Cuadrado a driblat moartea la patru ani

Astăzi viaţa îi surîde sub toate aspectele internaţionalului columbian Juan Guillermo Cuadrado. Sud-americanul care încîntă cu fantezia şi execuţiile sale sub comanda lui Vicenzo Montella la Fiorentina şi am avut de curînd ocazia să-i admirăm calităţile în dubla cu Pandurii Târgu Jiu din grupele Ligii Europa, are însă o poveste de viaţă cu adevărat şocantă.

Mama sa a muncit pe o plantaţie de bananieri

Poveştile de viaţă ale vedetelor răsărite de pe continentul sud-american cuprind, de regulă, un lait motiv. Acela al sărăciei crunte în care şi-au trăit copilăria, iar magicul balon de fotbal a fost poarta prin care s-a trecut în tărîmul abundenţei. Într-o bună măsură clişeul este valabil şi pentru anumite secvenţe din capitolul copilăriei lui Cuadrado, dar columbianul ascunde cu un el un alt mister, mult mai traumatizant decît orice blid cu pîine şi ceai sau altă masă sărăcăcioasă. Pentru că de la pîine şi ceai poate că nu te sezvolţi ca un Hercule, dar, cu siguranţă, nu mori.

La vîrsta de patru ani, cînd ai mai mare nevoie de părinţi ca de aer, micului Cuadrado i-a fost dat să trăiască drama cea mai cumplită posibilă. El însuşi a cîştigat printr-o inspiraţie de ultim moment pariul cu moartea. Micuţa localitate Necocli, unde a văzut lumina zilei Juan Guillermo în 1988, a devenit într-o seară de primăvară mormîntul unor oameni a căror vină a fost neşansa de a se afla în faţa bandelor din cartelurile drogurilor, intrate în forţă în acea zonă linişitită. Rezultatul a fost măcelărirea unor localnici, printre care şi tatăl lui Juan, şoferul de cisternă Guillermo. Cuadrado a scăpat cu viaţă doar pentru că în ultima clipă, înainte de a fi intrat ucigaşii în casă, a apucat să se ascundă împreună cu mama sa sub pat, trăgînd peste ei nişte lucruri vechi, care i-a acoperit. Din acel moment, mama sa, Marcella Bello, a trebuit să joace rolurile ambilor părinţi şi l-a întreţinut pe John muncind pe o plantaţie de bananieri, iar cu puţinii bani cîştigaţi a asigurat traiul zilnic, dar a şi găsit resurse să-i cumpere ghete fiului, anticipînd că fotbalul va fi luminiţa de la capătul tunelului. Astăzi mama trăieşte alături de băiatul ei la Florenţa, împreună cu micuţa soră a lui John, dar deşi a mai făcut un copil nu a mai dorit să se căsătoeacă, din respect pentru memoria celui plecat atît de violent din viaţa lor.