Como este un club înființat în 1907, cu doar 16 sezoane petrecute în Serie A în întreaga sa istorie (inclusiv sezonul în curs). 16 sezoane în aproape 120 de ani, cu cea mai bună clasare înregistrată în chiar primul sezon de serie A (1949/50) – locul 6. Un club, așadar, deloc obișnuit cu performanța sportivă. Ba dimpotrivă; cu 3 falimente la activ și o singură participare în cupele europene (cupa Mitropa, în sezonul 1980/81), Como este (sau era) mai degrabă un antonim pentru performanță.
Ei bine, după promovarea din 2024, în primul sezon de serie A după revenire, clubul s-a clasat pe locul 10, pentru că la finalul sezonului 2025/26 locul 4 să îi asigure participarea în Champions League. Asta după ce Como a devansat nume (mult mai) mari ale fotbalului Italian – Milan, Juventus, Atalanta, Bologna, sau Lazio.
Cum a fost posibil acest reviriment? Miracol? Absolut nu. Clubul a fost preluat în 2019 de familia indoneziană Hartono, prin compania britanică SENT Entertainment. Familia deține afaceri în multe domenii – banking, imobiliare, ospitalitate, comerț online, etc. Acest “know-how”, veți vedea, are un extraordinar impact în dezvoltarea actuală a clubului.
Mirwan Suwarso (desigur, indonezian), este președintele clubului și lucrează cu familia Hartono de peste 20 de ani. Vine din zona de business și este orice altceva decât “om de fotbal”. După ascensiunea fulminantă a clubului a devenit o țintă pentru presă, care a căutat să înțeleagă direct de la sursă mecanismul care a trimis un club minor al fotbalului Italian în Champions League și în topul serie A. Iar ceea ce descrie Suwarso este deopotrivă fascinant și terifiant. Terifiant din perspectiva unui suporter de fotbal de modă veche, care refuză să accepte faptul că principalul obiectiv (de afaceri) al unui club de fotbal ar putea să NU fie fotbalul.
Suwarso, așa cum se devoalează în interviuri, nu este pasionat de fotbal, dar este un manager (cu adevărat) de top care a studiat fotbalul pentru a înțelege cum poate fi folosit ca instrument de promovare și pretext pentru alte activități. Să nu mă înțelegeți greșit, există o anumită pasiune la dl. Suwarso atunci când explică parcursul lui Como, dar ochii îi strălucesc cu adevărat atunci când vorbește despre brand-uri, oportunități și parteneriate. De altfel, o spune chiar domnia sa, cât se poate de explicit: “noi suntem oameni de brand”. De brand, nu de fotbal.
Când povestește despre Como, Suwarso se referă în primul rând la activități colaterale fotbalului. Nu doar pentru că aria lui de confort e extra-fotbalul, ci și pentru că în ceea ce privește fotbalul în sine sunt puține lucruri pe care Como să le facă altfel decât competitorii săi. Deși, veți vedea, procesele lor nu sunt chiar uzuale nici în zona sportivă.
Ca outsider, prima problemă pe care Suwarso și-a pus-o a fost legată de criteriile după care un club poate măsura în bani performanța sportivă a unui fotbalist. În business, totul trebuie să fie măsurabil. În fotbal, Suwarso auzea sume de transfer, vedea salarii, dar nu le putea corela rațional cu valoarea fotbalistică. Îi lipseau criteriile. Așa că primii oameni cu care a discutat pentru a-și lămuri nedumeririle pe subiect au fost Tony Bloom (patronul de la Brighton) și Billy Beane.
Bloom este un britanic născut chiar la Brighton, absolvent de matematică la Universitatea din Manchester. Relevant pentru profilul său este că, pe lângă calitatea de om de afaceri, Bloom este parior profesionist și jucător de poker (cunoscut sub porecla „the Lizard”). Deloc surprinzător, compania sa se numește Starlizard și este este o companie de analiză și consultanță pentru pariuri sportive. Starlizard folosește date, expertiză sportivă, modele matematice și statistice pentru a estima probabilități și a identifica oportunități de pariere. Oportunități de pariere înseamnă cote supraestimate.
În fotbal, când transferă, cluburile practic pariază pe jucători. În recrutarea fotbaliștilor, ceea ce face Starlizard se traduce prin căutarea unor jucători al căror potențial este mai mare decât sugerează notorietatea sau prețul lor. De aceea, din Starlizard s-a desprins Jamestown Analytics, o companie specializată care furnizează cluburilor analize dedicate recrutării. Dacă vă întrebați cât succes are Bloom în fotbal cu această abordare, e bine să știți că a preluat Brighton în liga 3, a dus-o în Premiership după două sezoane, a promovat în Premier League în 2017, s-a menținut acolo, în acest sezon joacă Conference League și după 5 etape de campionat se află pe locul 3.
