Cum a ajuns, de fapt, Victor Pițurcă la arabi. Ce rol a avut Mircea Lucescu. Dezvăluiri din culise ale lui Leo Badea

Mircea Lucescu a plecat dintre noi și ne-a lăsat și mai săraci decât eram. „IL LUCE”, o mare personalitate a fotbalului mondial, a trăit și și-a dedicat viața fotbalului. Aproape toată presa din România, după ce a decedat, s-a apucat să-l laude pe nea Mircea. Chiar și cei care îl înjurau până acum s-au apucat să-l plângă. Eu am avut o relație de respect reciproc și am să scriu două mici istorioare despre Mircea Lucescu.

Mircea Lucescu, un om uriaș care a schimbat destine: „Îi voi fi veșnic recunoscător!”

În februarie 1993, fiind student la turism și aflându-mă la finalul sesiunii, mi-am sunat tatăl, care lucra la Ministerul Agriculturii, să mă sponsorizeze pentru a pleca la munte cu colegii de facultate. Tata, însă, m-a trimis la ziarul ORA, care făcea angajări de reporteri. Deși examenul fusese la ora 9:00, eu am ajuns la sediul din Victoriei 133-135 pe la ora 13:00… După ce s-au săturat să mă tot dea afară pe ușă și eu să intru pe geam, am fost acceptat în cele din urmă să particip la examen, începând cu realizarea unui reportaj.

Nu am apucat să-mi trag sufletul că, ce să vezi, coborând pe treptele de la etajul 5, unde era redacția ziarului ORA, l-am văzut pe Mircea Lucescu în momentul în care tocmai se despărțea de domnul Tăriceanu, care avea sediul partidului la etajul 1. Bineînțeles că am rupt-o la fugă pe scări și l-am prins pe antrenorul de atunci al Bresciei chiar când se urca în mașină. Eram super informat, pentru că pe vremea aceea citirea Gazetei Sporturilor și a Sportului Românesc reprezenta nevoia sufletului.

L-am abordat spunându-i că sunt reporter la ZIARUL ORA de la etajul 5, că îl caut de vreo trei zile și că vreau să stăm câteva minute de vorbă. „Cuvintele sunt viața așternută pe hârtie”, mi-am început eu discursul, de fapt întrebările. Filosofia de viață a lui Lucescu și respectul pentru presă l-au determinat să îmi acorde 5 minute din prețiosul său timp. Nea Mircea mi-a demonstrat încă de la prima interacțiune că, deși e conștient de valoarea sa, nu este virusat de aroganța antrenorilor de succes.

Digi24.ro

„Marina Militară va sparge blocada”. Rusia a trimis o navă de război pentru a însoți petrolierele în apele britanice

Un om înțelept este un om modest, iar Lucescu a știut să-și cultive cu multă atenție cercul de prieteni sau de admiratori. Mircea Lucescu, în 5 minute, a câștigat admirația unui tânăr căruia i-a schimbat destinul și care îi va fi veșnic recunoscător. În mod logic, mi-a schimbat viitorul. Am debutat în presă în ziua de 13 februarie, pe prima pagină a ziarului ORA, cu un interviu cu Mircea Lucescu.

Digisport.ro

Ultima dorință a lui Mircea Lucescu n-a putut fi îndeplinită. Medicul Dragoș Vinereanu: ”Mi-a zis 'E tot ce îmi doresc”!'

Cum a ajuns Victor Pițurcă la arabi în locul lui Mircea Lucescu: „A refuzat 10 milioane de dolari pe an!”

Și mi-a mai rămas adânc întipărită în memorie o altă poveste cu Mircea Lucescu în prim-plan.  Într-o bună zi m-a sunat disperat domnul Akram, tatăl fotbalistului Bani de la Dinamo, care după nume este lesne de înțeles că e arab. Akram era în discuții avansate cu omul care decidea destinele clubului Al Ittihad din Arabia Saudită. „Leo, ajută-mă te rog să dau de Mircea Lucescu. Îl vor cei de la Al Ittihad”. După ce m-am asigurat de exclusivitate și ca să nu facem telefonul fără fir, i-am cerut să vorbesc direct cu cel ce era președintele clubului. Apoi l-am sunat pe Arcadie Zaporojanu, care era impresarul lui Lucescu.

Cum Arcadie nu mi-a răspuns, l-am contactat direct pe Lucescu. „Nea Mircea, am o ofertă pentru dumneavoastră. Al Ittihad vă oferă 2,5 milioane de dolari pe an și buget de transferuri”. Mi-a solicitat mai multe amănunte, a verificat dacă persoana cu care eu vorbisem are putere la club, apoi, după ce a cerut timp de gândire, a refuzat elegant propunerea arabilor. Nefiind obișnuit cu un refuz, pe intervalul unei zile, arabul a ridicat salariul de la 2,5 milioane dolari până la 10 milioane. Triumfător, șeful lui Al Ittihad a dezvăluit că negocieri așa de dure nu a avut niciodată, fiind ferm convins că Mircea Lucescu nu are cum să refuze 10 milioane de dolari pe an. Pentru că și-ar fi îndeplinit astfel un vis: acela de a fi plătit regește.

Răspunsul lui Lucescu a sunat așa: „Deși sunt copleșit de faptul că mă prețuiți și mă vreți cu atâta dorință, mă văd nevoit să vă refuz. Eu îmi măsor visele cu compasul rațiunii. Leo, știi bine că am probleme la inimă și nu vreau să îmi pun în pericol sănătatea pentru bani. În plus, tocmai am acceptat oferta de prelungire a contractului în Ucraina”.

Obosit și extenuat după negocierile eșuate, președintele lui Al Ittihad m-a întrebat pe cine propun în locul lui Mircea Lucescu. Deși Victor Pițurcă era selecționerul României, știam că vrea să plece, neavând o chimie cu Răzvan Burleanu, noul președinte al FRF. Am zis Pițurcă, iar arabul, după ce și-a luat toate informațiile despre el, i-a făcut o ofertă. Care a fost acceptată…

Rămas bun, nea Mircea!

Datorită măreției și a personalității sale, Mircea Lucescu a făcut o propagandă extraordinară fotbalului românesc. A iubit enorm fotbalul, iar acesta l-a răsplătit. Nu reamintesc toate performanțele lui, sunt prea multe. Dacă ar trebui să aleg un singur cuvânt pentru a-l descrie, nu aș ști ce să aleg între seriozitate, profesionalism, perseverență sau inteligență.

MIRCEA LUCESCU a trăit frumos și a murit la fel. Mircea Lucescu a strălucit și a performat în fotbal! Îți mulțumim pentru tot ce ai făcut pentru noi. DUMNEZEU SĂ TE ODIHNEASCĂ ÎN PACE, NEA MIRCEA!