FANATIK îți dezvăluie cum a ajuns Dinamo în Muzeul Kitschului, o expoziție intens contestată chiar și de unii parlamentari. Mai exact, George Simion, co-fondator AUR a fost primul care a luat foc atunci când a auzit de evenimentul prezentat în AFI Cotroceni pe locul unde se afla patinoarul.
Acesta a avut o reacție vehementă în mediul online față de vernisaj, unul care l-a scos din minți pe politician. Concret, pe lângă alte componente, expoziția găzduia și o parte dedicată religiei, mai precis cultului ortodox.
Tocmai această secțiune l-a iritat la culme pe liderul Partidului Alianța pentru Unirea Românilor. Acesta a transmis că vede prezentarea simbolurilor religioase într-un asemenea muzeu ca pe o jignire a credinței și a valorilor autohtone.
Nu a fost singurul care a tunat și a fulgerat la adresa expoziției. Din înaltul tribunei Parlamentului, dar și de pe contul de Facebook, Simion a solicitat de urgență desființarea expoziției.
”Solicit de îndată și fără echivoc conducerii AFI România să ia toate măsurile pentru a îndepărta din spațiul public acele „exponate” care jignesc credința și tradițiile românești. Libertatea de exprimare nu înseamnă batjocorirea valorilor unei comunități de credință, oricare ar fi ea.
Este clar că „expoziția” găzduită de AFI Cotroceni nu este neutră ideologic, ci se axează pe umilirea simbolurilor creștin-ortodoxe, prin folosirea de stereotipuri false, prin dezinformări și analfabetism religios în stare pură.
Sfânta Cruce nu este, nu a fost și nu poate fi un kitsch. În consecință, cer public conducerii AFI Cotroceni să ia măsurile care se impun pentru a termina găzduirea acestui eveniment care aduce aminte de anii ateismului de stat, nu de cei ai libertății responsabile”, scria deputatul AUR pe pagina personală de Facebook.
În cele din urmă, Romanian Kitsch Museum a rămas fără această parte. Nu și fără lenjeria de pat cu însemnele clubului Dinamo, o lenjerie pe care rivalii nu aveau cum să nu o taxeze. Mai ales că lângă ea trona și un poster uriaș cu Pamela Anderson.
„Sincer să fiu, nu știam, dar recunosc că am trimis deja poza unor amici dinamoviști. Eu țin cu Steaua, cum credeați că pot să ratez așa ceva? Ceaușescu, peștele de sticlă de pe televizor, Pamela din Baywatch și lenjeria cu Dinamo.
Trebuie să recunoașteți că e fabuloasă conexiunea”, a zis unul dintre tinerii care se pozau de zor cu patul asezonat cu cearșaf și fețe de pernă cu Dinamo.
Rămasă fără zonă religioasă, expoziția reprezintă acum o colecție privată de obiecte, considerate relevante pentru ilustrarea conceptului de „kitsch” românesc și este în prezent împărțite în șase secțiuni.
Dracula, Kitsch comunist, Design Interior, Gypsy Kitsch, Kitsch Modern și Kitsch Art Gallery sunt cele șase domenii pe care vizitatorii le pot vedea fără să plătească vreo taxă de acces.
„Ne place să spunem că facem haz de necaz, iar vizitarea muzeului nostru este o experiență amuzant de tristă sau trist de amuzantă, depinde doar de cât de optimist ești. În principiu, în colecția noastră am încercat să decupăm câteva cadre din societatea pe care cu toții o știm și să le subliniem sau să le caricaturizăm, pentru a le observa mai bine și pentru a ne amuza pe seama lor”, declara Cristian Lică, proprietarul muzeului.
Fără doar și poate, vizitatorii se opresc câteva minute în zona kitschului comunist. De altfel, chiar autorul transmitea că „privit ca un întreg, comunismul poate fi considerat un mare kitsch deoarece funcționează ca o autocrație pretinzând că promovează democrația”.
Indiferent de vârstă, oamenii privesc la obiectele care au definit ani de zile România. Ziarele regimului, unele înțesate de reușitele și realizările mărețe ale partidului, televizoarele și nelipsitul pește de sticlă de deasupra sunt toate aliniate perfect.
De asemenea, bibelourile, cravata roșie de pionier, insignele, stemele, însemnele de comandant de grupă, detașament sau unitate, dar și un talcioc ca pe vremuri amenajat la câțiva pași, toate aduc aminte de un trecut pe care unii vor să-l uite definitiv, în timp ce alții îl privesc cu un ușor regret.
Concret, România de ieri, așa cum a fost ea, cu bune și rele, dar mai ales cu lipsuri și improvizații își arată întregul, culmea, într-un loc simbol al democrației, mall-ul bucureștean. De data aceasta fără sutane, fără prea multe accente religioase pentru a nu supăra pe nimeni, dar cu tot ceea ce a însemnat și a avut sau nu o țară.