Cum a ajuns Adrian Nartea să joace în primul SF românesc: „Dacă nu ai o mică scânteie de nebunie, nu poți să faci lucrul ăsta”

Adrian Nartea este actorul care va interpreta rolul principal în primul film SF românesc. Voyager este prima peliculă de gen produsă de două femei, în țara noastră. Pentru ambițiosul proiect este utilizată tehnologie de ultimă oră, iar printre actorii consacrați care fac parte din distribuție se numără și Dumitru Prunariu, singurul român ajuns vreodată în spațiu.

Adrian Nartea, totul despre provocările cu care vine la pachet rolul din Voyager, primul film SF produs în România

În vârstă de 40 de ani, Adi Nartea are un aspect fizic de invidiat și un talent actoricesc care îl clasează în topul actorilor doriți să ajungă la cele mai importante castinguri.

La probele pentru Voyager, actorul a avut o prestație impecabilă, a uimit echipa cu un moment inedit și – deși a concurat cu nume importante – el a fost cel care a obținut rolul principal în primul film SF produs în România. Pelicula reunește mai multe premiere, este produs de două femei, scenarista și regizoarea Ilinca Neagu și Cristina Tache, în producție se folosește tehnologia CGI, Computer Generated Imagery, folosită în numeroase filme de la Hollywood, dar și costume motion capture. Totodată, alături de Adi Nartea va juca în film și primul român care a ajuns în spațiu, Dumitru Prunariu, care va apărea în câteva secvențe și va avea și replici.

L-am prins pe Adi Nartea pe platourile de filmare și am aflat de la actorul care a făcut furori în serialul Vlad cum a ajuns să facă parte din distribuția ambițiosului proiect, ce provocări a întâmpinat la filmările Voyager și cum reușește să se împartă între viața de familie și cea profesională.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

Cum a obținut Adi Nartea rolul din Voyager: „Prima dată nu credeam că am luat”

Adrian Nartea, astronaut în primul SF românesc. Cum s-a întâmplat această minune? 

-Pe mine m-a sunat un coleg, cu care am lucrat la Vlad. Victor m-a sunat și mi-a spus: ‘Băi, Adi, am o prietenă care vrea să facă un film și face probe, n-ai vrea să dai și tu o probă?’. Am vorbit cu Cristina, care m-a sunat (…) și am venit și am dat o probă. Când am venit aici, deja văzusem set-up, greenscreen, lucruri de genul ăsta.

Am dat proba și, ca multe alte probe, le dai și îți vezi de viață. A zis că e ok, însă am mai repetat un pic. Prima dată n-am crezut că am luat, sincer. După ce am făcut primele repetiții și am început să discutăm cu Ilinca, regizoarea, parcă s-a conturat credința că s-ar putea să fie ceva serios și pe bune.

Când ai înțeles în ce te-ai băgat? 

-Din prima am proiectat destul de mult ce mă aștepta. Cu toții am văzut documentare cum se fac filmele CGI, mai nou acest avans în tehnologie în care filmezi cu video LED în spate (…) și challenge-ul (n.r provocarea) îl știam, pentru că să potrivești ce se întâmplă în spatele decorului cu ce se întâmplă în față, în realitate, este foarte greu. E una să faci un film SF doar de animație, în care să bagi fețe, și alta să combini filmul real cu CGI, aici e provocarea.

Adrian Nartea, pregătit mental de Dumitru Prunariu pentru filmul Voyager

Ce a însemnat pregătirea ta pentru acest rol? 

-În primul rând, eu sunt norocos că am avut o educație sportivă și cred că asta a ajutat mult în a fi selectat pentru rolul ăsta. În al doilea rând, după ce lucrurile s-au concretizat, am discutat cu Ilinca, care, efectiv, mi-a băgat pe gât vreo șapte cărți despre tot ce înseamnă spațiu, astronauți, misiunile spațiale, viața astronauților în afara Terrei. Și, pe lângă asta, documentare.

Digisport.ro

FOTO Proteste la Munchen. ”Nici nouă nu ne place de tine! Ieși de pe stadionul nostru” / ”Își mulg fanii ca pe vaci”

Sincer să fiu, mai ușor mi-a fost să mă uit la documentare și să mă pregătesc în felul ăsta. Cea mai bună pregătire a mea a fost întâlnirea cu domnul Prunariu. Să stau două ore și ceva cu domnul Prunariu, pentru mine a fost o onoare. După aceea, să mă întorc la rol și să-l întreb niște lucruri…el a fost atât de de treabă și atât de deschis, încât pentru mine a fost cea mai mare pregătire.

