Cum a ajuns Duckadam la Steaua, deși o altă mare echipă din România insista să-l transfere. „Mi-a fost teamă să merg acolo”

Helmuth Duckadam s-a stins din viață, luni, 2 decembrie, la vârsta de 65 de ani. Goal-keeperul de legendă al Stelei s-a internat duminică, 1 decembrie, la Spitalul Militar din Capitală și a decedat luni, la ora 11:30.

A debutat în Divizia A la 19 ani

Duckadam a fost, este și va rămâne unul dintre simbolurile Stelei. A câștigat Cupa Campionilor Europeni în 1986, după ce a apărat patru penaltyuri executate de fotbaliștii Barcelonei. Grație acestei performanțe a intrat în Cartea Recordurilor.

Duckadam a avut o carieră relativ scurtă ca fotbalist. S-a retras la numai 27 de ani. El a debutat în Divizia A la 17 septembrie 1978, în meciul CS Târgoviște – FC UTA Arad 2-0.

“Am început fotbalul prin anii ’70, la echipa din Semlac, apoi am evoluat la Şcoala Sportivă Gloria din Arad. Mi-a plăcut să fiu portar, îmi plăcea să plonjez, să mă arunc pe minge. De acolo am mers la UTA, în 1977, la tineret, după care am fost chemat la o echipă din divizia C, Constructorul Arad, unde antrenor era Nicolae Dumitrescu – simbolul Aradului”, a povestit fostul mare portar.

Digi24.ro

Pedeapsa primită de o femeie care le-a bătut în tavan vecinilor de deasupra ei, din cauza zgomotului. Decizia luată de un Tribunal

Ion V. Ionescu l-a promovat în prima echipă

Născut la 1 aprilie 1959 la Semlac, Duckadam a fost crescut de bunica din partea mamei. Tatăl său, Josef Duckadam, era de loc din Șagu German, județul Arad. Mama sa, Elisabeth Kálmán, era originară chiar din Semlac.

Ion V. Ionescu l-a chemat la UTA, la echipa mare, unde a debutat la 19 ani. Arădenii au retrogradat însă și echipa a ajuns în Divizia B. Acolo am jucat o etapă destul de lungă, eram liga secundă când am fost chemat la echipa națională, de către Mircea Lucescu, a mai dezvăluit Duckadam, care n-a prins decât două meciuri la lot.

Acolo i-a întâlnit însă pe Costică Ştefănescu, de la Universitatea Craiova, și pe Ştefan Sameş de la Steaua.

Ștefănescu îl vroia la Craiova, Sameș la Steaua

“Fiecare dintre ei încerca să mă convingă să vin în echipa lui. Adrian Păunescu scrisese un articol în care spunea că Universitatea Craiova este echipă mare, dar n-are portar. Ştefănescu a cerut să mă transfer la Craiova. Şi Mircea Lucescu m-a îndrumat spre Craiova, acolo primeam şi nişte bani, dar mi-a fost puţin… nu ştiu dacă neapărat teamă, dar ştiind cât de greu te asimilează oltenii dacă nu eşti de-al lor, am avut o reţinere”, a mărturisit el refuzul de a se transfera în Bănie.

Digisport.ro

PSG ”pune pe masă 50 de milioane de euro pentru Radu Drăgușin”! Tottenham s-a decis imediat

La Steaua a ajuns în primul rând pentru că trebuia să facă Armata. L-a luat regretatul Ion Alexandrescu. “În acelaşi timp a venit oferta de la Steaua, odată cu problema armatei, trebuia să-mi fac stagiul militar. Şi atunci am hotărât să merg la Steaua, în 1982”, spunea Duckadam într-un interviu acordat AGERPRES în 2018.

La Steaua a început ca al treilea portar, după Iordache și Nițu

A ajuns în Ghencea în 1982, dar era al treilea portar, după Vasile Iordache și Gheorghe Nițu. În primii doi ani, el a apărat destul de puțin. Antrenor era Constantin Cernăianu. Apoi a venit Emeric Ienei, o scurtă perioadă a fost Halagian și din noi Ienei. Abia în sezonul 1984 -1985, după ce Iordache a plecat la FCM Brașov, Duckadam a devenit de neclintit în poarta Stelei. Primul meci mare a fost Steaua – AS Roma 0-0, în care a apărat un penalty, executat de Righetti.

Practic, Helmuth Duckadam a avut doar două sezoane de top. 1984-1985 și 1985-1986. El a jucat ultimul meci în Divizia A pe 14 iunie 1986, într-un Steaua București – SC Bacău 2-1. Trecuseră doar cinci săptămâni de când apărase penaltyurile de la Sevilla.

Duckadam a evoluat în 133 de meciuri pe prima scenă, a avut două prezenţe la naţională şi 11 în cupele europene. A câştigat două titluri de campion (1985 și 1986) şi o Cupă a României (1985) şi Cupa Campionilor Europeni (1986). A fost desemnat cel mai bun fotbalist român al anului în 1986, fiind menţionat şi în revista “France Football”.