomba, bomba, mă? Music, music!» pe engleza mea de Slatina, că prinsesem ceva” – Ionuț Luțu
Regretă şi acum, la 46 de ani împliniţi pe 3 august 2021, că n-a stat mai mult acolo, în Coreea…
„Cea mai mare greşeală a mea a fost că nu am rămas în Coreea, acolo am câştigat cei mai mulţi bani. Aveam 3.000 de dolari numai dacă intram pe teren, iar la victorie ne mai dădeau câte 3.500 de om. Deci, luam 6.500 numai la un meci, iar într-o lună se întâmpla să jucam şi şase sau şapte meciuri” – Ionuț Luțu
„În plus, nu era ca la turci, ca la Galatasaray, unde ne rupeau la antrenamente, la coreeni era lejer… Am avut contract pe cinci ani cu Samsung Blue Wings. Mare prost am fost că nu am stat acolo să-l duc la capăt. Ăsta e cel mai mare regret al meu. În cinci ani acolo m-aş fi îmbogăţit. Îmi făcuse Oli contract beton acolo, dar majoritatea au renunţat atunci, în 2001, şi Neaga, şi Gabi Popescu, şi Mitrovic…” – Ionuț Luțu
„E departe, frate, o iei cu capul! Mă împrietenisem eu cu jucătorii ăia coreeni pe-acolo, făceam grătare, ne afumam ca dracii, îi învăţasem cu manelele de la noi, să-i fi auzit cum schelălăiau în limba aia a lor după manelele noastre, era râsul pe pământ, dar mă omora dorul de casă…”- Ionuț Luțu