Practic, dumnealui te-a pregătit mental, în timp ce tu te pregătești fizic…

– Mental e puțin spus. M-a pregătit în sensul rolului, cam cum s-ar pregăti mental un astronaut. Cam ce mindset trebuie să ai în momentul în care ești în afara spațiului. Știu că îl întrebasem când a simțit vreodată că nu s-ar mai putea întoarce și el a zis că trei ani de zile a avut training pentru această misiune spațială și niciodată n-a simțit vreo frică. Dar, cu două zile înainte de lansare, a zis că a simțit un pic de frică. Îți trebuie o doză din asta de necunoscut, care trebuie să se vadă în ochi și în spate.

Altfel, dacă ești conservator, dacă îți plac lucrurile ca la carte, dacă nu ai o mică scânteie de nebunie, nu poți să faci lucrul ăsta.

Cum se împarte Adi Nartea între familie și platourile de filmare?

Ce înseamnă pentru tine această perioadă de filmări? Cât timp ești pe platou, cât de dificil îți este în fiecare zi, care au fost provocările acestui rol până acum? 

– Perioada asta pentru mine este destul de complicată. E vară. Sunt foarte multe solicitări de evenimente, de prezență a mea la evenimente, campanii. Practic, plec de dimineață și mă întorc seara acasă. Și nu sunt două-trei zile, sunt două săptămâni.

Fiind vacanță, fetele nu sunt la grădiniță și e mai greu. Însă, cumva, reușesc să le gestionez pe toate. Alina (n.r. – soția lui) mă ajută. Sper să ia mâine sau poimâine fetele și să meargă la mare. Măcar să am conștiința împăcată că nu le țin în casă. Din alte puncte de vedere, provocarea mea este aici pe platou. Aici mă montez.

Odată ce fac cunoștință cu prietenul cel mai bun, costumul…Nu vreți să știți cum e să ai un costum de astronaut, este, bineînțeles, o replică, dar este făcut să fie cât se poate de greu, de real.

„Când filmezi foarte multe chestii tehnice, te îmbraci pentru zece secunde”

Câți oameni îl ajută pe Adi Nartea să-și îmbrace costumul?

-La început, vreo patru. Înainte, când făceam teste de costum, l-am plimbat prin tot Bucureștiul, de la niște doamne croitorese foarte talentate, până la niște props masters talentați care printează 3D. După care, aici, pe set, îmbrăcat-dezbrăcat. Când filmezi foarte multe chestii tehnice, te îmbraci pentru zece secunde. Zece minute îmi ia să pun ăla, hai nu zece, 20… ca să filmez zece secunde. Apoi, dezbracă-te, că trebuie să filmezi set-up-ul și asta durează cam o oră, o oră și ceva.

Alte provocări pentru tine, ca actor, pentru că astăzi ai avut niște secvențe destul de puternice… Ce ai simțit ca provocări, dincolo de condiție fizică? 

– Fiind un SF și fiind niște momente ireale, practic, atunci e loc de interpretare mai mare. Adică, poți să te duci și să te joci mai mult în ceea ce înseamnă reacție, pentru că sunt reacții la lucruri necunoscute. E ca și cum te-ai duce într-un trib din Papua Noua Guinee și să îndrepți un pistol în dreptul lor. Oamenii nu sunt speriați, pentru că nu a contextul ăsta.

Exact așa e și aici, un astronaut este pregătit pentru multe întâmplări și multe strategii, sunt multe scenarii pe care le poate întâlni un om într-o misiune…Dar, aici, procedurile astea se opresc și ele undeva, acum, rămâne la atitudinea astronautului ce și cum face, cum își gestionează resursele.

Ca idee, revenind la actorie, a fost totul foarte fain. Pe lângă faptul că ai greutatea costumului, transpiri în costumul ăla, ai make-up de efecte speciale cu răni și lucruri care se întâmplă în costum, lucruri care se întâmplă cu ceva virtual peste tine, pe care nu-l ai în timpul filmărilor. Când ai toate variabilele astea, trebuie să ții cont de ele.

Adi Nartea joacă împreună cu Ștefan Lupu, care interpretează rolul extraterestrului într-un costum motion capture

Apropo de extraterestru, colegul tău, Ștefan Lupu, joacă cu un costum motion capture, cum este acea entitate pe care nu o vezi, dar o vezi? Cum este acest joc între voi? 

– Chiar voiam să spun. Dacă este un lucru mai greu pe care îl poate face cineva în filmul ăsta, este ce face Ștefan Lupu. El are de impersonat ceva și mai complicat, lucru care impune și mai mulți senzori pe fața și pe mâinile lui, pe picioare și peste tot…Nu vreau să-mi atribui eu toți laurii, pentru că eu joc un personaj uman, pe când alții din această producție joacă niște lucruri inumane.