În cazul în care vă sună familiar, dar nu știți de unde să-l luați, Billy Beane este managerul care a condus operațiunile sportive ale Oakland Athletics, club american de baseball din MLB, timp de aproximativ 25 de ani, între 1997 și 2022. Cum sunt aproape convins că nu urmăriți MLB, aș paria (sic!) că îl cunoașteți Billy Beane din filmul Moneyball (2011), regizat de Bennett Miller, film în care rolul său a fost jucat de Brad Pitt.
Ce este important de înțeles este că un manager cu experiență de afaceri, dar complet detașat de lumea fotbalului, a simțit nevoia de a stabili niste criterii raționale și măsurabile pentru sumele de transfer și salariile pe care urma să le plătească. Neavând nici cunoștinte și nici experiență, a apelat la expertiza externă. A preluat un sistem testat de alții și l-a implementat în propria organizație. După propria mărturisire, primii angajați în zona de management sportiv au fost analiștii de date. Pentru că procesul și fluxul decizional la Como încep și se bazează pe date.
Sistemul analizează date și propune, dar nu decide niciodată. Nici măcar Fabregas nu propune un jucător doar pentru că i se pare interesant; își validează întotdeauna impresiile cu date. Odată trecut (sau propus) de sistem, jucătorul-țintă intră în atenția analistului specializat, care face o evaluare psihologică și comportamentală. Urmează analiza parametrilor biometrici, unde tot tehnologia ajută (se studiază minim 50 de meciuri). Vine apoi la rând criteriul financiar: preț, marjă de creștere, raport preț-valoare. În fine, se evaluează capacitatea jucătorului de a se integra în stilul de joc al echipei și în modulul tactic. La finalul acestui proces, jucătorul e propus antrenorului.
Suwarso spune că decizii finală e luată de un grup de persoane (definește acest grup ca senat, consiliu) și întotdeauna în unanimitate. Întrebat dacă totuși Fabregas are competența de a lua singur decizii de transfer, Suwarso admite că se poate întâmpla, însă pentru sume minore raportate la bugetul lui Como. În caz că vă întrebați, asta înseamnă deja 3-5 milioane de euro. Pentru astfel de sume, cu argumentele potrivite, Fabregas poate pune pariuri.
Ce înseamnă “argumente potrivite”? De exemplu o explicație de genul “datele nu susțin transferul pentru că băiatul e tânăr și joacă la o echipă modestă; în sistemul nostru, cu stilul nostru de joc, de echipă dominantă, am încredere că va exploda”. În lumea afacerilor asta se numește “expert opinion”; funcționează și la Como, dar numai pentru sume care nu pot afecta bugetul clubului. Conform lui Suwarso, sistemul și datele înseamnă 60%-70% din decizii; restul aparține omului. Interesant și important deopotrivă, după transfer fiecare jucător primește un plan individual de dezvoltare, în funcție de calitate, vârstă, potențial, nivel.
Când privim spre zona extra-fotbal, lucrurile devin cu adevărat interesante. E fascinant modul în care Suwarso vede evoluția clubului și e cât se oate de cinic modul în care fotbalul e folosit ca pretext pentru dezvoltarea unor activități cât se poate de lucrative, dar fără legătură cu fotbalul. Obiectivul pe termen mediu (3 ani) fiind acela că veniturile extra-fotbal să depășească veniturile din fotbal. Atenție – omul include drepturile TV în venituri din fotbal! Iar drepturile TV din serie A, pentru un club de nivelul lui Como, înseamnă 40-60 milioane euro, în funcție de clasare.
Când grupul și-a propus să preia Como, ceea ce a atras atenția a fost zona și potențialul său turistic. Cum printre afacerile noilor proprietari se numără și turismul, sloganul clubului a devenit “Lake Como DNA”, iar stilul de joc ales a fost unul ofensiv, pentru că fotbalul urma să devină un element de divertisment în cadrul pachetului turistic. Drept consecință, au fost aleși antrenori (Fabregas e cel mai bun și recent exemplu) care să implementeze un astfel de joc. Textual, Suwarso spune: “ne propunem să fim un LA Lakers al serie A”.
Din ticketing, clubul a produs sezonul trecut 4-5 milioane euro; anul acesta (echipa e calificată în Champions League) își propune 15. În schimb merchandising-ul a produs deja 12 milioane sezonul trecut, iar acum target-ul este de 30 de milioane. Pentru ca anul următor să fie… 70 de milioane!
Cum poate produce un club precum Como astfel de sume din materiale cu însemnele clubului? “We are brand people”, spune Suwarso. Și ne explică ce înseamnă asta. Peste 60% din produsele vândute de Como nu sunt materiale în relație cu fotbalul. Como vinde echipament de sailing, sau de drumeție sub brandul clubului. Am spus brand? Como are un Chief brand officer – Rhuigi Villasenor – care vine din domeniul modei (fashion). Villasenor deține un brand – Rhude – de mare succes în zona street fashion. Materialele sub acest brand se vând cu sute de euro. Bucata. Como a pus acest brand pe al patrulea set de echipament și îl vinde la astfel de preturi.
