News

Cum a ajuns camionul de 120 de tone comandat de Ceaușescu până în Australia! ”Oamenii își făceau cruce pe stradă!”

24.05.2020 | 11:45
Cum a ajuns camionul de 120 de tone comandat de Ceausescu pana in Australia Oamenii isi faceau cruce pe strada
Camionul a fost asamblat într-un an de zile în Australia. Sursa foto - antena 1
ADVERTISEMENT

Nicolae Ceaușescu a comandat un camion uriaș de 120 de tone care a ajuns la un moment dat până în Australia! Fostul președinte și-a dorit o „mașinărie” care se poată căra greutăți incredibile. Nu a mai durat mult până când a fost omologat ”DAC 120 DE”. Se întâmpla în 1988.

Cum a ajuns camionul de 120 de tone comandat de Ceaușescu până în Australia!

Era pur și simplu ceva nemaiîntâlnit. Roți cu diametrul de 3,2 metri, 90 de tone cu bena goală, două rezervoare de câte 1.600 de litri fiecare, un adevărat colos al construcțiilor.

ADVERTISEMENT

”Ca să ajungi la bena cu un volum de 35 de metri cubi, urcai o scară de cel puțin șase metri. Era atât de mare încât câteodată, când ploua și se strângea apa în benă, zicei că-i bazin de înot”, povestea inginerul Adrian Novac, unul dintre proiectanții ”monstrului” pentru Antena 1.

”Oamenii își făceau cruce pe stradă!”

Ca să măsoare viteza pe care o prindea camionul pe drum plan a fost nevoie de acordul autorităților brașovene. „Monstrul agabaritic” a primit acceptul să meargă pe o șosea uzinală betonată, cea dintre fabricile ”Rulmentul” și ”Tractorul”.

ADVERTISEMENT

”Am mișcat-o prin oraș în 1982. Era dimineață, într-o zi de lucru, strada era golită de mașini. Singurele care mai aveau voie să circule erau troleibuzele ce aduceau oamenii pe platforme, cei care urmau să intre în ture.

Când vedeau camionul, oamenii își făceau cruce și coborau. Se strânsese așa, ca un alai ce se ținea scai după noi, ca la o procesiune”, continuă Novac.

ADVERTISEMENT

Roțile acestuia aveau un diametru de 3,2 metri iar una singură, cu o presiune de aproape 10 atmosfere, era umflată cu o instalație profesionistă o jumătate de oră. Mai mult de atât, camionul era lat cât întreaga șosea. Bena, la care ajungeai după ce urcai o scară de șase metri, ajungea și ea la linia de demarcație dintre primele două etaje ale unui bloc.

Pe puntea – spate existau două motoare de 520 de cai putere fiecare, astfel că ”DAC 120 DE” rula cu 55 km/h încărcat și cu 70 km/h, gol. Cu tancurile de motorină pline, camionul putea merge 24 de ore din 24 timp de o săptămână! Toate instalațiile – servodirecția, servofrâna hidraulică, aerul condiționat și scaunul șoferului, cu amortizor, erau importate din Occident.

ADVERTISEMENT

”Pneuri speciale, logic, fără cameră, ce trebuiau să reziste un an, doi, la un rulaj mare, pe drumuri de carieră. Normal, nu avea voie să se spargă. Noi, inginerii, când făceam teste, stăteam acolo, sus, pe platforma ca un balcon de apartament. Era răcoare, deoarece ne proteja cozorocul benei”, a mai spus Novac

Interesant este că opt dintre camioane au ajuns la exploatarea minieră de cupru de la Roșia Poieni, din județul Alba, de acolo de unde se extrage 65 la sută din producția de cupru a României. Trei basculante au mers la cariera de calcar de la Mahmudia, din județul Tulcea

De remarcat că alte cinci camioane – gigant s-au fabricat și la Mârșa, în județul Sibiu, acestea luând calea unor exploatări deschise de minereu feros din vestul Australiei, undeva pe Tropicul Capricornului. Șapte muncitori români au mers la Antipozi, la mina ”Mc Caimy Monster Pilbara”.

Trebuie specificat că mașinile au fost duse pe bucăți și montate la fața locului, în condiții de atelier de mină, nu de uzină. Un an de zile a durat reasamblarea lor.

”Una a fost dată cam pe 300.000 de dolari, preț de dumping, dacă ne gândim că basculantele americane de capacitatea asta se vindeau acolo de trei ori mai scump. La mina Mc Caimy Monstre Pilbara, în 24 de ore, cele trei basculante umpleau două garnituri de tren de câte 200 de vagoane, fiecare vagon având 100 de tone”, a mai adăugat Novac

Ultima oară când li s-a făcut o revizie, în România, se petrecea prin 2003, la Roșia Poieni. Una lucra, două erau în depou, la reparat. Pe poarta fabricii, basculantele n-au mai ieșit din 1990, deși australienii ar mai fi vrut.

 

ADVERTISEMENT