În anul 1889, baronul Barbu Bellu a adus în București primul automobil din România. Este vorba despre un Peugeot cu patru locuri și patru cai putere, care atingea o viteză maximă de 18 km/h. Această „trăsură cu motor”, cum era numită la acea vreme, a stârnit uimirea și curiozitatea bucureștenilor. Mașinăria a reprezentat o noutate absolută pe străzile capitalei.
Barbu Bellu, cunoscut pentru generozitatea sa și pentru faptul că a deținut terenul pe care s-a construit Cimitirul Bellu, a fost un om vizionar.
În 1863, el a moștenit de la unchiul său, Dumitru Bellu, mai multe proprietăți. Cele mai importante: casa Ienăchița Văcărescu din calea Victoriei și grădina Bellu din Dealul Filaretului. A păstrat casa, însă a vândut terenul către primărie.
”În 1864, această grădină a fost cumpărată de primăria orașului și transformată într-un loc de îngropăciune, fiind cel mai mare și mai impresionant cimitir din țară. Numai de la baronul Barbu Bellu putea cumpăra primăra Bucureștilor acea grădină minunată, cu atât mai mult cu cât în 1862 el fusese ministru al Cultelor”, a scris Cristiana Trică în romanul ”Povești din Bellu”, citat de anaarecarti.ro.
Mulți ani mai târziu, prin 1889, Barbu Bellu și-a făcut apariția, pe străzile Bucureștiului, la volanul primului automobil Peugeot văzut vreodată în România. El a recunoscut potențialul automobilului, considerându-l „un pas firesc în evoluțiune” și anticipând că va putea înlocui caii.
Primul automobil din România avea un design inedit. Portbagajul era în față, fiind, de fapt, o geantă. Mașina era acoperită parțial cu un fel de umbrelă, avea faruri și un levier lung pe post de frână. De asemenea, transmisia se făcea cu lanț, ca la bicicletă, iar zgomotul produs era considerabil.
La moartea sa, în 1900, presa vremii l-a omagiat scriind: „Se stinse Baronul Bellu, cel cu automobelu”. Astfel, Barbu Bellu a rămas în istorie nu doar ca un filantrop și om politic, ci și ca primul român care a introdus automobilul în țară.