Dar lucrurile nu se opresc aici. Como a propus asocierea acestui brand cu… brandurile altor cluburi. Afacerea proliferează. Există deja o listă de 14 cluburi cu care s-a stabilit o astfel de colaborare (4 din Premier League). Plus colaborări cu McLaren, Pirelli, LA Lakers. E genul de parteneriat care îl face fericit pe Suwarso.
Până cum știam dedespre multi-club ownership model. O structură deține mai multe cluburi. Como ne spune că modelul e perimat; viitorul este al multi-club servicing model. Adică o structură oferă servicii mai multor cluburi. Primul model are în centru fotbalul; cluburile deținute acoperă mai multe niveluri valorice și permit mișcarea eficientă (sportiv și financiar) a jucătorilor între cluburi. Al doilea model e conceput pentru eficientizarea activităților conexe fotbalului. În acest model, fotbalul trece în plan secund și devine o activitate suport pentru merchandising, de exemplu. Cum vi se pare asta?
Lucrurile merg și mai departe. Como și-a dezvoltat propriul sistem de ticketing, pe tehnologie blockchain. Platforma va îngloba și merchandising, totul într-un sistem de 5% cashback pentru utilizator. Obiectivul este acela de a implementa sistemul la încă 6 cluburi… în următorul an. Afacerea scalează. Como nu va fi cunoscut în primul rând drept club de fotbal.
Como va fi un furnizori de servicii pentru industria sportului. Sportului, nu fotbalului. Dar, hei…asta nu e tot! Como dezvoltă un CRM pentru activitatea fotbal. Pe specificul fotbalului. Ce va face cu el? Ați ghicit! Îl va oferi pe piață cluburilor de fotbal, ca SAS – software as a service. E clar acum ce înseamnă multi-club servicing model?
Din toate activitățile de mai sus (inclusiv cele sportive), Como își propune să ajungă în acest sezon (cu participare în Champions League) la venituri de 150-190 milioane euro. Sezonul trecut a avut aproximativ 100 de milioane. Ce spuneți de această rată de creștere?
Grupul are o divizie de turism. Așa cum are divizie de fashion. Întrebați-l pe Google despre destinationcalcio.com și curva.id. Sunt platformele de turism și respectiv fashion bazate pe fotbal. Destinații turistice din Italia sub pretextul fotbalului, street fashion sub brandurile clubului. Tot ce am povestit mai sus nu este o intenție, nu este un plan de viitor; e realitatea prezentului. Realitate în care un obiect vestimentar care aduce laolaltă brandul Como și brandul lui Villasenor se vinde cu 750 euro.
În general, VIP experience de stadion înseamnă fotolii, mâncare gustoasă și băuturi fine. La Como experiența de meci începe cu o vilă închiriată pe malul lacului Como, de la care ajungi la stadion cu o barcă închiriată de club. Modelul Como nu este o variațiune pe aceeași temă, ci o revoluție care transformă fotbalul într-un pretext și o vitrină pentru alte afaceri.
“We are not just a football club. We are multi-club servicing model; we are the boutique version of a fanatic. We are all brand people.” Ca să nu existe dubii, acesta este un citat din mister Suwarso. Tot pentru claritate, iată ce vrea să însemne boutique version of a fanatic. Como a mărit capacitatea stadionului pentru Champions League, dar vrea să treacă la următorul nivel. Îl va reconstrui, iar noul stadion va avea o capacitate de 15.000 de locuri, de la capacitatea actuală de… 12.400 de locuri.
Scopul reconstrucției nu e creșterea capacității. Como nu vrea să câștige din multe bilete de 40-50 de euro, într-un oraș de 85.000 de locuitori. Como va plati 64 de milioane de euro pentru noul stadion și va oferi comunității (centru medical, spații de birouri, etc) 3 tribune din patru. Aceasta este înțelegerea cu municipalitatea, proprietarul stadionului. Dar va exploata acea tribună care are vedere la lac. Unde va opera 5-6 restaurante și un roof-top bar cu piscină. Proiectul este pe internet. Boutique version…
Hai să încheiem cu fotbal. O poveste de interes pentru mulți dintre patronii din SuperLiga. Înainte de fiecare meci, Fabregas scrie un raport în care explică management-ului ce vrea să joace, așezarea, tactica. Separat, echipa de analiză face o predicție statistică despre joc, pe baza datelor echipelor și jucătorilor din cele două echipe.
Astfel încât management-ul are în față și planul de joc al antrenorului și predicția algoritmilor. Ați auzit în fotbalul românesc despre fotbalul-corporație, nu-i așa? Faceți vă rog un exercițiu și puneți pe hârtie elementele comune între modelul Como și modelele din SuperLiga. Mă tem că nu veți avea nevoie de foaia de hârtie.